Ni se spune, de la un timp, că Ștefan cel Mare a fost bețiv și afemeiat. Vlad Țepeș – un sadic obsedat de sânge. Cu Mihai Viteazul e clar: un aventurier care și-a falsificat descendența nobilă. Revoluționarii de la `48 au fost ca niște maimuțe care doar au copiat adevărata revoluție din zonă, cea a maghiarilor. Generațiile care au făcut, într-un final, România Mare nu ar fi reușit nimic fără voința Occidentului. Și așa mai departe.
Auzim deja, de ani buni, astfel de argumentații pe care tot felul de autopretinși inteligenți le slobozesc pe gaura gurii cu o superioritate combinată cu milă. De parcă ei, somități în propria baie, s-au coborât asupra unor amărâți pentru a le explica, în sictir, cum națiunea română nu își merită, de fapt, istoria, cultura, valorile și – în general – existența. Le puteți auziți vocile marcate de frustare cu precădere în preajma sărbătorilor naționale.
Toată această intelligentsia este formată, de regulă, de oameni care nu prea au merite serioase în niciun domeniu. Mediocri în propriile arii de activitate, ei nu prea știu cum miroase într-o arhivă sau cum este aerul într-o bibliotecă, dar se pretind învățați. Și-au fixat pe accesare rapidă Wikipedia, documentare Netflix și vreo câteva „studii” obscure făcute de te-miri-ce universități sătești din străinătate care urmează agenda unor sponsori („stakeholderi”, mă scuzați!) și gata, știu ei cum e cu istoria, cu lumea, cu viața.
Faptul că sunt în stare să peroreze într-un limbaj oarecum urban nu îi deosebește, în esență, de „plebeii” la care se uită cu scârbă. O, nu! Tot analfabeți funcționali sunt și acești corporatiști ai noului Iluminism garnisit cu semințe de quinoa și mititei vegani. De ce sunt analfabeți funcțional? Pentru că, din goana trotinetelor lor electrice, nici ei nu înțeleg cu ce se mănâncă lumea în care își flutură ecusoanele lor de literați.
Toate aceste false elite trec cu bocancii (sau cu tenișii Converse, depinde de vârstă) peste milenii întregi de dezvoltare a subconștientului colectiv, kilometri întregi de tomuri scrise de adevărați coloși ai gândirii umane și peste realități incontestabile, pe care nimeni nu le poate ascunde în dulapul urât mirositor trântit de Marx fix în mijlocul sufrageriei civilizației occidentale.
Oricât ne-am ascunde de adevăr, nu putem ignora natura umană la nesfârșit. Omul este corp, minte și suflet. În plan lumesc, suntem ființe care simt nevoia să aibă o identitate. Să aparțină de ceva, să se identifice cu ceva. De la nivel personal și familial, până la cristalizarea conștiinței de neam. Vorbim despre o sumă de procese psihologice în care subconștientul colectiv joacă un rol important.
Nu putem fi ai nimănui și nici ai tuturor! De aceea, sintagma „cetățean universal” – la fel de bine, „cetățean european” sau „al lumii” – reprezintă o prostie, un nonsens. Totuși, este un construct din ce în ce mai întâlnit în lumea contemporană, iar întrebarea firească e de ce?
Încercăm să răspundem pe scurt: odată cu eșecul Marxismului în Est, Vestul a preluat în plan cultural această ideologie bolnavă și eșuată, prin aportul catalizator al unor vectori de opinie oportuniști sau intelectuali fără Dumnezeu precum cei din Școala de la Frankfurt. Fenomenul a luat amploare în anii `60, iar astăzi reprezintă deja norma în Europa de Vest și SUA. Ce ne interesează pe noi, aici: aceste noi mișcări intelectuale care neagă partea spirituală a omului și natura umană s-au extins cu rapiditate, cuprinzând grosul societății occidentale. Acolo, cultura a devenit contracultură, adică toate valorile care au trecut testul timpului au început de mult să fie dărâmate și chiar întoarse pe dos.
