Nimic nu a mai intrat în Gaza de peste 50 de zile. Bucătăriile caritabile avertizează că sunt la doar câteva zile distanță de a-și închide porțile.
Două milioane de oameni sunt în pragul prăbușirii. În prezent, asistăm la soluția Israelului pentru „chestiunea Gaza” – o criză umanitară de necontestat, orchestrată de guvernul israelian pentru a elimina de la granițele sale o întreagă populație pe care a considerat-o echivalentă cu lăcustele.
„Nimănui nu-i pasă de noi”, a declarat un bărbat slăbit, în mijlocul ruinelor din Gaza, în această săptămână. Femei și copii cu oale întinse cerșesc firimituri. Familiile supraviețuiesc cu o singură masă pe zi. Gunoiul, canalizarea și bolile copleșesc fâșia de 25 de mile a Gazei.
„Scena pe care o întâlnim în fiecare dimineață: sute de oameni stau la cozi lungi, așteptând cu oale și tigăi goale, cerșind hrană pentru familiile lor din corturi sau din locurile de refugiu”, a raportat Hani Mahmoud de la Al Jazeera marți.
„Mulți dintre ei scormonesc prin grămezile de gunoi pentru a găsi resturi cu care să aprindă focul pentru a găti sau pentru a-și ține familiile la căldură în timpul nopții.”
„Disperare absolută” titrau ziarele despre Gaza în această săptămână. „Civilii sunt atacați într-o violență militară neîncetată”, a raportat Gavin Kelleher de la Consiliul Norvegian pentru Refugiați.
„Oamenii își vând bunurile, își vând hainele pentru a face rost de bani pentru mâncare. Oamenii încearcă să vândă scutece pentru un sac de linte. Cerșetoria a devenit copleșitoare la acest moment.” Nimic nu mai trece.
Una dintre marile foamete ale secolului 21 se desfășoară sub ochii noștri, în timp real. Bombardamentele continuă fără oprire. Din martie, aproape 600 de copii au fost uciși în regiunea Gaza. Alți 1.600 de răniți au fost trimiși în spitale unde proviziile medicale sunt pe terminate, fără nicio speranță de ajutor.
Marți, cel puțin 10 ființe umane au fost șterse de pe fața pământului într-un centru care găzduia familii strămutate. Miercuri, atacurile aeriene israeliene au distrus o școală și un spital din Gaza, ucigând 39 de oameni. „Sunt aceștia teroriști?” a strigat un bărbat îndurerat, stând deasupra unui cadavru în urma atacului.
„Aceștia sunt cei care te amenință, Netanyahu? Aceștia sunt cei care lansează rachete?” Ca răspuns la aceste ucideri, armata israeliană susține că vizează „militanți”.
Chiar și aliații Israelului din Europa sunt îngroziți de condiții. Într-o declarație comună emisă miercuri, liderii din Franța, Germania și Marea Britanie au cerut guvernului israelian să ridice blocada de aproape două luni, care a creat condiții „intolerabile” pe teren.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a fost deosebit de vocal în ultimele săptămâni, spunându-i premierului israelian Benjamin Netanyahu că suferința „trebuie să înceteze”. Valul internațional de condamnare nu a avut aproape niciun efect asupra politicienilor israelieni, care par hotărâți să elimine cei peste două milioane de oameni care numesc Fâșia Gaza acasă.
Președintele Donald Trump, care este, fără îndoială, în cea mai puternică poziție pentru a influența schimbarea în regiune, nu a oferit practic niciun sprijin poporului palestinian. În martie, Trump a postat un videoclip generat de inteligența artificială cu o Gaza renovată, care prezenta statui aurite cu imaginea sa.
Creatorul videoclipului a numit editarea o „satiră politică” și a fost la fel de surprins ca mulți critici israelieni de dreapta când Trump a distribuit entuziast editarea. În aprilie, Trump a cerut o „Forță de Pace” condusă de SUA pentru a stabili o „Zonă de Libertate” în Fâșie. Pentru un om care a făcut campanie promițând să pună capăt războaielor etosi, în special în Orientul Mijlociu, comentariile au părut ciudat de reminiscent ale erei „Freedom Fries” care a definit GOP-ul de odinioară, pe care Trump pretinde că l-a răsturnat.
