George Friedman despre întâlnirea Carlson – Putin : Pare să pregătească terenul pentru negocieri

Cunoscutul analist american, George Friedman, a comentat interviul luat de Tucker Carlson președintelui rus, Vladimir Putin, afirmând că pare „să pregătească terenul pentru negocieri”.

Surprinzător, Friedman a avut cuvinte de laudă față de prestația lui Putin, despre care a spus că a fost „o conferință de presă adresată publicului american”.

Într-un articol publicat pe siteul său, Geopolitical Futures, Friedman a declarat că Putin a părut „a fi un om rezonabil și grijuliu”.

În opinia reputatului analist american, Putin a vrut să arate că „este un patriot rus care lucrează pentru interesele Rusiei și în acest spirit ar trebui să luăm în considerare afirmațiile sale. El nu a vrut să apară ca Stalin”.

Iată textul integral, intitulat „Perspectiva lui Putin asupra războiului ruso-ucrainean”:

Președintele rus Vladimir Putin a făcut săptămâna trecută un lucru fără precedent: A ținut o conferință de presă de două ore adresată publicului american. Nu a fost chiar o conferință de presă, în sensul că Tucker Carlson, un prezentator de talk-show perceput ca fiind simpatizant față de Rusia, a fost singurul reporter prezent. Dar nici nu a fost, la drept vorbind, un interviu, deoarece, în cea mai mare parte a programului, Putin a vorbit fără a beneficia de întrebări. Într-un sens, acest lucru a făcut ca emisiunea să fie mai valoroasă, deoarece i-a permis lui Putin să își expună punctele de vedere într-un mod interesant și important, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă Carlson ar fi pus întrebări axate pe o perspectivă americană.

În schimb, am avut parte de o perspectivă rusească autentică asupra războiului din Ucraina, iar Putin a părut a fi un om rezonabil și grijuliu. El a făcut unele afirmații foarte dubioase, dar orice lider face afirmații dubioase în timp ce pare a fi un om de stat, iar comportamentul lui Putin a dus la cunoștința publicului american că poziția sa nu este lipsită de un oarecare merit. De asemenea, el a arătat clar că este un patriot rus care lucrează pentru interesele Rusiei și în acest spirit ar trebui să luăm în considerare afirmațiile sale. El nu a vrut să apară ca Stalin. De asemenea, părea enorm de bine informat, mult peste majoritatea politicienilor, deși avea avantajul de a ști ce urma să spună, precum și de a avea un traducător care se afla întotdeauna între el și audiența sa.

Dar cred că acesta a fost adevăratul Putin, ajutat de întrebările preambalate, oferind o senzație a cunoștințelor sale vaste. Dacă acest lucru a funcționat, atunci el a arătat că Rusia a fost condusă de un gânditor sofisticat. Cu toate acestea, având în vedere lungimea și complexitatea interviului, este posibil ca publicul american să fi renunțat devreme și să nu fi ascultat interviul complet.

Cu toate acestea, contextul istoric, țintirea unui public american și descrierea extraordinar de detaliată a Rusiei și a istoriei rusești par să pregătească terenul pentru negocieri. În apărarea atacului Rusiei (asupra Ucrainei), Putin a acuzat SUA și NATO de lipsă de onestitate și duplicitate în fața Rusiei, care pur și simplu își urmărea imperativul istoric. Acesta nu a fost un program obișnuit și nici o divagație autoindulgentă; accentul pus de Putin pe eșecul negocierilor din Turcia la începutul războiului arată clar acest lucru.

Prezentarea centrală a lui Putin s-a referit la istoria Rusiei. El a explicat cum s-a format Rusia cu multe secole în urmă și a făcut un contrast cu formarea Europei de Est. În acest fel, el a argumentat că Ucraina a fost întotdeauna parte a Rusiei, din punct de vedere fizic și lingvistic. Neexprimat, dar implicit în argumentul său, Ucraina este Rusia, iar invazia Ucrainei reprezintă pur și simplu întoarcerea lumii rusești la o realitate mai veche. Acesta este motivul pentru care, potrivit lui Putin, acțiunile Rusiei în Ucraina constituie o operațiune militară specială și nu un act de război.

