Conor O’Keeffe, de la Institutul Mises, după retragerea fondurilor de la USAID: Nevoiașii sunt scuturile umane ale Regimului american

Una dintre primele măsuri majore luate de echipa președintelui Donald Trump la începutul celui de-al doilea mandat al său a fost înghețarea cheltuielilor guvernamentale pentru diverse programe interne de „asistență”, precum și pentru ajutorul extern administrat de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).

Cu câteva ore înainte ca înghețarea cheltuielilor interne să intre în vigoare, un judecător federal a suspendat-o, iar a doua zi, administrația a anulat-o în întregime. În mod similar, cu o zi înainte, administrația a anunțat numeroase derogări de la înghețarea fondurilor USAID, pe fondul luptei duse între grupurile din cadrul ramurii executive pentru a stabili cine are ultimul cuvânt.

În ciuda rapidității cu care administrația a renunțat la înghețarea finanțării sau a introdus excepții în ceea ce privește ajutorul extern, mass-media a avut totuși material din plin cu tot haosul care a izbucnit. Reporterii de la posturile de televiziune și din presa scrisă, favorabile instituției, s-au străduit să adune detalii despre toate organizațiile care furnizează bunuri și servicii unora dintre cele mai vulnerabile persoane – atât în țară, cât și în străinătate – și care s-au întrebat brusc dacă principala lor sursă de finanțare a încetat să mai existe.

Jurnaliștii au tras un semnal de alarmă cu privire la veteranii fără adăpost care ar rămâne fără hrană, dependenții de droguri care ar rămâne fără sprijin profesional, studenții care se bazează pe asistența federală pentru a-și plăti facultatea și care ar fi forțați să renunțe la studii și milioanele de persoane care depind de programele guvernamentale pentru asistență medicală care ar rămâne fără îngrijire – printre multe, multe altele.

Același lucru este valabil și pentru beneficiarii străini ai USAID. Mass-media a publicat știri alarmante despre închiderea unor cantine care hrăneau oamenii înfometați din Sudanul devastat de război, a unor spitale care se ocupau de refugiații de război nevoiași din Thailanda, a unor grupuri care furnizau lemne de foc oamenilor care îndurau iarna grea din Ucraina beligerantă, a unor clinici care preveneau contractarea HIV de către nou-născuți în Uganda și multe altele.

Mass-media a profitat, de asemenea, de implicarea lui Elon Musk în înghețarea USAID pentru a da o imagine preferată situației – un autor de la Politico caracterizând episodul drept „cea mai bogată persoană din lume care desființează parțial cea mai mare sursă de asistență pentru cei mai vulnerabili oameni din lume”.

Dar dincolo de Musk și USAID, acest sentiment este în mod clar felul în care figurile establishmentului din mass-media și politică doresc să ne gândim la efortul actualei administrații de a reduce amploarea statului: ca un plan de a abandona cei mai vulnerabili oameni din țara noastră și din întreaga lume, de a reduce cheltuielile și de a face loc reducerilor de taxe pentru cei bogați.

Dar această caracterizare începe să se destrame dacă ne uităm dincolo de subsetul de cheltuieli pe care se concentrează mass-media, deoarece USAID finanțează mult mai mult de câteva cantine și spitale. După cum a explicat Ron Paul în editorialul său de luni, „USAID este o componentă cheie a operațiunilor de schimbare de regim ale guvernului SUA în întreaga lume”.

O mare parte din finanțarea agenției este direcționată către ONG-uri și organizații media din regiuni care sunt centrale pentru agenda externă a Washingtonului. Același lucru este valabil și pentru grupurile disidente și instituțiile media „independente” din țările controlate de guvernele pe care Washingtonul dorește să le răstoarne.

După cum a dezvăluit New York Times în articolul său despre înghețarea USAID, un număr substanțial de grupuri și organizații media care alcătuiesc coaliția de opoziție din Iran se confruntă cu dificultăți după ce au fost izolate de principala lor sursă de finanțare – guvernul SUA. Același lucru este valabil și pentru Ucraina, unde înghețarea a scos la iveală faptul că 90% din organizațiile media din țară se bazează pe subvențiile guvernului SUA.

