RECOMANDĂRIReflecțiile unui militar după dezbaterea publică de la MApN despre proiectul legii...

Reflecțiile unui militar după dezbaterea publică de la MApN despre proiectul legii Poliției Militare: Armata română, la răscruce

Săptămâna trecută, la Ministerul Apărării Naționale (MApN) a avut loc o dezbatere publică pe tema unui proiect de lege, care reglementează activitatea Poliției Militare.

Cele mai multe discuții s-au purtat pe tema articolului 14 din Proiectul de Lege, cel prin care Poliția Militară ar avea jurisdicție și asupra civilor, în starea de urgență, pe timp de pace. Având în vedere că România se află în stare de urgență/stare de alertă de aproape un an, tema a fost de mare actualitate.

Articolul 14, alineatul 1, prevede că pe timpul stării de urgență „poliția militară continuă să îndeplinească misiunile și să exercite atribuțiile specifice de pe timp de pace, iar la solicitare, îndeplinește misiuni în sprijinul structurilor sistemului național de apărare, ordine publică și securitate națională, astfel:

a) participă la legitimarea și stabilirea identității persoanelor, precum și la verificarea motivului deplasării/circulației persoanelor în afara localității/locuinței/gospodăriei;
b) asigură avertizarea persoanelor, prin orice mijloace de comunicare, pentru încetarea acțiunilor prin care sunt afectate măsurile de limitare a deplasării, de carantinare sau izolare;
c)interzice temporar pătrunderea în clădiri, localități sau zone geografice, delimitate și marcate, în care sunt dispuse măsuri de limitare a deplasării, de carantinare sau izolare, ori dispune evacuarea temporară din aceasta a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei persoane;
d) transmite semnale, dă indicații și dispoziții participanților la trafic;

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Proiectul poate fi citit integral aici.

În acest context, publicăm în exclusivitate reflecțiile asupra acestui subiect ale lui Eugen Sechila, militar de carieră, fost membru, timp de 16 ani, al Legiunii Străine a Armatei Franceze și fost consultant militar.

Armata Română, la răscruce

„Armata Română, la răscrucea dintre vocația să primordială și alienare”, s-ar putea numi mai cuprinzător acest articol motivat de subiectul proiectului de lege inițiat de MApN, cu privire la Poliția Militară și prerogativele ei într-un context nou, neobișnuit și nemaiîntâlnit până acum în istoria armatei că instituție a statului de drept.

Scriu, deci, aceste rânduri, sub puternica impresie pe care mi-a lăsat-o întîlnirea de joi, 11 martie, cu purtătorii de cuvânt și reprezentanții Ministerului Apărării Naționale, întîlnire la care am participat alături de alți membri și reprezentanți ai Societății Civile. Cînd vorbesc despre „impresie puternică”, nu mă refer la un sentiment pozitiv, ci dimpotrivă, la unul negativ, pe care nu aș putea să-l pronunț  într-un cuvânt; un amestec de decepție, frustrare, uimire și  îngrijorare, o îngrijorare sora cu teama de a vedea concretizate premizele unei dictaturi asemenea celei instaurate de bolșevici în 1945, fără că noi, societatea civilă să putem face ceva să împiedicăm acest lucru și fără să putem conta pe propria Armată, sau ce se recomandă astăzi că fiind Armata Română.

Nu vreau să discut aici despre articolele din proiectul de lege a căror neconstituționalitate a fost demonstrată în detaliu la modul cel mai profesionist posibil, magistral și incontestabil, de către colegii mei co-participanți la dezbatere, aceste aspecte de ordin juridic fiind disponibile în integralitate pe filmarea realizată de echipa de la Nașul TV. Eu vreau să aduc în atenția cititorilor acestui articol, a cetățenilor români responsabili, niște întrebări și remarci ce țin atît de etică și rolul armatei unui popor, cît și de marea problema de fond pe care o reprezintă orientarea instituției statului în relația lui cu poporul Român. În termeni normali, această din urmă ar trebui să fie reglementată de Constituție, dar se pare că odată cu pandemia și marea resetare de care mai-marii vremii se felicită, Constituția se vrea substituită altor priorități pe care statul le poate decide după bunul său plac.

