Eugen Rădulescu, un consilier al BNR spulberă ideile despre „taxa pe solidaritate” și „taxa pe tranzacții bancare”. De adevăratele probleme, nu se atinge nimeni: este vorba despre jaf organizat, patronat de forțe care par a fi deasupra statului, deasupra partidelor și a guvernului, deasupra ANAF

Eugen Rădulescu, consilier și director al Băncii Naționale a României (BNR), a criticat măsurile vehiculate de oamenii președintelui Dan și ai coaliției pentru a redresa situația bugetului de stat al României.

Rădulescu a numit drept „fumigene” taxarea tranzacțiilor bancare și așa-zisa taxă pe solidaritate.

Taxarea tranzacțiilor bancare este demnă de Venezuela și Coreea de Nord, în timp ce doar Ungaria și Slovacia au mai aplicat-o, fără rezultate deosebite, scrie Rădulescu pe Contributors.

„Am auzit despre o taxă pe tranzacțiile bancare, de unde ar ieși, cică, 50 miliarde lei anual, așa că, gata, am rezolvat problema, vor plăti alții! Not so fast.

În primul rând, cele 50 de miliarde, cifra oricum fantezistă, nu ar pica de fapt din cer. Ar plăti-o fiecare cetățean care are un cont în bancă, de câte ori primește sau plătește vreo sumă. Ne-am învățat să plătim cu cardurile? Ne vom dezvăța, că nimeni nu e nebun să cumpere o sticlă de lapte și sa mai dea un comision de un leu, sau cât or gândi înțelepții că trebuie să plătim. Adică, dacă ar fi vorba într-adevăr despre 50 de miliarde de lei într-un an, fiecare cetățean major al României ar trebui să plătească vreo 10 lei în fiecare zi. Oare poate să funcționeze așa ceva? Și asta, unde? În țara în care monetizarea economiei este de 5 ori mai scăzută decât media UE, iar vecinii noștri, bulgarii, au monetizarea dublă decât a României?

Aplicarea unei asemenea taxe ar împinge tranzacțiile fie în zona cu numerar, pe care abia reușiserăm să o mai subțiem, sau a plăților fără numerar oferite de instituții “off shore”, asupra cărora autoritățile române nu au vreo jurisdicție”, a scris economistul.

Rădulescu spune că aceia care au propus taxa de solidaritate și impozitul progresiv nu au făcut nicio școală economică, ci doar cursuri de „marxism-leninism”.

Adevărata problemă pe care nu o abordează nimeni

Consilierul spune că există „un jaf organizat patronat de forțe care par a fi deasupra statului, deasupra partidelor și a guvernului, deasupra ANAF”.

„Prima și cea mai importantă, cu bătaie lungă, ar fi depolitizarea și profesionalizarea ANAF – instituția însărcinată cu încasarea veniturilor statului, dar care este efectiv incapabilă să își îndeplinească misiunea. Nu mă voi referi aici la raportul de 500 de pagini al Curții de Conturi – te cam iei cu mâinile de cap de ce a găsit Curtea acolo. Mă voi referi doar la o temă distinctă, majoră: 9 MILIARDE de euro anual este “gap-ul” de TVA, adică diferența dintre cât se încasează efectiv și cât s-ar datora. Aici nu este, nu poate fi vorba despre nebăgare de seamă, de sume ascunse cu ingeniozitate, cum au ascuns ucraienenii dronele cu care au lovit avioanele rusești: este vorba despre jaf organizat, patronat de forțe care par a fi deasupra statului, deasupra partidelor și a guvernului, deasupra ANAF. Nimeni în UE nu are o neîncasare de asemenea proporții la TVA. Media gap-ului este de 6%; Bulgaria are 7%; Ungaria, 2,3%. România? 30,6%!!!

Dar de acest subiect nu ne atingem. Mai există și procedura taxării inverse, aplicată și la noi cu rezultate excelente pentru câteva grupe de produse. Dar, nu, asta nu trebuie extinsă, că… oare de ce?”, s-a întrebat acesta.

Rădulescu a abordat și problema pensiilor speciale și a angajaților la stat în exces.

„Mult mai puțin se vorbește însă în spațiul public despre armatele de funcționari care iau și salarii foarte mari, dar sunt pricopsiți și cu “spor de stres”, “spor de antenă”, “spor pentru lucrul în condiții vătămătoare” și câte și mai câte. Avem primării cu 20 de salariați în localități unde mai sunt 200 de locuitori – dar nu are a face, are balta pește! Avem “municipii”, cu tot cortegiul de drepturi bănești asociate pentru cei care lucrează în administrarea acestora, dar de fapt abia dacă mai au efectiv populația unor comune. Mai avem și tichete de masă, tichete de vacanță – adică mecanisme costisitoare, create pentru a scoate din impozitare o parte a veniturilor salariale. Majorarea venitului minimim cu contravaloarea tichetelor de masă, care să dispară complet, ar fi o soluție onorabilă, după părerea mea. Și ar dispărea costul uriaș al tipăririi și administrării acestor hârtii, menite să ascundă de impozitare un venit. Chiar are vreun sens aşa ceva? Ah, da, e o afacere excelentă pentru cei care produc aceste hârtii; sunt sigur că au alternative! […]

O altă temă ignorată cu multă grijă este cea a pensiilor speciale. Aceasta nu este doar o problemă bugetară, ci una de fractură socială severă: avem o majoritate care muncește până la vârsta de 65 de ani, iar apoi pensia este o fracțiune a ultimului venit; și avem pensionari speciali, care ies la pensie la 45 de ani cu o pensie mai mare decât ultimul salariu. Nu există așa ceva în nicio țară civilizată. Cum să risipești o resursă fantastică, oameni cu pregătire de vârf, pe care îi trimiți să se odihnească la varsta maturității depline, când ar putea să ofere maximum de randament în profesia lor?”, a concluzionat economistul.