Astăzi, după cum bine știm, nimic vechi nu mai este bun, ci doar formele lipsite de conținut ale unor pseudovalori scoase din cutia prezentului. E mai ușor să distrugi ce au făcut alții decât să muncești tu pentru a mai pune o cărămidă peste ale lor. Am ajuns să credem că generația noastră este cea mai bună, cea mai cu moț, buricul pământului, iar toate generațiile vechi (care, până la urmă, au construit lumea în care trăim azi) au fost niște proști încuiați la minte, care au trăit degeaba. Toți cei dinainte au înțeles lumea prost, numai noi, cei născuți la 12 fără un sfert, în noaptea de Revelion a umanității, ne-am prins ce și cum, nu?
Sub acest aer de superioritate al contraculturii, noile elite rescriu istoria, sugrumând valorile și eroii neamurilor. Folosind pretextul „demitizării”, acești nefericiți varsă necontenit găleți pline cu lături pe oriunde apucă, fiind mânați de o ură inexplicabilă față de trecut. În final, o altă greșeală copilărească pe care o fac e să judece cu mintea de acum faptele celor care au trăit în urmă cu secole sau milenii.
Pe toți acești naivi trebuie să-i dezamăgim, spunându-le că din cele mai vechi timpuri, oamenii au avut conștiința apartenenței la grupuri pe care astăzi le numim „națiuni”. Și în vremea Greciei Antice, și în vremea romanilor, și în veacurile Evului Mediu, nu numai în modernitate. De aceea, naționalismul, deși este un concept modern, are origini organice.
Fiecare națiune are eroii ei. Oricât de „woke” or fi devenit țările la care falsele noastre elite bălesc, măcar acele societăți încă mai au și elite care nu au uitat că o constantă a existenței umane este raportarea la înaintașii care au reușit lucruri mărețe. Adică la trecut, nu numai la prezent.
Din fericire, noile elite sunt puține în partea noastră de Europă. Aici încă rezistă destul de bine valorile milenare pe care popoarele s-au construit. Totuși, fenomenul trebuie remarcat, mai ales azi, la 164 de ani de când România își începea parcursul său modern. Un semidoct spunea că Mica Unire nu a fost realizată de Cuza, ci de o echipă de băieți care au studiat pe la Paris și Berlin. Devenind un fel de cetățeni ai lumii, aceștia s-au întors acasă pentru a face Unirea.
Cu alte cuvinte, rupându-se de rădăcinile naționale, ei au vrut să împlinească tocmai un ideal național al românilor. Logică imbatabilă, dragi prieteni! Sfertodoctul uită, totuși, că elitele române școlite în secolul al XIX-lea la Paris și Berlin nu erau simpli carieriști (deși chiar și pe ei îi certa Eminescu), ci aveau ceva foarte bine conturat în minte și în inimă. Acel ceva se numea „interes național”. Ei s-au întors acasă pentru a pune în practică învățătura acumulată în Vest tocmai din dorința ca și țara lor să prospere, ca și la țara lor să se uite alții cu admirație.
Conștiință de neam. Interes național. Idealuri naționale. Dragoste de țară. Fără ele, degeaba avem elite noi. Fără ele, nu vom putea ridica România din genunchi. Să fim mândri că suntem români! La mulți ani!
Un alt subiect interesant ignorat de istoricii nostri si confiscat, din pacate, de amatorii dacomani este originea traco-romana a unor imparati romani. Galerius Maximianus (250-311) e de origine traco-romana (getica/moesica), nascut pe valea Timocului. El a dat primul edict de toleranta in favoarea crestinilor, dupa ce fusese un prigonitor violent al lor. Nepotul sau Maximinus Daia (270-313) a fost si el imparat. A.A Vasiliev ii considera traco-romani si pe imparatii Marcianus (450-457), Leon I(457-474) care a pus bazele dinastiei Leonide; Iustinus I este considerat traco-ilir (518-527), nepotul sau va fi Iustinian I, cel mai important imparat al Bizantului. Traco-romai au mai fost, dupa Vasiliev, Tiberius al II-lea (578-582) si Phokas (602-610).
