Calendarul zilei 1 iunie: 78 de ani de la execuția lui Ion Antonescu. Mareșalul a murit cu tricolorul la piept strigând: Trăiască România!

La 1 iunie 1946, Mareșalul Ion Antonescu, fost conducător al statului român, a fost executat prin împușcare, în curtea închisorii Jilava.

Fost conducător al statului român, titulatură ce avea avea echivalent cu rangul de prim-ministru, Ion Antonescu a fost condamnat la moarte de către un Tribunal al Poporului, imputându-i-se că „a săvârșit cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare pașnică cu poporul român”, dar și crime de război împotriva populației evreiești.

Trebuie menționat că Tribunalele Poporului fuseseră instituite prin lege de către Guvernul Petru Groza, prin legea nr. 312/1945.

Conform proiectului, locul procurorului era luat de „acuzatorii publici”, numiți direct de Ministrul justiției. Judecătorii Tribunalului erau numiți pe criterii politice câte cinci din partea fiecărei formațiuni reprezentate în „guvernul de largă concentrare democratică”.

Astfel, în completele de judecată au apărut oameni care n-aveau nicio legătură cu magistratura: Vasile Niță muncitor, reprezentant al PCR, Ion Păuna – muncitor, reprezentant al PSD, Jovita Dumbravă – plugar, membru al Frontului Plugarilor, Constantin Tiulescu – muncitor din partea Confederației Generale a Muncii. În mai 1946, profesorul Constantin Lăpușneanu, din partea PNȚ, a fost înlocuit cu Teodora Iorgulescu, de profesie casnică.

Un alt acuzator șef, Dumitru Săracu, era de meserie chelner.

Legat de execuția în sine a Mareșalului, fiul preotului închisorii a mărturisit că Ion Antonescu a murit împărtășit, cel care a refuzat fiind Mihai Antonescu, colaboratorul său.

„In afara de aceasta inadvertenta legata de numele sau, o alta informație eronată, inclusiv in filmul lui Nicolaescu, este aceea ca Mareșalul Antonescu a respins împărtășania. Da, este adevărat ca unul dintre Antonești a făcut acest lucru, dar nu Ion, ci Mihai, condamnat si el alături de Mareșal. Mihai Antonescu, fiind cel mai tânăr, nu a putut accepta ceea ce avea sa i se întâmple si poate de aceea a recurs la acel gest de fronda fata de reprezentantul Bisericii. Asta e ce mi-a zis taica-meu”, spunea Mihail Totolici, fiul preotului Teodor Totolici.

Un alt detaliu interesant este acela că Mareșalul Antonescu a luat o panglică tricoloră dintr-o carte religioasă pe care o citea și a decupat mici benzi tricolore la pieptul fiecărui condamnat.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

„Antonescu i-a spus: părinte pot sa iau o panglica de la carte, taica-meu avea panglici tricolore la toate cărțile. Sa tai si sa pun in piept la toți. Da, domnul Mareșal, i-a zis tatăl meu. Atunci a trimis un soldat si a adus foarfeca si ace de gămălie si Mareșalul a tăiat din panglica si a pus si lui si la ceilalți trei care erau cu el. Sunt lucruri care nu se știu”, povestește Mihail Totolici.

Execuția lui Ion Antonescu

La orele 18:00, după ce comandantul grupei de execuție a dat raportul procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe Colac sa citească conținutul Hotărârii nr. 17/1946 a Tribunalului Poporului si sa prezinte o scurta expunere a faptelor săvârșite de condamnați. In momentul in care s-a încercat sa se procedeze la aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 si sa se lege condamnații la ochi si de stâlpul de execuție, toți au declarat ca „vor sa stea cu fata către grupa de execuție si nelegați, cu excepția condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut sa fie legat la ochi, cu propriul sau fular”.

„După îndeplinirea tuturor formalităților de mai sus – raporta ceva mai târziu procurorul Petrescu – la orele 18.03, am ordonat comandantului grupei de execuție executarea. Conformând-se dispozițiunilor art. 19 din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat pregătirea armelor, ochirea si focul , care s-a executat cu arme de tip militar”.

„In urma salvei – avea sa raporteze si inspectorul de politie Mihail Gavrilovici – au căzut toți la pământ. În clipa următoare, Ion Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mână și a strigat: „Domnul, nu m-ați omorât”, după care efort a căzut jos. Alexianu si Mihai Antonescu au rămas nemișcați, iar Constantin Vasiliu se zbătea gemând”. După încetarea focului, continua procurorul Petrescu, medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat ca „cei executați dădeau încă semne de viață”. In acest context, comandantul grupei de execuție „a executat loviturile de gratie, trăgând cu revolverul in capul fiecărui condamnat”.

Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezulta că „in Constantin Vasiliu s-a tras și cu arma fiindcă tot se mai zbătea”. La ora 18:15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fuseseră împușcați, cadavrele rămânând pe loc, sub paza unei gărzi formate din gardieni publici.

Trupurile neînsuflețite au fost incinerate.