La dezbaterea de ieri am asistat oarecum siderat de deruta cadrelor militare în față întrebărilor pe care colegii mei le-au pus, întrebări cum nu se poate mai concrete și pertinente, la care cadrele militare erau efectiv incapabile să dea un răspuns clar. Asta în contextul în care acest proiect de lege se vrea inițiat și elaborat exclusiv de către MApN, iar cadrele de față fiind principali participanți la realizare. Ceea ce arată foarte clar că originea și motivația articolelor de lege contestate și abordate în dezbatere, nu aparține MApN.

În afară de penibilul acestei situații în care în loc de răspunsuri clare auzim bâlbâieli, oftaturi, sau invariabilă formulă “vom analiza și va vom răspunde în scris”, mai auzim foarte des pe aceea de “ haideți să revenim la subiectul dezbaterii noastre de astăzi”, că și cum nu eram pe subiect, atunci cînd argumentele prezentate includeau la modul cel mai firesc subiectul discutat (principalmente articolul. 14 din proiectul de lege), în contextul social în care evoluăm deja de un an. Acest refuz de a include subiectul discutat în contextul măsurilor abuzive din ultimul an denotă ori o manieră de a ocoli întrebările jenante, ori mai rău, o incapacitate de a vedea problema întreagă cu care ne confruntăm, realitatea completă, „the big picture”…

Sintagma des utilizată „Vom analiza și va vom răspunde în scris”, denotă din partea MApN-ului o atitudine de mic funcționar care nu are răspunsuri de la sine, ci trebuie să meargă să le ceară de la stăpânii care au inventat acest text de lege abuziv și care vor să scoată castanele din foc cu mâna militarilor.  

Pe toată durata dezbaterii, ideea principală ce a răzbătut din alocuțiunile membrilor societății civile a fost aceea de suveranitate ce trebuie să aparțină poporului Român și de vocație a Armatei de a apară această suveranitate și, deci, acest popor. Constituția formulează această idee foarte clar și explicit. Însă atunci cînd se pune întrebarea „față de cine trebuie Armata să apere poporul și suveranitatea lui?”, cadrele militare par să fie foarte stingherite, căci, ce-i drept, nu-i nici o doctrina elaborată, încă, și care să vorbească explicit despre un inamic ce ar putea atacă suveranitatea unui popor din interior, prin însăși instituția statului. Acesta pare să fie un subiect tabu, căci despre el nu vorbește nici o doctrină. Militarii depun cu bună credință jurământ de jertfă pentru țară și poporul lor, în față unor dușmani ce vin să-l cotropească și să-l distrugă din exterior, și iată, își îndeplinesc misiunea cu succes, căci nu avem nici o amenințare la granițele noastre. Dar ce ne facem dacă inamicul a schimbat de mult strategia să și nu mai acționează din exterior? Ne facem că nu-l vedem, sau nu-l vedem pe bună dreptate?

De mai multe ori, în cursul discuțiilor, reprezentantul MApN a spus că poliția militară va fi mobilizată la solicitare, nerealizând că asta nu garantează nimic poporului român, ci din contra. Mai mult decît o problema punctuală cu o unitate specifică a armatei, avem aici de-a face cu o atitudine generală a armatei, în raport, pe de o parte cu poporul român pe care ar trebui să-l apere, și pe de altă parte cu statul care va solicita armatei să facă ceva, la un moment dat. Și aici nu vorbim în abstract de lucruri ipotetice, ci de fapte deja survenite în istoria poporului român și din care Armata ar fi trebuit deja să învețe ceva. Vezi revoluția – lovitura de stat din decembrie 1989, mobilizarea forțelor militare în zona civilă la începutul pandemiei de anul trecut.

Ne punem întrebarea: ce este în neregulă cu Armata de nu înțelege un lucru atît de simplu? Că ea nu are că prerogativ decît apărarea poporului și a suveranității poporului; nu apărarea haitei politice care la un moment dat se poate erija în aparat de stat opresiv, așa cum au făcut-o comuniștii în 1945. Este Armata gata să facă ce-i cere Constituția, sau ce-i cere cel care o plătește (în accepțiunea curentă – Statul)? Sunt militarii fii ai neamului, sau mercenari ai statului?

