Participantele la Conferința „Femeia, între normalitate și ideologie”, desfășurată la București, pe 25 martie 2023, de Bunavestire, au adoptat o rezoluție în care afirmă că maternitatea are „funcția și rostul de cel mai puternic indicator al identității feminine, iar aceasta se afirmă în familie (inclusiv în cea monoparentală)”.
De asemenea, participantele la evenimentul organizat de Institutul de Studii Politice Conservatoare „Mihai Eminescu” au declarat că feminismul „este unul dintre numeroasele instrumente ideologice care țintesc disoluția culturii feminității, în directă legătură cu adâncirea crizei contemporane a familiei și maternității”.
Iată textul integral al rezoluției, conform Rostonline:
Pentru normalitate prin feminitate
Reunite la București sub egida Institutului de Studii Politice Conservatoare „Mihai Eminescu”, noi, participantele la Conferința “Femeia, între normalitate și ideologie”, transmitem către societate un mesaj puternic privind necesitatea cultivării normalității prin feminitate, ca simbol al inocenței și al ordinii morale.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Ghidul incorect politic –despre femei, sex și feminism, de Carrie Lukas vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Ne opunem ferm politicilor de gen și feminismului, ca rătăciri ale stângii, care relativizează până la anulare identitatea feminină. Feminitatea trebuie lăsată să își ocupe, liberă, locul firesc între valorile societății. Feminitatea este o formă de cultură, de manifestare a adevărului, o viziune a lumii care nu poate fi ignorată decât cu riscul distrugerii civilizației înseși.
Considerăm feminismul ca fiind unul dintre numeroasele instrumente ideologice care țintesc disoluția culturii feminității, în directă legătură cu adâncirea crizei contemporane a familiei și maternității. Feminismul urmărește transformarea femeii într-un individ fără individualitate, anulîndu-i atât tipul uman generic (persoană de sex feminin), cât și personalitatea. În acest context, remarcăm cu multă îngrijorare cum Persoana Feminină este forțată să alunece din înălțimea axei sale fondatoare și clăditoare – cultul Maicii Domnului – către condiția inferioară de individ repartizabil sau nu în diverse funcțiuni din societate pe baza unor cote de gen stabilite statistic.
Atribuim maternității funcția și rostul de cel mai puternic indicator al identității feminine, iar aceasta se afirmă în familie (inclusiv în cea monoparentală). Maternitatea este principalul generator de cultură familială și de ordine socială. Familia este comunitatea-nucleu susținută în primul rând de femeie, iar calitatea vieții umane depinde, înainte de toate, de sănătatea vieții de familie. Ne propunem să continuăm dezbaterile și schimbul de idei pentru a elabora, a sistematiza și a impune politici în măsură să reconsolideze nucleul familial, relația maternală, maternitatea ca sursă de identitate și de prestigiu feminin care dă, cu adevărat, sens vieții femeii. Familia trebuie afirmată ca model și resursă motrice a vieții sociale la orice nivel. Valorizarea socială și culturală a vieții de familie înseamnă valorizarea vieții feminine. Deloc în ultimul rând, familia trebuie gândită în relația cu Biserica, ea însăși Mireasa Domnului nostru Iisus Hristos.
Considerăm esențială sprijinirea femeii pentru a accede în pozițiile sociale la care aspiră, în virtutea capacităților, înclinațiilor, nevoilor și intereselor sale pe criterii meritocratice, nu prin distorsionări inutile ale firescului în societate prin așa-numita discriminare pozitivă. Cariera femeilor nu trebuie să provoace o criză de tipul alegerii între afirmarea vocațională și familie. Pledăm pentru instituții proiectate în așa fel încât acestea să beneficieze de contribuția femeilor implicate în activitatea lor, și nu invers.
Prin adoptarea acestei Rezoluții, noi, participantele prezente la Conferință, ne angajăm în a promova și a susține aceste principii și precepte ale gîndirii conservatoare, precum și în a colabora pe viitor pentru impunerea lor în politicile și practicile naționale și europene, în beneficiul unui orizont de normalitate atît pentru Femeie și Familie, cât și pentru societate, în ansamblul ei.
























Criminalii cu destrăbălarea, avorturile și feminismul vor să ne-mpuțineze. Trebuie prinși și judecați, fiecare să plătească după faptă.
Dacă se merge pe urma banilor, ce curg cu nemiluita la tot felul de oengeuri și asemănătoare, cu siguranță se va ajunge la cei ce sînt și în spatele guvernelor. A cere celor din gv român să îndrepte lucrurile în această privință este a cere lupului săpăzeacă oile.
PS Mare băgare de seamă la folosirea cuvintelor. Nu numai că schimbă înțelesul multora dar de sufocă cu cuvinte străine ce au alt înțeles la origine decît ne prostesc a crede
Pildă, cv „persoană” în latină NU ÎNSEAMNĂ OM.
persōna,9 æ, f., ¶ 1 masque de l’acteur, cf. GELL. 5, 7, 1 ; ex persona ardent oculi histrionis CIC. de Or. 2, 193, les yeux de l’acteur lancent des flammes à travers le masque ¶ 2 rôle, caractère [dans une pièce de théâtre] : parasiti TER. Eun. 26, le rôle du parasite ; persona de mimo CIC. Phil. 2, 65, personnage de mime ¶ 3 [fig.] rôle, caractère, personnage : personam tenere CIC. de Or. 3, 54 ; tueri CIC. Phil. 8, 29, jouer, tenir un rôle ; gravitatis severitatisque personam sustinere CIC. Mur. 6, se charger d’un rôle de rigueur et de sévérité ; alicui personam vehementem imponere CIC. Sulla 8, imposer à qqn un rôle violent ; gravissimam personam sustinere CIC. Pis. 71, soutenir un personnage des plus graves ; petitoris personam capere CIC. Quinct. 45, prendre le rôle de demandeur ; civitatis personam gerere CIC. Off. 1, 124, représenter, incarner la cité ¶ 4 caractère, individualité, personnalité : persona, quæ proprie singulis est tributa CIC. Off. 1, 107, la personnalité impartie en propre à chacun de nous ; personæ et eorum qui dicunt et eorum qui audiunt CIC. Or. 71, le caractère aussi bien des orateurs que des auditeurs ; sine personis atque temporibus de universo genere quæritur CIC. de Or. 2, 134, on s’occupe d’une thèse générale sans détermination de personnes et de circonstances ; vides quæ sit persona dicentis CIC. Att. 15, 1 a, 2, tu vois le personnage qui parle, la personne de l’orateur ¶ 5 [gramm.] personne :