Poezie: Vineri, de Carmelia Leonte

Iisus a plecat din icoane.

Stăm goi în fața unor rame.

Suntem frumoși și suntem tineri.

Dar cine va urca pe cruce? Că e vineri!

Poate tu? mă întreabă din senin cineva.

Poate tu? îi răspund fără a întârzia.

În jurul nostru lumea doarme,

Numai noi am rămas… Și ne e foame.

Să spunem ramelor! E posibil să vadă

Iisus din cer. Și ca o pasăre să cadă

Răpus de rugămințile noastre

Ca de niște săgeți albastre.

Iisus aude și vine tăcut

Ținând în mâini un cufăr de lut.

Știu, mă veți ucide iar și iar,

Transformând lumina lumii în jar,

În dureroasă înaripare.

Dar eu acum v-am adus de mâncare.