Ne-am învățat (sau ne-a învățat mass-media) să gândim totul în alb și negru, nefiind deschiși la nicio nuanță de gri. Polarizarea societății de azi aruncă opiniile tuturor într-un dialog al surzilor unic, poate, în istoria recentă.
După ce am fost cu toții experți virusologi și epidemiologi timp de doi ani, acum suntem, pe rând, analiști militari, geostrategi și experți în politică externă. Ba pro-ruși, ba pro-europeni, ba pro-americani. Din păcate, nu așa de mult pro-români pe cât ar fi firesc.
Da, probabil ambele tabere beligerante au greșit, întinzându-se mai mult decât le era plapuma, dar un lucru e cert – Rusia a încălcat o serie de tratate internaționale, printr-un amestec deopotrivă țarist și sovietic de aspirații și tancuri. În 1994, s-au angajat să respecte granițele unui stat pe care l-au invadat prima dată în 2014 și a doua oară ieri. E o realitate incontestabilă.
Cunoaștem „marfa”, doar suntem în vecinătatea rușilor de sute de ani. Așa mai fac ei uneori – se învecinează cu oricine vor. Te-ai fi gândit, totuși, că le-ar fi mai greu să facă asta în prezent decât înainte. Deși e o putere militară redutabilă, Rusia nu mai reprezintă colosul de odinioară. Poate are resurse și șantajează prin gaz, însă nivelul de trai din Rusia este sub cel din România. Mai mult, peste 50% din locuitorii Federației Ruse nu sunt etnici ruși, iar pentru a ține sub oblăduire toate aceste „republici” și „subiecți federali”, Moscova pompează acolo bani foarte grei.
Cu toate acestea, invazia Ucrainei a fost facilă (deși ilogică din multe puncte de vedere). Armata ucraineană nu luptă la capacitate maximă, din varii motive, iar opoziția Europei e zero. Rușii au avut grijă să-i „omenească” pe mulți foști demnitari sau lideri de stat europeni, precum Gerhard Schröder, François Fillon sau Federica Mogherini, așezându-i în Consiliile de Administrație ale marilor companii rusești.
Birocrații de la Bruxelles sunt confuzi și neputincioși, obișnuiți doar să dezbată câte genuri pot exista în mintea unui om sau cât de „ofensatoare” pentru imigranții veniți de pe alte continente este folosirea cuvântului „Crăciun”. În niciun caz Bruxelles-ul nu se ocupă cu adevăratele probleme și provocări ale prezentului. În același timp, Statele Unite sunt conduse, cel puțin oficial, de un om care nu cred că mai poate merge singur nici măcar la baie.
Da, Putin e un kaghebist scelerat care se crede providențial, dar cine să se opună Rusiei în mod real dacă Occidentul are parte de cei mai slabi lideri politici din istoria postbelică?
În tot acest haos, jumătate de milion de români din Bucovina de Nord, Herța și Bugeac au intrat, fără voia lor, într-un război care nu le aparține și se tem acum pentru siguranța lor și a familiilor lor. Ori ăsta mi se pare elementul cel mai important pentru noi din întreaga poveste. În loc să intrăm în dezbateri sterile sau în subiecte pe care nu le stăpânim, mai bine să ne îngrijim de frații noștri rămași captivi pe teritoriul Ucrainei prin voința Uniunii Sovietice.
Știu că popoarele mici sunt constrânse să adere la una sau chiar la mai multe tabere ale marilor puteri, mai devreme sau mai târziu, nefiind capabile să rămână pe cont propriu la nesfârșit. Totuși, cum ar fi dacă am începe să ne gândim mai mult la România? Să avem o cauză națională concretă și să lucrăm în interesul ei, înainte de altceva?
Da, suntem europeni și membri NATO asumați. România nu poate exista în afara Europei, toți înaintașii noștri de seamă s-au bătut ca să fim europeni, occidentali, nu orientali. Dar, înainte de toate, suntem români. Și cred că trebuie să învățăm din nou că întâi vine cămașa, iar abia apoi paltonul. Întotdeauna.
Un articol echilibrat intr-adevar nu exista doar alb si negru asa cum prezinta televiziunile din Romania.
Atentie la folosirea situatiei din Ucraina pentru alte scopuri.
Ca un singur exemplu Rares Bogdan intra telefonic pe la toate televiziunile si spune direct sa nu mai critice nimeni Uniunea Europeana ca uite ce patesc altii. Practic se intelege ca romanii sa accepte de acum inainte orice vine de la Bruxelles.
Pace sau razboi globalismul merge mai departe.
România lui 89 și din 90 si până acum are păcate multe și grele, de la refuzul tovarășului ion ilici iliescu de a cumpăra Moldova de peste Prut cu 7miliarde de dolari(un rahat, în comparație cu datoria actuală sau cadourile la Kaz Munai și Gojdu) si terminând cu trădarea de zi cu zi a fanarioților sorosiți care compun în bună parte târla ascultătoare de Ursulă, rezidentă a Casei Popohrului. În treizeci de ani, dacă tot nu ne-am procopsitcu autostrăzi și salarii decente, cel puțin, puteam dezvolta armament nuclear defensiv și un sistem de lucrări de comunicații și fortificații defensive în Nord și Est. Nu noi am luat, firește, calea jafului, ci cei care pretind că ne reprezintă.Precum văd, nici Vestul nu stă mai bine, ca să nu-i mai menționez pe amărăștenii ruși și chinezi pe care nu-i cred a fi într-o poziție mai bună în raport cu proprii lor “lideri” de unde trag concluzia sociologilor japonezi că politica este știința cimanzeului șef de a-și teroriza propriul grup până-ntr-acolo încât să prefere,mai degrabă, un risc letal, confruntării șefului, lucru evident azi. Acțiunea psihopatului moscovit arată clar, faptul că în politică, nu competența ci lipsa de scrupule și imoralitatea învingepână la urmă pentru că întotdeauna se termină cu un bătrân psihopat imun la empatie și învechit în rele care aduce prin interpușii lui millgramieni Iadul pe pământ.La întrebarea:de ce naiba avem nevoie de indivizii ăștia inerent mediocrii, lipsiți de scrupule și vicleni, nu mi-a răspuns nimeni, niciodată.
Subscriu.