Ștefan Mihăileanu a fost un lingvist, publicist și editor român, un patriot care a fost ucis mișelește de către Comitetul Suprem Macedonean și Organizația Revoluționară Internă Macedoneană . Asasinarea sa a provocat așa-numita: „Afacere Mihăileanu” , care a adus pentru scurt timp Bulgaria și România în pragul războiului.
Mihăileanu a fost un macedonean de origine kutsovlahă (armână), născut în anul 1859 în satul vlașc Gorna Belitsa sau în Ohrid , unde a studiat la școala aromână din localitate. După ce a fost cucerit rapid de către ideea de românism, el a emigrat în România. Și-a terminat studiile superioare la București, unde a scris o teză despre dialectele aromâne din Macedonia. O perioadă de timp a lucrat ca profesor, a devenit director al Liceului românesc din Salonic, iar în anii: 1888-1889 a participat la publicarea primei reviste literare românești „Macedonia”, editată la București. La București, Mihăileanu este director al liceului grecesc. La data de 23 ianuarie 1900, Mihăileanu reia publicarea la București a ziarului: „Peninsula Balcanică”, care avea o atitudine extrem de negativă față de extremiștii anti-români și publica adesea în paginile sale secrete ale organizației pe care jurnaliștii săi le obținuseră. Ziarul anunța, spre exemplu, că VMOK (organizație teroristă macedoneană) a colectat cu forța sume uriașe de bani de la colonia armână din Sofia pentru: „cauza eliberării” și ataca comitetul armân. Tocmai din această cauză, Mihăileanu i-a numit pe liderii teroriști macedoneni: mincinoși, neaveniți și paraziți. După acest caz, conducerea Comitetului Suprem Macedonean de la Sofia a decis să-l ucidă pe jurnalistul român. Acesta a fost împușcat în centrul Bucureștiului, în timpul unei acțiuni comune a Organizației Interne și a Comitetului Suprem (macedonean), la data de 22 iulie 1900.
Asasinarea lui Mihăileanu a adus pentru scurt timp Bulgaria și România în pragul războiului, România masând trupe de-a lungul graniței cu Dunărea. Guvernul bulgar a fost nevoit, în noaptea de 23-24 martie 1901, să-i aresteze pe membrii Comitetului Suprem Macedonean-Odrina: Boris Sarafov , Vladislav Kovachev , Toma Davidov , Georgi Petrov și alții, ceea ce a provocat cutremure în cadrul organizației. Procesul împotriva lui Sarafov și a celorlalți membri ai VMOK a început la data de 29 iulie 1901, iar la data de 2 august au fost achitați din lipsă de probe.
În anul 1901, prietenii lui Mihăileanu au publicat dicționarul său armân-român („Dicționar Macedo-Român”), un studiu filologic al limbii aromâne de 500 de pagini, în care cuvintele armâne sunt explicate în limba română cu folosirea foarte frecventă a unor propoziții întregi în aromână, fraze, sintagme, sinonime etc. și cu o scurtă gramatică aromână la început. În plus, Mihăileanu este autorul unui mare număr de: poezii, proză, articole și eseuri în reviste literare.
Demn de precizat este și cazul lui Tănase Nastu, un armân care s-a născut la data de 24 iulie 1879, în satul Korchan Vlach din Plyasa , pe atunci în Imperiul Otoman, astăzi în Albania. Tatăl său, Andrei Nastu, a studiat în Tesalia și apoi a absolvit liceul românesc din Korča, după care a predat limba română în satul său natal și în Korča. Tănase Nastu a studiat la școala românească din satul său natal, apoi în Korcha și Berat, iar în cele din urmă, la Liceul Românesc din Bitola, unde a stabilit legături cu revoluționari bulgari și români. Timp de câțiva ani a lucrat ca funcționar în administrația turcească, iar între 1904-1905 a emigrat în Statele Unite. În anul 1905 s-a întors în locul său natal și s-a alăturat organizației armene anti-grecești. În anul 1906, împreună cu apostolul Kochkona, ei l-au ucis pe mitropolitul Fotii Korchanski, după care s-au făcut nevăzuți prin: Pogradec și Ohrid spre Bitola. Acolo au intrat în rândurile Forțelor Militare de Apărare și au format un detașament bulgaro-armânesc cu care au străbătut regiunea: Plyasa, Dishnica, Drenovo, Boboshtitsa, Pogradec, Bilishta și până la nord de Ohrid, unde au rezistat propagandei armate grecești și autorităților turcești. După anunțarea Revoluției Tinerilor Turci în iulie 1908, Nastu a intrat solemn în Korča cu plutonul său. În anul 1916, după împărțirea definitivă a Macedoniei, și-a părăsit definitiv locul de naștere și s-a stabilit în România. A participat la viața politică a țării și a fost numit șef al poliției din Huși, în Moldova. A murit în anul 1927. Fratele său, Konstantin Nastou, trăia în St. Louis, SUA și menținea legătura cu Organizația Patriotică Macedoneană.
Nu știu cine e personajul care a scris acest articol, dar sper să fie doar prost informat, nu răuvoitor, pentru că exprimările dubioase, separatiste, sunt aici la tot pasul. A se citi ”aromân” peste tot unde autorul folosește termenul separatist ”armân”. Astfel: Mihăileanu nu a fost ”armân”, ci aromân, sau macedoromân; școala din localitate nu era aromână, ci era românească, înființată și finațată de guvernul român și unde se studia în limba română literară, respectiv în dialectul daco-român; în 1901 prietenii lui Mihăileanu au publicat un dicționar aromân-român, nu armân-român; nu a scris o carte despre ”dialectele aromâne din Macedonia”, pentru că este un singur dialect aromân, laolaltă cu celelalte alte 3 dialecte ale limbii române, respectiv: daco-român, megleno – român și istro-român. De unde până unde existau organizații ”armene” în Balcani, antigrecești? Ca principiu, în problematici sensibile, e bine să se umble cu acribie. Din acest punct de vedere, acest articol face mult mai rău decât binele pe care ar dori, probabil, să îl facă aducând în atenția publică figuri luminoase fin istoria neamului românesc, oricunde s-ar afla el.