Am avea motive să dăm vina pe arbitraj, de exemplu, după partida cu Olanda? Am avea: când apărătorul îi sparge capul atacantului cu cotul în careu, e penalty de mintea cocoșului.
Când același Dumfries intră în plexul lui Mogoș mai ceva ca la rugby, e de roșu- o spun chiar jurnaliști olandezi. A fost și cotul ăla aplicat de Ake în figura lui Racovițan tot în careu, la finalul primei reprize. Și nici motivul pentru care a fost oprit contraatacul ăla fulger operat chirurgical pe linia Alibec-Mihăilă la 0-1 nu poate fi explicat de vreo minte întreagă din lumea fotbalului! Dar n-o să ne cramponăm de mizerii din astea.
Am avea motive să invocăm, de exemplu, fibra cam africană pentru un „European” a adversarilor olandezi și să discutăm despre etică și normalitate în cazul naționalelor clădite pe importuri de prin foste colonii sau de prin state mai sărace? Am avea, dar n-o s-o facem nici pe asta. Că e „rezolvată” de multișor (splendidă partida Franța-Belgia sub acest aspect!), cale de-ntors nu pare să mai fie, iar cu puțin ghinion mai și intri în infernala mașinărie de tocat a „corectitudinii politice”.
Am avea de căutat și prin propria ogradă? Am avea. Și am să punctez singurul lucru care m-a durut la ai noștri- cumințenia, aproape sfioșenia din unele momente ale jocului. Un fel de auto-limitare. Atunci când adversarul te calcă în picioare la propriu și nu are pic de scrupule ca să-și atingă obiectivul, trebuie să „muști” și tu din el, să îți lași explozia să se consume fără pic de trac sau complexe! Dar asta ține de „docilizarea” la care am fost și suntem supuși cu toții ca neam de prea multă vreme încoace și sper ca băieții ăștia tineri să o depășească și să ne dea un exemplu de urmat tuturor, căci au viitorul în față și noi la fel!
Chiar dacă a fost 0-3 și n-am ajuns în sferturi, victoria acestui început de vară e una colosală: avem echipă! Și nu doar în teren- românii au arătat că sunt vii ca nație și că-l poartă pe „acasă” în ei pe oriunde i-a împins viața. Am arătat că e de ajuns o chemare simplă și cinstită pentru a strânge rândurile și a ne duce bătăliile. Am arătat că etichetele alea meschine pe care ni le-au livrat alții ca pe bandă rulantă, de ani și ani, sunt nule. Am arătat nu doar că ne știm imnul ca nimeni alții, ci mai ales că știm să ne deșteptăm din somnul ăla de moarte în care ne tot împing… Avem fibră, spirit viu și viitor, române, oricât de grele și complicate ar fi vremurile: hai România!
Articol apărut inițial pe Demnitatea, preluat cu acordul autorului
Avem pe dracu .Suntem doar o turma de oi.Apropo cine a platit toata mascarada romaneasca de pe stadioanele germane la acest european?Spun asta ca romanii neaosi nu se aduna niciodata mai mult de zece la un loc daca nu au ceva de profitat.