Ceea ce trebuie sublniat e ca Bizantul era dominat de cultura elenistica, insa era un imperiu multietnic condus de mai multe etnii, au fost si imparati armeni, macedoneni, isaurieni, iliri etc. Acest imperiu este mostenirea noastra, a tuturor ortodocsilor din Balcani, nu doar a grecilor. Bizantinii sunt stramosii nostri in plan istoric si spiritual. Imperiul Bizantin este statul fondator la care s-au raportat toate formatiunile politice valahe si romanesti. Meritia citita in acest context cartea lui Nicolae Iorga Bizant dupa Bizant.
Importanta deosebita a Imperiului Bizantin in istoria Europei a fost minimalizata de istoriografia nationalista germana, franceza si engleza care au falsificat istoria Europei medievale mutand atentia asupra statelor din vest. Importanta regatului englez medieval a fost exagerata. S-au impus minciunile iluministe ale lui Edward Gibbon despre un imperiu decadent, barbar si marginal in istorie.
@Costi – comentariul tau e un cliseu lipsit de logica, in spatele caruia se afla certitudini emotionale sovine antiromanesti. Am dat mai sus citate din A.A. Vasiliev care e unul dintre cei mai mari istorici ai Bizantului. O avea si el “imaginatie infierbantata”. Eu zic sa citesti niste carti serioase de istorie ca e clar ca habar n-ai ce spui. Ce legatura are cu ce am spus eu replica ta cu influenta slavonei asupra romanei? In alta ordine de idei nu stim mare lucru despre limba traca. Ce stim sigur e ca procesul romanizarii este un fapt istoric obiectiv, relevat de documentele epigrafice intinse pe sute de ani dupa cucerirea romana. Nu cunoastem fondul lingvistic trac si nici legaturile cu limbile slave. Exista asemanari intre vocabularul romanesc si lituanian, din pacate nestudiat de nimeni. Deci nu stim daca au existat cuvinte comune intre traca si slava, deci teza slavizarii limbii traco-romane e partial speculatie, partial adevarat. Au existat influente, evident, insa nu putem circumscrie acest proces in mod corespunzator din lipsa de date despre ce limba initiala s-a slavizat.
In evul mediu cancelariile domnesti romanesti foloseau slavona nu pentru ca ar fi fost dominati cultural si politic de slavi, ci pentru a se apara de cruciada culturala a catolicilor latini. Acest detaliu este mentionat de Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei.
Sunt si alte informatii interesante despre istoria noastra medievala care nu apar in manuale sau cartile de popularizare. Ioan Voda cel Viteaz a reusit sa detina cea mai mare artilerie din lume, adica 200 de tunuri mari. Prin comparatie austriecii sau otomanii aveau cate 40. Ioan Voda cel Viteaz a inceput o campanie cruciata impotriva islamului. Ce film deosebit s-ar putea face despre el in gen Braveheart. Are multe puncte comune cu Willam Wallace.
Ambasadorul Rusiei la Constantinopol a prezentat scrierea Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie ca fiind scrise de Ivan cel Groaznic.
https://www.rador.ro/2015/09/15/documentar-invataturile-lui-neagoe-basarab-catre-fiul-sau-theodosie-plagiate-pentru-tarul-ivan-cel-groaznic/
Petru Rares era modelul de conducator al tarilor rusi pana la Petru cel Mare in timpul caruia Principele lui Machiavelli a fost tradus in rusa, avand ca titlu secundar Petru Rares.
Vladimir Putin il admira pe Vlad Tepes, a trimis pe Dughin in Romania sa ii aduca carti despre el in romana.
O parte din hatmanii cazacilor zaporojeni erau valahi, aveau nume latine. Nicoara Potcoava, fratele lui Ioan Voda cel Viteaz a fost si el hatman. La fel, teritoriul Ucrainei (dintre Bug si Nipru) si al Transnistriei (dintre Nistru si Bug) erau populate in evul mediu cu valahi. Vedeti pentru detalii izvoarele istorice rusesti, Cronica lui Nestor confirma in linii mari ce spune Anonymus in Gesta Hungarorum. Din pacate izvoarele rusesti nu au fost studiate serios, se stiu putine despre ele. Poate niste carti pe acest subiect ar fi revelatoare.
Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie, a pus bazele poeziei moderne rusesti, Dimitrie Cantemir a scris prima carte de etnologie moderna din cultura europeana, Descirerea Moldovei. Tot el a pus bazele notatiei muzicale otomane, si islamice, era cel mai mare compozitor de muzica islamica a vremii, cat timp a stat la Istanbul. Sunt licee cu numele lui in Turcia (Kantemiroglu). Nicolae Milescu Spatarul a scris primul tratat de matematica din cultura rusa si e si parintele sinologiei. Lexicografia rusa a fost fundata de un calugar roman. Petru Movila a pus bazele Universitatii din Kiev. Amiralul Aleksandr Kolceak, comandantul armatei Albilor in razboiul civil din Rusia, e urmasul moldoveanului aventuriei Ilias Colceag.
Lucrul cel mai comic e ca Vladimir Putin e urmasul boierului Stefan Putina care a plecat cu Cantemir in Rusia. Urmasii lui Putina si-au pierdut identitatea romaneasca, la fel ca familia Kolceak, deci Putin nu mai are nimic in comun cu Romania. Aviz naivilor interesati de putinism.
A.A. Vasiliev, Istoria Imperiului Bizantin, editura Polirom (2010):
“Pe baza dovezilor incontestabile, concluzia este ca miscarea de eliberare din Balcani din cea de-a doua jumatate a secolului al XII-lea a fost pornita si dusa cu vigoare la sfarsit de catre vlahi, stramosii romanilor de astazi; acestora li s-au alaturat bulgarii si, intr-o anumita masura, cumanii de dincolo de Dunare. Participarea vlaha la acest eveniment important nu poate fi trecuta cu vederea. Cel mai bun izvor grecesc din epoca, Nicetas Choniates, a afirmat cu claritate ca insurectia a fost inceputa de vlahi (Blahi); ca Petru si Asan, liderii lor, apartineau aceluiasi neam; ca cea de-a doua campanie bizantina din aceasta perioada a fost indreptata impotriva vlahilor si ca, dupa moartea lui Petru si Asan, Imperiul vlah a trecut in mainile mai tanarului frate Ioan.” pag. 427
“Din punct de vedere etnic noul Imperiu bulgar era un stat vlaho-bulgaro-cuman, dinastia fiind una vlaha.” pag. 427
“Petru isi luase deja titlul de tar la izbucnirea revoltei si incepuse sa poarte vesminte imperiale. Acum, statul vlah era recunoscut ca independent din punct de vedere politic fata de Bizant, avand capitala la Tarnovo si o Biserica nationala independenta. Noul imperiu a fost recunoscut ca Imperiu de Tarnovo.” pag. 428
“Caloian s-a prezentat drept protectorul Ortodoxiei si al populatiei greco-bulgare impotriva preponderentei catolice latine si si-a asumat sarcina de a reinvia ideea imperiala bizantina, acesta a fost planul sau si principalul mobil al intreprinderilor sale impotriva cruciatilor. Tarul Bulgariei aspira la coroana basileului bizantin.” pag. 483
“In batalia de la Adrianopol, la 15 aprilie 1205, Caloian, sprijinit de cavaleria cumanilor (polovti) din armata sa, le-a provocat cruciatilor o infrangere decisiva. In aceasta batalie a pierit floarea cavaleriei occidentale si imparatul Balduin a fost luat prizonier de bulgari. Balduin a fost asasinat.” pag. 484
“Infrangerea de la Adrianopol i-a pus pe cruciati intr-o situatie disperata. Pentru Imperiul latin era o lovitura care , chiar la inceputul existentei sale politice, i-a compromis viitorul.” pag. 484
“Batalia de la Adrianopol, care naruise vigoarea dominatiei france la Constantinopol, a salvat Imperiul de Niceea de la ruina si i-a deschis noi perspective.” pag. 485
“In istoria Bizantului, Ioan Asan al II-lea a avut un rol foarte important ca reprezentant al ideii unui Mare Imperiu bulgar care trebuia sa unifice intreaga populatie ortodoxa din Peninsula Balcanica si sa-si stabileasca capitala la Tarigrad (Constantinopol)” pag. 497
“Teodor al Epirului a rupt cu perfidie alianta sa cu Asan si a deschis ostilitatile contra bulgarilor. Batalia decisiva s-a dat in 1230 la Klotkotnica (Clocotnita), actualul Semidje, intre Adrianopol si Philippopolis, si s-a incheiat cu o victorie totala a lui Ioan Asan, care a fost puternic sustinut de cavaleria cumana. Teodor Angelos a fost facut prizonier.
