Respect, Ana Maria Brânză!

Ana Maria Popescu (Brânză, așa cum o știe majoritatea) are dreptate! Prin ce-a spus azi despre presă și politicieni a plantat steagul Adevărului în prime time.

Presa din România este cea care a creat și întreținut – în bună parte – politicienii care au îngropat sportul românesc și în plan mai larg, țara.

Și nu doar politicienii, ci non-valorile. În timp ce pe Gazzetta dello Sport (foto stânga) găsiți știri despre sportivii italieni la Jocurile Olimpice, azi, în ziua în care un tânăr român a făcut o performanță extraordinară, prima știre de pe Gazeta deontologului Tolontan este despre … Becali (foto dreapta – ce mai contează că „Reghe” nu a zis măcar numele de „Gigi” în declarație?).

Și asta este politică deliberată, nu întâmplare. Știți care este politica redacțiilor de sport? Totul pentru audiență. Oricum, orice. Face o performanță echipa națională de Polo? Nu contează, primele știri vor fi despre fotbal. Nu numai fotbalul românesc, dar și cel străin!

Munca, performanță conaționalilor noștri a fost trecută, deliberat, sub obroc. Politica presei sportive de peste 15 ani: bani obținuți ușor și nimic altceva! Divertisment peste toate!

Ce țară, ce demnitate, ce națiune? Bani! Să atragem proști, care sunt ușor de mulțumit, ca să dea click.

În ziua în care s-au împlinit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Țara, principalul jurnal de știri al Pro TV a început cu crime și accidente.

Iată ce-și amintea o fostă jurnalistă despre cum se fac știrile sportive la Pro TV: „Îmi place, vreme de 20 de minute pe zi, să mă îndobitocesc. Motiv pentru care urmăresc știrile de sport de pe ProTV. Trebuie să o recunosc: o dată la câteva luni au câte o știre adevărată.[…] Nu cred că a existat un alt loc în care să mă simt mai bătută în cap așa cum a fost la ProTV. După ce mi-am dat demisia și am revenit la presa scrisă, abia dacă reușeam să mai leg două propoziții logice. Se uită multă lume la știrile de sport de pe ProTV. Mizeriile prind la public, de asta sunt preferate de șefii de pe acolo. Ei cred că e amuzant să dezinformezi și să încerci, de vreo 10 ori, să ghicești numele viitorului selecționer, de fiecare dată să-l prezinți cu siguranța că el va fi și să dai frâu liber imaginației în a crea un dialog între el și cei de la FRF, care deja vorbiseră câte-n lună și în stele cu el.”

Nu mai insist, găsiți toată mărturia în comentarii mai jos. Exact aceeași senzație am avut-o și eu când am lucrat în trustul Pro: am fost admonestat pentru că am folosit cuvinte precum „stipendiu”, considerate prea elevate pentru cititori. Pentru că n-am vrut să scriu despre sânii Simonei Halep. Da, la început, nimeni n-a fost interesat de performanțele ei ca tânără speranță, ci doar de sânii ei. Am fost certat că n-am vrut să scriu despre relațiile sexuale ale lui Becali cu nevastă-sa, după ieșirea din pușcărie. Eram certați că scriem prea mult. Etc. Toți ăia care promovau așa ceva, fac pe deontologii acum și ne explicitează de ce e sportul în halul în care este.

Dar realitatea este una singură: nu mai avem sport pentru că nu mai avem țară. Iar presa din România, în loc să vegheze la păstrarea valorilor, s-a preocupat de cum să îndobitocească mai repede publicul, ca să profite de el.

Vreți să vorbim de valori?

La o petrecere de halloween de la prima tv ziariștii au venit îmbrăcați în preoți și simulau „spovedanii”. O șefă de la un trust a primit cadou o primă pagină de ziar cu un titlu ce parafraza o manea. Tolontan a fost preocupat să adopte primul corectitudinea politică în redacția sa, nu de declinul sportului românesc. Etc.

Ce valori să apere ăștia? Ce să înțeleagă ei? Ei n-au făcut decât să distrugă, pe bani. Bani care le-au cumpărat un statut social, de unde îi scuipă pe „deplorabili” și „știrbii”, pe care chiar ei i-au creat.

Medalia Anei Maria Brânză de la Olimpiadă, și – în general tot ce-a însemnat valoare din ultimii 30 de ani, își are originile în sistemul de selecție și performanță pus pe picioare de regimul Ceaușescu, înainte de 1989. Cu alte cuvinte, presa și politicienii – care s-au susținut reciproc – se pot lăuda că au dărâmat tot și n-au pus nimic în loc. Ba da, greșesc: au schimbat galbenul tradițional al tricourilor României cu culorile statului Vatican. E și asta o performanță.

Fără țară, nu poți avea sport. Au reușit.