Așa cum v-am mai zis aici, socotesc că unul dintre rosturile Măriei Sale Istoria este cel formator, de învățătoare a vieții, cum a zis Cicero. Că dacă nu învățăm, geaba trăim, cum zicea mamaie.
Context
Pe fondul inexistenței procesului cerut de opinia publică românească, de răspundere pentru nepregătirea temeinică a armatei în vederea intrării în primul război mondial, după 1918 colaboraționiștii cu ocupanții germani, informatorii și influensării nu au fost pedepsiți exemplar, așa cum ar fi trebuit. Trădătorii au scăpat (unii au fugit din țară, de ex. C. Stere). Procesul de primenire morală nu a avut loc. Mai rău, a început goana pentru îmbogățire rapidă, prin orice mijloace, iar cei căpătuiți peste noapte prin mită, influență și fraude, din birtași, negustori, subcomisari, plutonieri, popotari, negustori, neica-nimeni au ajuns în ,,înalta societate” și erau văzuți etalați în automobile, la Șosea. S-au înmulțit marginalii: hoții, tâlharii, pungașii, prostituatele, vagabonzii și cerșetorii și poliția care era și ea șubrezită, avea mult de furcă.
Clasa politică era veche, îmbuibată, îmbătrânită în rele și jumătăți de măsură, nu răspundea în fața poporului. O ruptură se căscase între politicieni și popor. Primii nu înțelegeau ce se petrece, ceilalți nu știau unde să găsească izbăvire.
Asemănări cu vremea de acum?
Fenomenul Alexandru Averescu
„Ține-l, Doamne, pentru mântuirea noastră”, ziceau bărbații, în vreme ce femeile plângeau în hohote, de emoție, când generalul apărea prin sate, după Unire. Adversar al generalului, liberalul Ion Duca constata, la fel ca C.Argetoianu, adevărate fenomene de contaminare în masă. Țăranii se aliniau ca la o comandă, din proprie inițiativă, ,,fără niciun ordin și numai din pornirea sufletului lor”, atunci când Averescu sosea prin sate și cobora din automobil, silueta-i uscățivă și chipul de efigie fiind recunoscute unanim.
Era vremea când românii se săturaseră de vechiturile și rebuturile politice și apreciau atunci pe cel care „striga mai mult împotriva trecutului”. Tot ca acum. Întrucât nu a candidat, românii s-au îndreptat spre Nicolae Iorga, care anunța „o politică nouă” (I.Scurtu). De altfel, liberalii au ieșit foarte ofiliți din aceste alegeri, dar parlamentul a fost dizolvat prin decret regal după doar patru luni.
În campania electorală care a urmat, în vara lui 1920, ziarul „Țară nouă” scria: ,,…avem de-a face cu o stare patologică”, mitul Averescu fiind ,,cea mai primejdioasă piedică pusă în calea operei de selecționare la care corpul electoral e chemat”. Ziarul vorbea de ,,icoana generalului” de ,,steaua generalului” (simbolul electoral), pe care o votau pentru că era a „tatălui nostru care ne-a scăpat din triunghiul morții” și care va da fiecăruia câte 10 pogoane.
Dezamăgirea
Pe fondul băltirii în clasa politică a acelorași personaje, a inexistenței reformei morale, a apariției paradei îmbogățiților de război, a impunității celor care se făcuseră vinovați de dezastru, a crescut enorm procentul celor care cereau schimbarea. Similitudini cu ce e acum? Este lesne de înțeles că guvernarea Averescu (martie 1920-decembrie 1921) a venit pe acest val de euforie, dar a sfârșit lamentabil, pentru că avere, legi, moralitate și așezare temeinică nu se putea da peste noapte. Mitul s-a spulberat.
Creat în 1926, doi ani mai târziu, Partidul Național-Țărănesc a luat aproape 78% din voturi! Promisiunile nu s-au respectat (cele mai multe nici nu aveau cum), iar unii împărțeau oamenii politici în trei categorii: hoți, imbecili și trădători. În 1928, Mihai Ralea constata degradarea cruntă a învățământului superior, „profesorii se selectează pe criterii politice […] catedrele fiind ereditare”, iar „școala și-a pierdut prestigiul său religios”. Exact ca acum.
Pe acest fond, tineretul, studențimea s-a radicalizat. Unii sunt printre cei care au fost oprimați și omorâți de comuniști, dar care sunt acum uciși a doua oară de noii torționari mult mai parșivi decât cei din trecut. Sunt acei intelectuali interbelici împotriva cărora se duc mai ales acum, lupte inegale, nedrepte, antiromânești și bine stipendiate cu arginții vânzătorilor de patrie.
Tragă fiecare ce concluzie vrea din bietele mele rânduri. Io nu am făcut decât să vă reamintesc câte ceva.
Colonel (r.) dr. Florin Șinca