De unde această atitudine servilă, obediență, față de un stat care nu-și respectă partea lui de contract, nici față de popor, nici față de Armată? De unde această incapacitate de a înțelege principiile de funcționare – aproape contractuale între aceste entități – stabilite foarte clar în Constituție?

Mi-am pus întrebarea asta de nenumărate ori, și că civil, dar și că fost militar, care cunoaște însemnătatea ordinelor primite dar și finalitatea și principiul în virtutea căreia ele ar trebui să fie date.

Să fie oare o chestiune de educație militară incompletă, trunchiată, viciată de această paradigmă a statului modern și secularizat, desacralizat, care-și permite să-și aloce Armata că pe un apendice subordonat exclusiv voinței lui? Sugestie subtilă dar profund înrădăcinată în cultură ei, la care Armata nici nu clipește, nu discuta, ci doar execută. Să fie oare o reminiscență a epocii comuniste, unde Armata era total subordonată politicii de partid, iar cadrele militare formatate politic pe același calapod?

Ar mai fi un aspect important ce merită discutat: capitalul de încredere pe care Armata îl are din partea poporului și care este periclitat în acest moment, prin astfel de legi. Încrederea se câștigă greu și se pierde repede, dar iată, în ciuda greșelilor din trecut, Armata, alături de Biserica, se bucură de încrederea poporului; există însă motive serioase să credem că avem de-a face cu o tentativă de discreditare a armatei, că instituție investită de încrederea cetățenilor. La urmă-urmei, această tactică machiavelică nu este o noutate în istoria noastră, ea a fost folosită de comuniști în perioada colectivizării, cînd oamenii cei mai de încredere ai obștilor rurale, învățătorii și preoții, erau forțați să mergă prin sat că să convingă oamenii să adere la colectivizare. Și asta se întîmplă și astăzi, la adresa Bisericii, pe care politicul o solicită să convingă cetățenii că ar fi bine să se vaccineze. Revenind la cazul de față, în care iată, Armata este băgată “la înaintare” pe un teren ce o deposedează de virtutea ei și-i ruinează capitalul de încredere, este bine să reținem ce spunea domnul General Radu Teodoru în mesajul sau, și anume că dacă o astfel de lege intră în vigoare, Armata își va atrage oprobriul general. Mai mult, atît ea, cît și poporul, vor ieși pierzătoare, iar cei ce vor câștigă vor fi cei care dezbină. 

Poate, din milă lui Dumnezeu, cei responsabili din Ministerul Apărării Naționale vor dobândi atît discernământ încît să revizuiască și să elimine din acest proiect de lege articolul 14, dar rămâne întrebarea de fond privind rolul armatei, neînțeles de ea însăși și neasumat, nici față de stat, nici față de popor. Este Armata garanta suveranității naționale, a libertății și drepturilor fundamentale ale cetățenilor acestui popor, sau se pregătește să devină o unealtă suplimentară de presiune asupra lui? Este arma pregătită să-și îndeplinească datoria ei sacră, sau să accepte obediență și tăcută acest statut  alienat de la vocația ei primordială?

Quo vadis, Domine?

Eugen Sechila

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

4 COMENTARII

  1. Armata e poporul si poporul e armata.Nu fiti partas la teroarea pe care clica politica aservita intereselor straine terorizeaza cetatenii zi de zi de mai bine de un an.Parintii militarilor sant si fac parte din popor,pe cine va asmute hoarda straina de la conducerea tarii,pe parintii si fratii vostri ? Refuzati sa indepliniti ordine ce sant indreptate inpotriva poporului,si nu fiti partas la ticalosia lor,caci ei cu totii sant straini de nean.Un German un Ungur si un Arab,asta este conducerea tarii care va cere ajutor sa intimidati sau sa ucideti poporul.