Batalia de la Klokotnica (1230) a fost unul dintre momentele decisive din istoria Rasaritului crestin in secolul al XIII-lea. A ruinat Imperiul grec occidental si centrul grec apusean, care pareau sa fie pe punctul de a restaura Imperiul bizantin. Efemerul imperiu occidental (1222-1230) inceta practic sa existe.
Din acel moment, lupta pentru Constantinopol s-a dus nu intre trei, ci intre doi rival: Ioan Vatatzes si Ioan Asan.
Dupa victoria asupra lui Teodor al Epirului, tarul Bulgariei a ocupat Adrianopolul fara lupta, Macedonia aproape in intregime si Albania pana la Dyrrachion.” pag. 498
“Dintr-un privilegiu privind libertatea comertului pe teritoriul taratului acordat de Asan negustorilor raguzani in aceeasi epoca, reiese ca intreaga Turcie europeana de dinainte de Primul Razboi Mondial, cu exceptia Constantinopolului, aproape intreaga Serbie si intreaga Bulgarie se aflau sub influenta lui Asan.” pag. 498-499
“Ioan Asan si-a asumat conducerea unei aliante a suveranilor ortodocsi din Rasarit, constituita din Asan insusi, Ioan Vatatzes de la Niceea si Manuel al Tesalonicului. Aceasta noua coalitie a fost indreptata impotriva latinilor.
O consecinta importanta a acestui acord pentru istoria interna a Bulgariei a fost recunoasterea autocefaliei patriarhatului bulgar, proclamata cu asentimentul patriarhului niceean si al celorlalti patriarhi orientali.” pag. 499
“Armatele lui Asan si Vatatzes au asediat Constantinopolul in 1235, pe uscat si pe mare.” pag. 499
Taratul Asanestilor se chema Bulgaria datorita teritoriului central care a ramas cu numele asta de la Primul Tarat Bulgar. De asta in istoriografie se vorbeste de bulgarii lui Asan, este vorba de locuitorii taratului. Etnia bulgara a slavilor era doar o parte din locuitori. Deci sa nu facem confuzii intre etnia slavona si numele statului condus de vlahi. Datorita acestei confuzii istoriografia bulgara moderna si-a impus usor punctul de vedere in occident. Istoricii romani au datoria de a revela adevarul despre acea perioada spectaculoasa din istoria noastra, ca sa afle toata lumea de Imperiul lui Ioan Asan al II-lea care a unit teritorii de la Adriatica, la Constantinopol si, pentru o scurta vreme, pana in N Moldovei.
Tare articol!
Vlad Tepes pe langa ca nu a fost sadic sau psihopat a fost primul conducator european care a folosit razboiul psihologic la scara mare. Dupa infrangerea (psihologica) de la Targoviste, populatia din Istambul a inceput sa se mute in Anatolia de frica ca vine Vlad Tepes din tara demonilor si ii trage in teapa. Recomand cartile: Vasile Lupasc – Rastignit intre cruci (2009) si Povestea lui Vlad Vodă Drăculea (2009). Mircea Dogaru – Dracula, imparatul rasaritului: gandirea politica si practica militara in epoca lui Vlad Tepes: traditie si originalitate (1992) si Dracula: mit si realitate istorica (1994). Lupasc mai are un documentar si mai multe emisiuni care merita audiate.
