Profesorul Cătălin Raiu, expert în libertatea religioasă a OSCE, spune într-un interviu că în România se observă, cu ocazia pandemiei, „o relativizare generalizată a drepturilor și libertăților cetățenești, amatorism în privința guvernării ca acțiune politică de raționalizare a spațiului public, precum și o rutinizare a analfabetismului în zona libertății religioase”.
Profesorul Raiu consideră că decidenții din România iau decizii în zona religioasă fără să știe sau să vrea să cunoască ce este libertatea religioasă și care sunt reperele în această zonă.
„Ce se observă la noi, spre deosebire de Occident, este o relativizare generalizată a drepturilor și libertăților cetățenești, amatorism în privința guvernării ca acțiune politică de raționalizare a spațiului public, precum și o rutinizare a analfabetismului în zona libertății religioase. Cu alte cuvinte, decidenții nici nu știu, nici nu întreabă, nici nu vor să știe ce este libertatea religioasă, fixându-și pentru luarea deciziilor fie repere din media, fie înțelegeri netransparente de tip corporatist”, a afirmat el în interviul acordat Revistei Sinteza.
Cătălin Raiu refuză să pună deciziile luate de decidenți pe baza apartenenței acestora la alte culte decât cel majoritar, „A merge pe această ipoteză înseamnă nu doar a ne afla într-o culpă metodologică, dar mai ales a invita la ură religioasă”.
Profesorul Raiu spune că Biserica a preferat să ajute comunitățile aflate în impas, „să se replieze în online și filantropie, nu să-și negocieze de pe poziții de forță autoritatea în societate”, dar în același timp, această poziție nu trebuie confundată „cu lipsa de frustrare a cetățenilor în fața disproporției cu care viața religioasă a fost restricționată”.
„Standardele internaționale spun că libertatea religioasă poate fi restricționată doar cu îndeplinirea simultană a mai multor condiții: modalitatea de restricționare să fie cuprinsă în lege, să nu discrimineze față de alte domenii ale societății sau între diverse comunități religioase, să fie proporțională cu binele general urmărit (în cazul nostru, cu sănătatea generală a populației) și să se păstreze în logica neutralității statului față de viața religioasă. Nu numai că aceste condiții au lipsit în cazul României, dar autoritățile n-au reușit să arate empatie cu oamenii și să comunice constructiv, ci pe un ton despotic și negativ, ceea ce a dus mai întâi la confuzie, iar mai apoi a împins nervii la maxim, mai ales ai celor care-și doreau să participe la pelerinajele din luna octombrie”, a continuat specialistul.
Președintele FoRB afirmă că dacă nu se ia poziție acum în privința intervenției statului în practica de cult, atunci această intruziune se va repeta.
„Dacă în cazul unei pandemii guvernului i se permite să intervină și să modifice practici de cult care au în spatele lor o logică teologică și spirituală și acest lucru nu este semnalat și contestat, înseamnă că pe viitor restricții asemănătoare pot fi aplicate prin invocarea precedentului. Tocmai de aceea, restricționarea abuzivă a libertății religioase în timpul pandemiei e o temă și o teamă care nu ar trebui să intereseze numai pe cei credincioși, ci pe toată lumea, pentru că atitudinea despotică a autorităților într-un anumit domeniu și care nu este sancționată la momentul respectiv se poate multiplica și în celelalte domenii. Așadar, cu toții trebuie să fim precauți față de restricționările prin intermediul legii (rule BY law) care iau aparența celor în baza legii (rule OF law). Întrebare retorică: La următoarea panică din media în care se invocă o creștere alarmantă a cazurilor de gripă, sistăm din nou Euharistia, pelerinajele sau alte acte liturgice?”, a explicat Cătălin Raiu.
Acesta spune că asistăm la umilirea credincioșilor, deși în statul modern, ateul și credinciosul sunt pe poziții egale.
„Tot în dezacord cu neutralitatea și cu libertatea religioasă este modul în care este portretizat „pupătorul de moaște”, ca adeptul unei teologii retrograde și superstițioase. Însă, din perspectiva libertății religioase, ateul este egal cu credinciosul, iar pupătorul superstițios de moaște cu cel mai rafinat filosof. Spiritul democratic și consensual al libertății religioase ne impun să ne raportăm egal la toate aceste tipologii, toate fiind la fel de legitime în ordinea democrației.
Parcă mai mult decât în alte perioade, adăugându-se argumente de natură sanitară, asistăm la umilirea publică a persoanelor credincioase, la batjocorirea unor sacramente cum ar fi împărtăşania sau cultul moaştelor. E o formă de bullying pe motive religioase”,a constatat profesorul Raiu.
Expertul OSCE spune că avem, pentru prima oară după 1989, un partid de prim-plan din România cu „o agendă antireligioasă şi pune în discuţie retragerea unor privilegii ale cultelor, precum orele de religie şi finanţarea şcolilor confesionale. Ne înscriem astfel într-un trend global, în noul val antireligios din Occident, vizibil în manifestările woke îndreptate împotriva simbolurilor creştine sau evreieşti?”.