Astfel, USAID a fost folosită nu numai pentru a finanța grupurile care lucrează pentru a înlătura guvernele pe care Washingtonul le dorește răsturnate, ci și pentru a finanța mijloacele de informare care răspândesc linia de partid a Washingtonului în întreaga lume.

După cum a explicat Dr. Paul în articolul său, mass-media americană se bazează în mare măsură pe rapoartele acestor instituții locale finanțate de guvernul SUA atunci când descriu evoluțiile din țări precum Ucraina. Acest lucru înseamnă că, datorită USAID, guvernul american a creat o buclă de propagandă care îi oferă un control foarte mare asupra modului în care informațiile din întreaga lume sunt înțelese de poporul american.

USAID este neprețuită pentru numeroșii oficiali guvernamentali care fac presiuni constante pentru extinderea intervențiilor externe ale SUA, pentru a promova ambițiile imperiale ale Washingtonului și pentru a satisface guvernele străine și companiile de armament care cheltuiesc miliarde pe lobby. Aceste războaie îi pun pe mulți dintre cei mai săraci oameni în poziții vulnerabile pentru care USAID se grăbește apoi să ofere un așa-zis sprijin. Agenția face multe pentru a menține în funcțiune imboldul agresiv din miezul politicii externe americane.

Iar escrocheriile guvernului federal nu sunt limitate la politica externă. Departe de aceasta. O cantitate enormă de cheltuieli interne se îndreaptă către programe despre care ni se spune că sunt menite să facă lucruri precum asistența medicală, educația, creditarea, locuințele, alimentele și îngrijirea copiilor mai ieftine și mai accesibile. Dar, în ciuda faptului că aceste programe sunt în vigoare de zeci de ani, problemele continuă să se agraveze.

Prețurile pentru aceste bunuri și servicii incredibil de importante continuă să crească. Și, în fiecare an, guvernul varsă tot mai mulți bani în aceste programe, fără a încetini sau inversa tendința câtuși de puțin. Ceea ce face, însă, este să transfere miliarde din impozitele noastre în buzunarele funcționarilor guvernamentali și ale întreprinderilor și ONG-urilor conectate politic.

Și, din nou, creșterea costului vieții generată de aceste programe forțează tot mai mulți oameni să se afle în situații vulnerabile care dau dependență de beneficiile guvernamentale.

Apoi, ori de câte ori un grup din cadrul guvernului amenință să reducă cheltuielile care alimentează aceste scheme, persoanele vulnerabile, care sunt ele însele victime ale schemelor, suferă în cel mai rapid, mai acut și mai vizibil mod. Clasa politică poate apoi să invoce suferința reală a acestor oameni ca motiv pentru care schema trebuie să continue. Aceștia se folosesc de aversiunea noastră naturală față de suferința oamenilor nevoiași pentru a menține în vigoare sistemul corupt.

Cei nevoiași sunt scuturile umane ale establishmentului politic.

Dacă o administrație sau un partid politic vor reuși vreodată să abordeze cu succes problema cheltuielilor și a corupției instituționalizate care ne aruncă în prăpastie, trebuie să fi înțeles această dinamică. Și apoi trebuie să se asigure că și publicul american o înțelege.

În cele din urmă, cei care încearcă să reducă cheltuielile publice trebuie să înceteze să facă jocul adversarilor lor din sistemul politic. Pentru a folosi o analogie a lui Harry Browne, guvernul le frânge picioarele celor mai vulnerabili oameni și apoi le oferă o cârjă. Niciun efort de reducere a cheltuielilor guvernamentale nu poate avea succes dacă se concentrează asupra cârjei. Trebuie să se concentreze și să prioritizeze numeroasele politici guvernamentale care agravează și chiar cauzează aceste probleme în primul rând.

Acest articol a apărut inițial aici.