Siria, perspective incerte

Ofensiva fulger a rebelilor din provincia Idlib, coordonați de gruparea jihadistă HTS („Hayat Tahrir al-Sham”, o grupare care și-a schimbat denumirea și programul politic de câteva ori în timpul războiului civil sirian) a surprins pe aproape toată lumea. Astăzi, au pus stăpânire pe Damasc, forțându-l pe președintele Bashar Hafez Al-Assad să părăsească țara.

Cum au reușit rebelii din Idlib să se miște atât de repede?

Au aplicat o strategie și o tactică excelentă d.p.v. a teoriei militare. Și-au schimbat constant direcția și au păcălit aviația rusească din baza de la Hmeimim și cea de la Tartus.

Cum au făcut?

Rebelii din gruparea HTS nu au tancuri și nu au blindate șenilate. Ei folosesc mașinile de transport clasice, mai ales camionete și minivan-uri. Acestea se mișcă repede.

Rebelii au atacat foarte rapid, mai întâi, în direcția Alep, o aglomerare urbană mare. Au cucerit înspăimântător de repede Alepul (unde s-a vărsat mult sânge în 2016 și 2017) și, astfel, au forțat aviația rusă să își concentreze loviturile aeriene și zona aceea.

Dar și-au schimbat brusc direcția și operațiunile și au virat brusc tocmai spre coasta Mediterană, amenințând direct bazele aero-navale rusești din Siria. Or, automobilele se mișcă repede pe străzi și autostrăzi, însă, avioanele decolează mai greu, trebuie întreținute și nu pot sta în aer tot timpul, se termină combustibilul, și, de asemenea, se termină și muniția pe care o lansează. Rușii au fost nevoiți să evacueze, mai întâi, navele din Tartus, și, treptat, avioanele mai mari de la Hmeimim, (Khmeimim).

A treia fază pentru rebelii HTS din Idlib a fost lovitura de grație. Dând impresia că vor să atace direct bazele rusești de pe coasta Mediteranei, ei au avut câmp deschis să se îndrepte direct spre Damasc. Și asta au făcut. Rușii au fost depășiți de viteza de mișcare a rebelilor. Aviația siriană, mult inferioară, nu a putut face față.

Ce a făcut armata siriană?

Nu a putut mare lucru. Armata siriană este obosită de conflictul civil și mulți militari au dezertat sau au fugit. Soldele sunt mici. Ofițerii au fost țintiți, atacați, uciși, tot timpul în războiul civil, iar după război, aceștia au avut o singură preocupare – salvarea propriei vieți.

Unde este Bashar?

Poate fi în câteva țări din Orientul Mijlociu, pentru că, în ultimii ani, a reușit mai multe inițiative diplomatice și s-a împăcat cu mai mulți lideri din regiune. Ar putea ajunge, în ultimă instanță, în Iran, via Irak sau EAU sau Qatar.

Cine controlează rebelii din Idlib?

Serviciile de informații și operațiuni sub acoperire din câteva țări din lume au ajutat rebelii din Idlib de-a lungul timpului – cele britanice, franceze, americane, turcești, qatareze și saudite, în principal.

O influență deosebită au avut-o serviciile turcești, însă, e greu de spus dacă Ankara ar fi avut un interes direct în urma acestei operațiuni. Nu este clar rolul Turciei și este posibil să nu fi fost elementul principal care a organizat și instigat această operațiune.

Cine beneficiază de pe urma înlăturării regimului?

Nu știu dacă poporul sirian va fi beneficiarul imediat și direct al plecării precipitate a lui Bashar.

Statul Israel este principalul beneficiar imediat, pentru că regimul sirian a fost întotdeauna apropiat de mișcarea Hezbollah din Liban.

Kurzii din estul Siriei vor beneficia direct de pe urma loviturii militare a rebelilor HTS. Kurzii au avut o relație sinuoasă cu președintele sirian iar, recent, ei au susținut „cooperarea politică” cu rebelii din Idlib. Însă, noua situație va îngrijora Ankara.

Nu în ultimul rând, prin ramificații indirecte, Kievul beneficiază de aceste evenimente din Siria, în conflcitul său cu Moscova – principalul aliat al regimului partidului Baath și al președintelui încă în exercițiu.

Unde sunt rușii?

Navele rusești au început să fie evacuate încă de la începutul săptămânii. Acestea, posibil, vor intra în Marea Neagră prin strâmtorile Bosfor și Dardanele și se vor îndrepta spre Soci.

Avioanele au părăsit parțial spațiul aerian sirian prin Irak și Iran. Dar bazele rusești nu au fost golite complet. Este interesant ce se va întâmpla în continuare cu acestea. Probabil, sunt evacuate acum, deși nu înainte de a fi auto-distruse pentru a nu cădea în mâinile rebelilor.

L-au părăsit rușii pe Bashar în fața rebelilor?

Nu. Nu aveau de ce. Au fost surprinși de rapiditatea mișcărilor rebelilor și de lipsa de mobilizare a armatei siriene. Rușii nu pot lupta la sol împotriva rebelilor sirieni. Au un alt conflict de dus, mult mai aproape de ei. Era treaba armatei siriene, a milițiilor populare pro-regim, a iranienilor și a Hezbollahului palestinian să susțină operațiunile terestre.

Trupele Hezbollah au fost angrenate în sudul Libanului.

Israelul a executat mai multe lovituri aerine asupra ofițerilor iranieni din Siria.

Aceste atacuri au slăbit forțele terestre care l-au susținut pe președintele Bashar și au facilitat operațiunea rebelilor.

Ce se va întâmpla în Siria?

Haos și o nouă rundă de război civil.

Poporul sirian este o colecție de etnii, confesiuni și triburi. Statul secular sirian, sub conducerea partidului Baath, a asigurat un climat de relativă stabilitate și ordine juridică, constituțională.

Rebelii din Idlib sunt, în primul rând, o grupare jihadistă. Nu se cunoaște ce fel de program politic a putea avea.

Diferitele etnii și triburi din Siria nu pot avea încredere deplină în instalarea la Damasc a acestor noi cuceritori. Vor aștepta să vadă ce li se va promite și ce li se va garanta.

Soarta creștinilor din Siria.

Probabil, vor trebui să plece din Siria pentru a își salva viețile. Rebelii din Idlib sunt sunniți și nu au iubit niciodată comunitățile creștine.

Rezultatul concret al înlăturării regimului îl reprezintă prigoana creștinilor din Siria.

Dacă asta s-a avut în vedere, asta s-a obținut.