Când ura contra ortodoxiei atinge absolutul
Regimul ustașilor permitea doar romano-catolicismului și islamului statutul de religii de stat în Croația, dar au urât de moarte, după cum s-a văzut, Biserica Ortodoxă, care simboliza identitatea sârbă.
Croații de atunci nu au recunoscut niciodată existența etnicilor sârbi pe teritoriul țării lor sau altundeva în lume. Au mers până într-atât încât au considerat că pur și simplu nu există sârbi, aceștia fiind pentru ei „croați de rit ortodox”, la fel cum pe bosniaci îi considerau „croați de religie musulmană”!
Ustașii au interzis prin lege chiar și folosirea termenului de credință sârbă ortodoxă. Pe lângă sutele de mii de sârbi uciși, goniți sau convertiți, Vaticanul și ustașii săi se mai fac vinovați și de distrugerea și jefuirea a sute de lăcașuri de cult ortodoxe. Pe data de 2 iulie 1942, ustașii au creat așa numit-a Biserică Ortodoxă Croată, pentru a înlocui instituția Bisericii Ortodoxe Sârbe din Croația. Cât despre soarta liderilor ustași după încheierea războiului, majoritatea au scăpat pedepselor omenești din lumea aceasta. Ante Pavelici a fost ucis în Spania pe data de 9 aprilie 1957 de către Blagoje Jovovici, un sârb muntenegrean.
Dido Kvaternik, a doua persoană ca importanță după Pavelici din regimul ustaș, a murit alături de cele două fiice ale sale, în Argentina într-un accident auto. Miroslav Filipovic-Mastorovici, un călugăr franciscan, cunoscut sub porecla de Fra Satana, a fost conducător al lagărelor de la Jasenovac și Stara-Gradiska.
A fost prins ulterior de către iugoslavi și executat în anul 1946. Maks Luburici, comandant al forțelor de apărare ustașe a fugit în Spania, unde a fost găsit însă în anul 1969 de către sârbul Ilija Stanici, care l-a și asasinat. Mile Budak a fost executat în anul 1945, iar Dinko Sakik a fugit în Argentina, de unde a fost extrădat în anul 1999 către autoritățile croate care l-au pedepsit cu 20 de ani de închisoare, unde acesta a și murit.
Despre Petar Brizca, măcelarul de la Jasenovac, care a ucis 1.360 de oameni într-o singură noapte, nu se știe absolut nimic.
Crunta moștenire ustașă a lăsat urme nu doar între relațiile dintre sârbi și croați, ci și în aripa extremă a naționalismului țării cu steagul în formă de tablă de șah.
Prima parte a articolului poate fi citită aici.