El a vorbit, de asemenea, despre Polonia, lăsând să se înțeleagă că Polonia și Lituania sunt niște renegați ale căror rădăcini sunt inseparabile de Rusia. Discuția despre istoria Rusiei a fost lungă, dar nu a fost doar academică. Argumentul lui Putin a fost că istoria leagă un loc de împrejurimile sale și de locuitorii săi și, în acest caz, dă Rusiei dreptul de a emite pretenții asupra teritoriilor străine.

Am admirat modul în care a strecurat pretențiile sale față de regiune într-un mod care ar putea fi respins sau trecut cu vederea. Cu toate acestea, el a pus bazele pretențiilor rusești în Polonia.

O parte din ceea ce a spus Putin a fost confuză. De exemplu, el a afirmat că actualul guvern ucrainean și predecesorii săi au fost naziști și, prin urmare, au fost dușmani ai Rusiei. El a citat doi bărbați care au devenit colaboratori naziști înainte de a concluziona că acest lucru făcea din Ucraina o rămășiță a Germaniei naziste și, prin urmare, ostilă Rusiei și altor țări care au luptat împotriva lui Hitler.

Acest lucru m-a lăsat confuz, deoarece nu există nicio țară care a fost ocupată de germani care să nu fi avut colaboratori, de la Franța la Olanda și așa mai departe. Poate că unii au fost ideologic naziști, dar toți căutau să supraviețuiască sau să prospere. Putin a adus acest argument de la început, dar dacă ar fi urmat logic, ar fi obligat Rusia să invadeze cea mai mare parte a Europei ca o obligație morală. Putin s-a dovedit a fi extrem de sofisticat, așa că trebuie să înțeleagă ce spune și să depindă de faptul că lumea nu-i înțelege afirmațiile sau nu le ia în serios.

Într-o altă parte, în timp ce își exprima disponibilitatea de a negocia, Putin a spus că Statele Unite se prejudiciază singure prin folosirea dolarului pentru a obliga puterile străine să se alinieze la viziunea lor asupra lumii. Apoi a afirmat, în cele mai derutante remarci ale sale, că economia Chinei o eclipsează pe cea a Americii și că viitorul său economic este strălucit. Este ca și cum i-ar fi scăpat realitatea Chinei în cei doi ani de când a fost atacată Ucraina. El a spus acest lucru în contextul în care a afirmat că o nouă ordine economică este în curs de apariție, iar pentru ca acest lucru să se întâmple, China trebuie să o conducă. Este interesant că analiza serios de profundă a lucrurilor făcută de Putin, chiar dacă unele părți sunt discutabile, s-a încheiat cu afirmații evident greșite, dar el s-a ocupat de asta mult timp și probabil că era obosit.

Un alt lucru care m-a frapat a fost remarca sa despre rachetele hipersonice intercontinentale ale Rusiei. Viteza și manevrabilitatea rachetelor hipersonice fac ca apărarea împotriva unui atac – în SUA sau în altă parte – să fie foarte dificilă. Am pledat pentru dezvoltarea rachetelor hipersonice intercontinentale în cartea mea “Viitorul războiului”. Statele Unite nu au pus încă pe teren o rachetă hipersonică și nici nu am vreo dovadă că ar dezvolta o versiune intercontinentală. Dacă racheta hipersonică intercontinentală a Rusiei este atât de capabilă pe cât a sugerat Putin, atunci acesta ar putea fi cel mai important lucru pe care l-a spus.

Restul comentariilor lui Putin au constat în plângeri despre NATO și Statele Unite și în insistența sa că revolta de la Kiev din 2014 a fost adevăratul început al războiului. El a lăsat neexplicat cum a putut Rusia să ignore o amenințare atât de teribilă pentru atât de mult timp.

Putin este președintele unui stat-națiune modern, așa că trebuie să explice politicile sale poporului său și să încerce să influențeze alte guverne și audiențe străine. Scopul nu este de a fi sincer, ci convingător pentru a pune alte guverne sub o presiune atent modelată.

Ceea ce se poate spune este că Rusia a pășit pe deplin în modernitate cu o prezentare excelentă a adevărului și a miturilor, permițându-i în același timp lui Carlson câteva replici. Putin l-a văzut ca fiind prietenos, dar ca pe un wild card, în condițiile în care a primit puține cărți jucabile.