Cu o săptămână înainte de prima runda de alegeri, dincolo de scandalurile mondene de tipul “a fost sau nu a fost”, va spun ca încă nu știu pe cine sa votez, cu atât mai puțin sa dau sfaturi cuiva.
Sa ma explic:
Vor urma schimbări radicale în următorii ani în toată lumea. Singurul lucru pe care îl putem prevedea este imprevizibilitatea.
Pilonii de siguranță pe care s-a sprijinit România în ultimele doua decenii (UE si NATO) se zgâlțâie puternic. Câtă vreme România avea aceste doua cărți de membru în buzunar, politicienii noștri puteau dormi liniștiți în cizme – nu trebuiau sa își bata capul prea mult cu programe; alții știau ce sa facem, ai noștri trebuiau doar să execute.
Ne place sau nu, realitatea este ca lumea viitorului va fi multipolară. Char dacă polaritatea este încă asimetrică, nu mai putem vorbi de un jandarm mondial și nici de un monopol pe prosperitate.
Modelul occidental, exportat intens în ultimii 35 de ani, nu mai e atractiv pentru alții, înainte de toate datorita propriilor defecte de fabricație. Vestul, îmbătat narcisistic de propria superioritate, a vândut tot mai mult ideologie și libertinaj sexual sub numele de dezvoltare și democrație, iar beneficiarii au început sa returneze marfa și sa caute în alte parte.
Când au de hrănit un miliard și jumătate de oameni, India si China nu își permit experimente sociale si economice. Ideologia de gen și economia sustenabil nu le vor da de mâncare. Tarile în curs de dezvoltare au cu totul alte priorități decât femeia care sa avorteze și bărbatul care sa nască și cauta soluții în alte direcții.
America se va concentra mai mult pe interesele si nevoile proprii. Țările UE vor trebui să facă și ele același lucru. Pana acum, sugând de la doua mame, una care asigura protecția (SUA) si alta energia (Rusia), Europa își permitea sa viseze la o lume egalitarista. Nu mai e cazul de acum încolo.
Evenimentele vor prinde România descoperită. Putem bineînțeles sa refuzam sa privim realitatea și sa continuăm să ne smiorcăim invocând superioritatea occidentală, apartenența la NATO sau UE, numai că atunci când barca ia apă, fiecare caută de regulă să-și asigure vesta de salvare pentru sine. Nimeni nu va păstra o vestă în plus pentru noi.
Mai mult ca oricând, România ar avea acum nevoie de o clasă politică imaginativă, inteligentă, creativă, capabilă să elaboreze planuri alternative la status-quo, capabilă să gestioneze neprevăzutul. Or ce vedem în campanie e orice altceva decât asta. Vedem doar o lupta pentru putere din partea unora care nu știu ce să facă cu ea.
Cine va știi să îndrepte cârma când vaporul se duce drept către ghețar, dacă toți marinarii sunt beți?
AUR este singura soluție posibilă. Nu există alternativă. În orice scenariu AUR este soluția. Terheș a dezamăgit pt că promovează fakenewsurile împotriva lui Simion că ar fi spion rus, l-a înjunghiat în spate după ce a fost ajutat de el. Tot Terheș sprijină continuarea războiului din Ucraina și ajutorul militar dat de România. O poziție inconștientă și periculoasă pt viitorul României în regiune. Tot Terheș l-a pus pe ”regele” țiganilor Dorin Cioabă pe un loc fruntaș pe listele parlamentare ale partidului său PNCR. Cioabă e un interlop dubios. Terheș și-a compromis astfel partidul.
SIMION PREȘEDINTE! AUR LA GUVERNARE!