Prinde aripi prin presa germană o fantasmagorie de-ți stă mintea-n loc. Nu doar Kominternul pare să se fi mutat la Berlin, ci și Radio Erevan: socialistul Sigmar Gabriel, fost ministru de externe german, propune, semeț… invitarea Canadei în UE!
„Într-un fel sau altul, Canada este o țară mai europeană decât unii noi membri ai Uniunii Europene”, cugetă profund gânditorul stângist, în replică la repetatele declarații ale lui Donald Trump despre un viitor posibil al Canadei în cadrul SUA. Și afirmațiile sale tocmai se viralizează cu sârguință.
Nici nu știi cu ce i-ai bate mai întâi obrazul: cu niște geografie? Cu un ștamplu de istorie, măcar cât să-și amintească ce bine imens au făcut Europei apucăturile de „mari gânditori” geopolitici ale germanilor?
Cu prea multă istorie, ce-i drept, nu: ar risca să se prindă nu doar că scosul mâinilor de la rosul de unghii din buzunare, la făcutul streașină peste zări, a adus dezastrul asupra Europei de prea multe ori. Ci și că pe la mai „noii membri” ai UE, tratați de el cu aroganță, s-a născut de fapt Europa pe care o ucid văzând cu ochii, astăzi, politicile imbecile de migrație, spre exemplu. Și s-ar duce naibii splendoare de idee șugubeață, înainte de a-i admira întreg dedesubtul…
Apropos: câtă Europă ați reușit să creșteți în milioanele alea de migranți aduși și răspândiți organizat prin toată Germania, care în câteva decenii îi vor inghiți demografic pe băștinași, potrivit estimărilor? Sau, poate, de aici vine năstrușnica idee: un strop fertil de invidie. Căci dacă e să se remarce Canada prin ceva în ultimul deceniu, acel ceva este pionieratul de top. De la neo-marxisme de top, la politici de control de top, până la procese de migrație de top.
Dincolo de informările oficiale (ba chiar bine de tot ascunse), relatările simple din Canada se repetă sub același scenariu zdrobitor: din perioada pandemiei, când libertatea de mișcare a fost aproape complet suprimată, canadienii au ieșit cu câteva milioane mai mulți. Autoritățile au avut grijă să „europenizeze”, tacit, statul nord-american cu niște milioane de asiatici. Și să smintească aproape complet societatea prin cascada de imbecilități ale ideologiei de gen.
De fapt, nici nu ar trebui să ne mire așa o idee. Ea provine din același puț de înțelepciune din care a izvorât și este legitimată convingerea că un colos statal de obârșie și perpetuă manifestare sovietică e bine-venit, ba chiar așteptat cu brațele deschise, în UE. Cu tot cu milioanele sale de ruși, cu granițele sale impuse cu forța și conflictele înghețate, cu oligarhia și corupția-literă de lege ce îl definesc. Oameni buni…chiar nu ne prindem că nimic din cele invocate în numele Europei de la vârful UE nu mai are legătură cu Europa adevărată? Patinăm în placenta unei nou-născute URSS.
Nu vă opriți aici, dragi tovarăși! Invitați în UE și Mongolia, că doar invaziile tătare au fost și sunt tot un fel de europenism, nu-i așa? Și Africa de Sud, că poate nu reușește Trump să fie suficient de convingător cu invitația aia către buri și îi dați peste nas la fel de usturător… Și nu vă abateți vreo clipă din lupta cea mare: păi, ce, degeaba o fi bătut Marco Polo drumul până în China? Abia atunci vor fi atinse mărețele idealuri ale „europenismului”! Cu tot cu Siberia, că doar e peste imaș, acolo…
Articol apărut inițial pe Demnitatea, preluat cu acordul autorului
