În contextul deciziei Curții Supreme a SUA de a trimite discuțiile despre avort către statele componente ale Americii, publicăm mărturia părintelui Ioan Istrati despre acest subiect.
Părintele Istrati, unul dintre cei mai apreciați și cunoscuți preoți români, nu mai are nevoie de nicio prezentare.
„Leagănul de lacrimi
Anul trecut a venit la noi la Biserică o fată tânără, ca la 30 de ani. Am primit-o la Spovedanie.
Nu-i dau numele, așa că nu divulg taina Spovedaniei.
Fata mi-a zis ea niște păcățele, că a mințit, că se mai ceartă cu soțul… și tot ofta. Și se tot mișca de pe un genunchi pe altul.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
I-am zis: doamnă, treceți la păcatul mare pe care trebuie să i-l spuneți lui Dumnezeu.
Femeia a izbucnit în plâns. Da, părinte, am ucis copilașul din mine. Asistenta mi-a zis când i-a zdrobit capul, că era un băiețel cu ochi albaștri.
Soțul meu, ca o fiară urla să-l scot afară, aveam și o situație financiară mai grea, stăteam cu chirie. Toată viața voi regreta.
I-am zis: nu-i de-ajuns. Trebuie să plângeți toată viața în taină pentru bebeluș. Trebuie să vă sfărâmați inima de durere, să botezați copilași, să dați zilnic milostenie, să faceți toți copiii pe care îi trimite Hristos.
Copilașul voia să strige mamă, să vă îmbrățișeze, să stea la sânul dumneavoastră și să vă privească zâmbind.
Am crezut că moare femeia. Plângea atât de tare încât se uita lumea ca la urs. Am lăcrimat și eu.
Nu deznădăjduiți. Există iertare dacă faceți ceea ce v-am spus.
Da, părinte.
Acum vreo lună, femeia a venit iar la noi. E însărcinată. Zâmbește amar. Părintele meu, niciodată nu voi mai putea zâmbi. Am plâns un milion de lacrimi. Și într-o duminică noapte l-am visat pe băiețelul meu cu ochi albaștri. Mi-a zis: mama, lacrimile tale au țesut ca niște fire de mătase, un leagăn pentru mine. Era dumnezeiesc de frumos, de trandafiriu și de luminos.
I-am zis: continuați rugăciunea cu lacrimi. Să aibă grijă de pruncuț Maica lui Dumnezeu”.
Preotul a complicat viața femeii punând pe umerii ei canoane imposibil de implinit. Trebuia să facă precum Hristos :Dumnezeu te iartă, dar nu mai face ceea ce ai făcut!
Nu toți cei care au barbă, voce groasă, mușchi și cocoșel sunt bărbați. Femeile ar trebui să se căsătorească cu bărbați, nu cu mucoși speriați de greutăți. Dacă totuși s-au înșelat, îi pot părăsi pe loc și fără regrete..Singurul impas al maternității din partea pseudobărbatului este un melanj de egoism și lene căruia buhaiul îi spune respect de sine, un respect demn de dispreț.. Același respect care îl.face, după căsătorie, să care toate bolile venerice din cartier, acasă. Un bărbat este cineva care merge până la capăt iar a da viață și dragoste acestei noi vieți este rostul femeii. Tot ce este pe lângă:, carieră, școli, bani, sunt periferice, importante și ele însă nu pivotale..Eu sunt unul care a scăpat de avort la 7 luni, într-un mariaj dintre un alcoolic și o orfană. Părinții mei adoptivi sunt cei adevărați pentru mine
Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi, pacatosii.