Câștigătorul turului 1 al alegerilor prezidențiale, Călin Georgescu, a anunțat că pe 10 ianuarie își cheamă susținătorii în fața Curții Constituționale a României (CCR).
Motivul este acela că va depune o cerere de revizuire a hotărârii de anulare a alegerilor prezidențiale.
Potrivit avocatului său, Marina Ioana Alexandru, Călin Georgescu va depune această cerere la ora 10:00.
Candidatul a făcut un apel la cetățeni să completeze cereri asemănătoare și să vină în fața CCR, la aceeași oră.
„Pe 10 ianuarie, la ora 10, va avea loc Marea Unire Juridică a poporului nostru. Semnăturile noastre, cu cât vor fi mai multe, vor scrie cu adevărat istorie, așa cum am promis, și vor restabili turul 2 așa cum este legal. Dragii mei, aveți ocazia de a vă face copiii și nepoții mândri că ați luat atitudine în mod demn și pașnic, că ați plecat din fața televizorului și ați renunțat să priviți cum o gașcă de interlopi politici vă calcă neîncetat în picioare drepturile constituționale”, a spus Georgescu într-un mesaj video publicat ieri, 6 ianuarie.
În cuvântul său, Georgescu l-a acuzat pe actualul președinte al SUA, Joe Biden, că ar fi „Groparul Păcii Internaționale”, care l-a decorat pe „păpușarul corupției internaționale George Soros”.
Georgescu a făcut referire la faptul că recent, Joe Biden l-a decorat pe George Soroș pentru „promovarea libertății”.
Am citit cândva, odată, nu mai știu în care carte,
Că-într-o țară-îndepărtată însă nu foarte departe,
Frumuseții_frumusețe_voie nefiind a-i spune,
Toți fură-obligați să-învețe s-o numească_urâciune!
Și, cu-aceeași fermitate-n patima egalității,
Pentru-a împărți dreptate printre toți membrii cetății,
Și-urâciunii_urâciune_ n-avu nimeni voie-a-i zice,
Ci al frumuseții nume pe-a ei frunte doar s-aplice!
Pân’ și firea mai timidă și-o-însuși deplin dresura:
La frumos, ochii să-închidă; la urât, să-și țină gura…
Și fiindcă oglinzi în țară, spre-a se observa, n-aveau,
Toți drept adevăr luară numai ceea ce-auzeau;
Căci și gârla-având pornirea prin cetate de-a străbate,
După cum vru Stăpânirea, purta unde-întunecate,
Încât chiar și cu neonul să le luminezi de-ai vrea,
Să nu izbutească omul fața-n ele-a-și reflecta…
Astfel că se ajunsese ca toți oamenii pociți,
Cu belșug de frumusețe să se creadă-împodobiți,
Iară-acei ce șansă-avură frumusețe să posede,
Derutați de conjunctură, că-s urâți să-înceapă-a crede!…
Dar după o vreme lungă de treizeci și cinci de ani,
De făcut din teacă pungă, s-aibă ce goli de bani,
Când stăpânii țărișoarei ce-ajunsese-o colonie,
Savurau moartea onoarei nației de pe-a ei glie,
Nu știm clar prin ce minune ori prea fastă întâmplare,
Orișicâte lumea-ar spune cu gurița ce o are,
Dup-o noapte-întunecată, se ivi la mal din zare
O corabie-îmbrăcată în oglinzi strălucitoare!
Mulți locuitoriai țării ( că simțeau sau nu chemare
Din sclavia resemnării să încerce vreo scăpare)
Vizitând locu-acostării și-inspectându-l, cu mirare
Remarcară-n prundul mării mii de-oglinzi și oglinjoare
Și, surprinși din cale-afară că-și zăreau fața frumoasă,
Într-atât se bucurară, că-și luară și pe-acasă:
Să le dea astfel de știre celor dragi și-apropiați,
Printr-o singură-oglindire, ce cumplit fură-înșelați!
Însă alții, dintr-odată, precum ceara se făcură
Urâciunea reflectată-n cătătoare de-o văzură_
Semn că lumea-alienată, prin care forțați trecură,
O simțeau încorporată ca pe-a doua lor natură
………………………………………………………………………………………….
Când aflară dregătorii de-întâplarea minunată,
Toți simțiră piatra morii de-al lor gât stând atârnată
Și, degrabă, porunciră nori de pietre-a se-arunca
Înspre cei ce-și regăsiră frumusețea-atunci prin ea!
Și oglinzile, deîndată, să se spargă ordonară
Să dispară , sfărâmată, lumea ce o reflectară…
Multe firi atunci aflară ce fragil alcătuite
Sunt, când, brusc, se disipară-n zeci de cioburi ascuțite !
Dar acela ce porunca nu voi ca s-o asculte,
Preferând să-îndure munca nesfârșitelor insulte,
Luminoasa reflectare dintr-al său suflet frumos
Și-o răsfrânse și spre-aceia ce-l aveau hâd și-urâcios:
Fiindcă cel ce frumusețe are-n suflet, negreșit,
Se comportă cu noblețe și cu cei ce l-au lovit
( Ce, cuprinși de-abrutizare, prin al lor filtru mundan
Văd în omul de valoare…ori„nebun”, ori„șarlatan!)
Dând dovezi cu diligența tuturor, pe-orice cărare,
Ce-și probează rezistența și la deal cât și la vale,
Că la proști Inteligența _grație naturii sale_
E constant sub incidența celei Artificiale).
“că ați plecat din fața televizorului”
-ca nu ati mai facut tik/tok
si nimeni din familia voastra…..fetele sau baietzeii.