Știrea zilei de luni a fost, fără îndoială, anunțul privind înființarea unei Superligi europene, formată din 12 mari cluburi de pe Continent, o competiție exclusivistă, din care inițiatorii nu pot retrograda niciodată.
În mijlocul pandemiei și discuțiilor despre vaccin, ultima noastră problemă e fotbalul, ați putea spune. Doar că aici nu este despre fotbal. Este mult mai mult decât atât.
Această tentativă, de mult așteptată, are implicații mult mai mari decât niște simple rezultate. E vorba despre eliminarea, pe față, a oricărei pretenții de șanse egale între competitorii europeni. E vorba despre o minoritate formată din niște entități care se consideră de categoria 1, față de majoritatea formată din categorii inferioare și cu care nu mai vor să se amestece. Ceea ce va duce la dispariția majorității echipelor „mici”, ca entități cu o istorie și viață proprie. Vor deveni filiale ale unuia sau alteia dintre cele „mari”. Dispar echipele, dispar și suporterii. Deja au început s-o facă.
E vorba despre lăcomie și bani. Pur și simplu. Dar peste toate, este despre ștergerea rolului pe care fotbalul îl avea/are în agregarea identităților și comunităților locale, regionale sau naționale. Nu întâmplător, proiectul mai sus menționat este finanțat de către colosul bancar JP Morgan.
În Europa, printre ultimii apărători ai identităților sunt suporterii de fotbal. Situația este asemănătoare și-n România: când joacă Craiova, e Oltenia în joc. Când joacă Timișoara, e Banatul, la fel e la Arad sau Iași. Cei necunoscători ar fi surprinși să afle că pe stadioane s-au găsit cele mai multe mesaje cu trimiteri la istorie din spațiul public. Da, pentru că suporterii au și acest rol: de păstrători ai tradiției, ai memoriei.
În Europa, dacă au fost voci care au încercat să spargă barajul corectitudinii politice, ele au venit de multe ori de pe stadioane. Să mai menționez că 99% dintre suporterii români s-au pronunțat public în favoarea referendumului pentru familie?
Dar într-o lume în care se urmărește gândirea unică, ștergerea memoriei și a tradiției, suporterii locali încurcă. Nu-i idealizez, dar asta e realitatea.
Așa că e nevoie de competiții globale, fără tradiție, susținute din China și alte locuri cu oameni docili. Care nici măcar nu e nevoie să fie prezenți fizic, pe stadioane, după cum s-a văzut în pandemie. E suficient să stea în fața televizoarelor, unde pot să consume ce vor și cât vor.
Pentru restul, există înregistrări difuzabile la stațiile de amplificare. Și Mastercard.
UPDATE:
acum 3 ore Nigel Farage a postat :
Nigel Farage –
Rejoice at the defeat of globalist JP Morgan’s attempt to destroy English football.
Se pare c-au fost mari proteste al fanilor Chelsea și alții…
miliardarii și corporațiile cu idei trebuie puși la locul lor imediat altfel nu mai scapi de ei
Așa este : și să spunem că urmează să facă și din echipele naționale amestecătură de mercenari așa cum au făcut cu echipele de club, care la origine erau mândria locală. Dacă vă uitați la naționala Franței sau a Germaniei sunt ca Legiunea străină, oameni plătiți să vină ca și cum Germania ar fi un club. Naturalizați jucători brazilieni și africani și cine are bani câștigă cupa mondială, simplu.
Un comentariu excelent al lui Dan Negru:
Dan Negru
3tluhSpa onsgofmrStd.ed ·
Yupiiiii!!!! Se duce dracu’ fotbalul european 🤪
Cluburile bogate se rup de UEFA și-și fac propria competiție, SuperLiga.
Așteptam demult războiul ăsta civil.
E tot ce mai ramane după ce vinzi un sport cu tradiție europeană unor chinezi miliardari, oligarhi ruși, șeici și americani.
Ei sunt proprietarii marilor cluburi: bogății unor țări in care fotbalul nu are valoare și care au făcut din fotbal o mașină de stors bani și asta se vede din costurile abonamentelor tv, ale biletelor sau ale tricourilor.
Si madam UEFA a închis ochii.
Acu’ vine decontu’.