În aprilie, Trump a întins covorul roșu la Washington pentru Netanyahu, un om care se confruntă cu un mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională pentru presupuse crime de război și crime împotriva umanității legate de acțiunile militare ale Israelului în Gaza.
Există multe țări în care Netanyahu nu mai are voie să intre, dar când a apărut pe coasta de est a Americii, Trump a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l face pe omul dur al Israelului să se simtă ca acasă în Washington DC.
Poate cel mai semnificativ lucru pe care Trump și administrația sa l-au făcut pentru a permite blocada și suferința continuă din Gaza este tactica folosită în războiul său în escaladare cu oficialii universităților din Statele Unite.
Trump a zdrobit mișcarea de protest pro-palestiniană care a luat amploare în ultimul an al administrației președintelui Biden. Joi, Trump a numit Harvard o „instituție antisemită, de extremă stânga” care permite studenților străini „acceptați din întreaga lume” să „verse FURIE și URĂ false”. Trump a menționat că „alte instituții” s-au angajat, de asemenea, în permiterea răspândirii a ceea ce el consideră a fi discursuri inadmisibile în campusurile din Statele Unite.
Cu amenințări de deportare pentru studenții străini care scriu articole împotriva genocidului și cu un limbaj vag din partea lui Trump despre trimiterea „infractorilor autohtoni” în închisori pentru terorism din El Salvador, președintele a reușit să insufle frică în inimile studenților, străini și autohtoni, care îndrăznesc să vorbească de rău despre guvernul israelian și crimele sale continue împotriva umanității.
Campusul, cunoscut de mult timp ca un vehicul de protest și scânteia pentru schimbări politice majore în Statele Unite, datând din zilele de la Kent State, a fost practic castrat de o administrație care a ajuns la putere, în parte, pe promisiunea de a răsturna atitudinile cenzoriale ale administratorilor de colegii care vizau opiniile și studenții conservatori. În urma sa, administrația Trump a creat o poziție la fel de insuportabilă în direcția opusă.
Pe măsură ce Trump își intensifică retorica împotriva „antisemitismului” în campusurile universitare, noi sondaje Gallup arată că sprijinul pentru Israel a scăzut dramatic.
Majoritatea americanilor au acum opinii negative despre Israel, sprijinul pentru națiune ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimii 25 de ani. În era conectivității pe scară largă, mulți pur și simplu nu pot ignora oroarea și distrugerea care au loc fără pauză în Fâșia Gaza.
Ajutorul pentru poporul din Gaza nu se întrevede nicăieri. În timp ce haosul economic creat de planul tarifar al lui Trump domină titlurile de știri din Occident, Gaza este convenabil ținută departe de ochii și mințile Israelului, pe măsură ce își continuă campania de teroare. Pe măsură ce lumea se ceartă despre lanțurile de aprovizionare și semiconductori, poporul din Gaza intră într-o nouă fază de moarte și distrugere.
Pe măsură ce zilele trec și numărul morților crește, cum își vor aminti generațiile viitoare rolul pe care l-am jucat în acest dezastru? Ne vor considera, pe noi și pe Trump, drept făcători de pace și nu cei care au privit în altă parte?
Este adevărat că nu este responsabilitatea noastră și nici în interesul nostru să salvăm lumea, dar este, de asemenea, naiv să credem că nu jucăm un rol semnificativ în permiterea bombardamentelor continue și înfometării poporului palestinian de către Israel.
Ceva trebuie să se schimbe rapid, sau sângele nevinovaților va rămâne pentru totdeauna legat de domnia înregistrată a lui Trump și a dreptei MAGA.
Păi cui să-i pese? Întreaga lume îi adoră pe perciunati. Nimeni nu mișcă în front, de frica acuzațiilor de antisemitism și de nazism. Nu ești de acord cu sioniștii? Să te ferească Dumnezeu!…..