Desfiintarea minciunilor lui Lucian Boia: Ioan Aurel Pop – Istoria, adevarul si miturile (2002).
Desfiintarea tezei cumane a lui Neagu Djuvara: Matei Cazacu si Dan Ioan Muresan – Ioan Basarab, un domn român la începuturile Ţării Româneşti (2013).
Cea mai falsificata perioada a istorieri noastre este Taratul Asanestilor. In vechile manuale era scris doar o jumatate de pagina, in cele noi nu se mai mentioneaza nimic. Istoriografia romaneasca a cedat in fata protocronismului bulgar care promoveaza tezele false ca Primul Tarat Bumgar se intindea pana in Maramures, iar Al doilea Tarat ar fi fost doar bulgar sau s-ar fi bulgarizat pe parcurs. Adevarul e ca Primul Tarat s-a intins pana la Dunare si uneori pana la Carpati, nu se stie sigur. Al doilea Tarat a fost vlaho-cuman, nu vlaho-bulgar. El nu s-a bulgarizat niciodata. Tarnova a fost o capitala valaha.
Directivele staliniste ne-au impus reducerea istoriei noastre la granitele Romaniei de dupa 1945. Astfel am lasat uitarii pe romanii si aromanii din afara acestor granite. Cea mai mare victima a fost Taratul Asanestilor. A. A. Vasiliev in Istoria Imperiului Bizantin, cea mai importanta sinteza despre Bizant scrisa in secolul XX, spune ca cei 3 frati Asan au fost recunoscuti ca imparati de imparatul bizantin, doar pe parcursul vietii lor, fara drept de mostenire. Acest lucru nu a fost mentionat niciodata in vreun manual. In 1207 Ionita Caloian a asediat Constantinopolul pentru a crea un imperiu valah cu ajutor militar cuman. Nu s-a mentionat niciodata in manuale ca Stefan cel Mare si Petru Aron au fost hatmani ai Ucrainei (U-Craina – teritoriul de la margine in rusa) reprezentand teritoriul dintre Bug si Nipru, iar Transnistria, teritoriul dintre Nistru si Bug facea parte din Moldova. Aceste teritorii au fost locuite de valahi in evul mediu. Principatul de Mangop, ultima ramasita a Imperiului Bizantin, a devenit vasal Moldovei dupa casatoria lui Stefan cu Maria de Mangop. Daca nu ar fi existat Imperiul Otoman, Moldova ar fi integrat in timp toata Crimeea si ar fi devenit o forta navala. Despre mica flota a lui Stefan cel Mare sau Vlad Tepes nu mai zice nimeni nimic. Nici despre drama orasului Moscopole nu se mai vorbeste, era cel mai mare oras din Balcani, aveau banci cu capital enorm, universitate in greaca si aromana si cea mai mare tipografie din Imperiul Otoman. De statul Tribalia (1705-1712) al lui Pazvantoglu mai stie cineva ceva? Voievodatul Valahia Mare din Balcani de la jumatatea secolului al XII-lea. Voievodatul Bolohovenilor din secolul XI din N Moldovei etc.
Un lucru contradictoriu: daca robia tiganilor a fost o forma de sclavie, de ce acestia s-au rasculat nemultumiti ca au fost parasiti dupa eliberarea lor in 1841 si 1843. Nu trebuia sa se bucure? Detaliul asta ar trebui studiat amanuntit si scris niste texte in presa pentru a contracara minciunile extremistului de stanga Gelu Duminica care uraste romanii si ortodocsii.
Foarte pertinent comentariu, mulțumesc! Din păcate, până și cei mai patrioți istorici pun prudența pe primul loc, parțial din lipsa ori insuficiența izvoarelor scrise disponibile astăzi, parțial din teama de a nu fi năpădiți de „replicile” falselor elite noi.
Vocabularul limbii române conține mii de cuvinte slave și nu invers. Valahii cuceritori există doar in imaginații infierbântate.