A scris despre mari fapte de vitejie ale neamului, însă despre el nu s-a prea scris. Se trăgea din neam boieresc bine instruit și drept credincios ortodox. Numele său era Grigore Ureche, și avea să scrie opere cu caracter politic, pro-neatârnare și pro-consolidare a conștiinței naționale a poporului român.
Grigore Ureche s-a născut, după cele mai multe surse, în anul 1590, și a trecut la cele veșnice în anul 1647. A fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Grigore Ureche a fost fiul lui Nestor, un boier foarte bine instruit, care a deținut funcții politice importante la sfârșitul secolului al XVI-lea, acesta fiind în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană și Mare Vornic, adică mare dregător din Sfatul Domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești, al Țării de Jos pe vremea când domnea Eremia Movilă. A avut drept frate pe Nicolae Ureche Spătarul, important dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar în caz de nevoie comanda cavaleria.
Cronicarul Grigore Ureche a studiat la Lwów, în Uniunea statală polono-lituaniană, la Școala Frăției Ortodoxe. Aici, Grigore Ureche avea să studieze: istoria, geografia, latina și greaca, retorica și poetica. Trebuie să subliniem și faptul că, Uniunea statală polono-lituaniană este cunoscută pentru prima constituție națională a lumii moderne, elaborată mult mai târziu, la mulți ani după moartea lui Grigore Ureche, cât și pentru toleranța religioasă relativă, în ciuda influenței bisericii catolice în viața de zi de zi. Economia țării se baza, în principal, pe agricultură. Reîntors în țară, Ureche a participat la viața politică mai întâi ca Logofăt, apoi drept Spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, Ureche a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, fiind Mare Spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, Ureche a ajuns Mare Vornic al aceleiași Țări de Jos.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu(click aici), vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media
A murit în anul 1647 în satul Goești din Ținutul Cârligătura, care avea centrul administrativ la Târgu Frumos. Ținutul se învecina la est cu Ținutul Iașilor, la nord cu Ținutul Hârlăului, la vest cu Ținutul Sucevei și la sud cu ținuturile Romanului și Vasluiului. Grigore Ureche a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova, zidită înainte de anul 1407 (prima atestare documentară), de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), domnitor care a înzestrat-o cu sate, moșii și odoare scumpe.
Letopisețul Țării Moldovei (titlul original: Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă) a fost scris de către Ureche spre sfârșitul vieții sale. Se consideră că, Grigore Ureche ar fi muncit la operă între anii 1642-1647. Valoarea operei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică. Cronicarul motivează scrierea astfel: „…ca sî nu se înece…anii cei trecuți” și să lase urmașilor amănunte despre cele ce s-au petrecut în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână: „…asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte…”. Importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și creșterea conștiinței naționale a poporului este de necontestat, Letopisețul Țării Moldovei constituind începutul istoriografiei în limba română.
Cartea „Letopisețul Țării Moldovei” poate fi citită online: https://archive.org/details/LetopisetulTariiMoldoveiDeCandS-auDescalecatTara/mode/2up