  2. Aparitia acestei legi, impreuna cu scoaterea Armatei pt a impune lockdown-ul poporului roman/populatiei civile (mie asta mi-a adus aminte instantaneu de Ceausescu in Decembrie 89 cu scoaterea Armatei impotriva manifestantilor) fac parte dintr-un joc desfasurat impotriva poporului roman … pt ca institutia Armatei este pe locul 2 al increderii romanilor dupa Biserica, “unii” au hotarat sa rupa aceasta legatura “prea stransa” pt gustul lor.
    Ma asteptam ca in Armata/MApN sa existe niste “filtre” (Armata are sociologi, psihologi, ofiteri de informatii, analisti de informatii, strategi etc.) care sa impiedice intrarea ei in jocul asta.
    Militarii romani sa nu uite ca “civilii” de pe strazile Romaniei sunt parintii lor, copiii lor, fratii si surorile lor, rudele lor. Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!

  3. Nu mă miră nimic din partea unei ”armate” a cărei ”glorie” constă în a ucide oameni nevinovați (Afganistan, etc.), ai cărei mercenari odioși nu învață și nu știu decât să ucidă, ai cărei trântori mănâncă fără să semene un bob de grâu, fără să frământe și să coacă o pâine! Epoleții de pe umerii lor? Epoleții lor sunt semnele dezonoarei, ale trădării. În mai puțin de o jumătate de secol, așa numita Armată Română a trădat cel puțin trei șefi de Stat, cărora le jurase credință până la moarte: 1). Mareșalul Ion Antonescu, prim-ministru și comandant al armatei, pe timp de război. 2) Regele Mihai I, un caraghios degenerat, este adevărat, totuși rege, după lege și, cel puțin în teorie, șef al statului. 3). Președintele României Nicolae Ceaușescu, căreia Armata în jurase credință. După trădarea a trei șefi de Stat în mai puțin de o jumătate de secol, trebuie să fim tâmpiți pentru a mai avea încredere în onoarea militară a unui mercenar habarmist, ucigaș cu epoleți pe umăr. Epoleții generalilor, sunt tot epoleți de trădători. Din cele două divizii de trădători, din ultimul an al Războiului mondial (Divizia Tudor Vladimirescu și Divizia Horia, Cloșca și Crișan) au ieșit sute de generali cu epoleți de RAHAT! Actuala armată nu o fi de homosexuali, cum spun unii, dar oricum nu produce nimic, se bucură de privilegii nemeritate, se joacă de-a prestatul jurămintelor, pe care, mai devreme sau mai târziu le va trăda. Oamenii ăștia nu știu să moară pentru o cauză dreaptă. Cel mult, ei mor pentru o soldă rușinoasă, solda de mercenar plătită de dușmanii poporului : guvernul el însuși trădător, eventual alte guverne care nu au nicio obligație de onoare față de noi, și pe care suntem în drept să le privim cu neîncredere. În mai puțin de 50 de ani, Armata Română a dovedit că nu este nici armată, nici română, ci o bandă de mercenari, amatori de viață ușoară și aventuroasă, amatori de privilegii nemeritate. După ce și-au făcut mâna ucigașă contra patrioților afgani, acum ar dori să ucidă și patrioți români. Un Român cu cap pe umeri nu poate considera ultimele două guverne decât guverne de trădători. În slujba murdară a acestor bandiți și părtași la banditismul mondial al falsei pandemii, în slujba murdară a unui astfel de guvern de trădători vrea să-și virginizeze armata cazierul ei plin de trădări și de crime contra poporului român, contra ADEVĂRULUI sfânt, contra onoarei militare. Onoarea militară nu ar trebui să fie o vorbă goală. În condițiile actuale, nu putem vorbi de o armată română ci de o bandă de mercenari în slujba celor ce o plătesc mai bine.
    Totuși, cum s-ar putea ajunge să avem o armată națională demnă de acest nume? Asta-i altă problemă. Nu spun că nu se poate. Spun însă că nu se vrea. Prăpastia dintre armată și popor nu poate fi umplură cu orice. Poporul muncește din greu și trăiește de azi pe mâine. Armata este o bandă de hăndrălăi și de trântori, care nu produc nimic dar consumă de zece, douăzeci și chiar cinzeci de ori cât pălmașul ce muncește din greu. Sunt unul dintre acești pălmași. Unul care știe destule pentru a nu putea fi păcălit, nici impresionat de epoleții murdari ai unor trântori incapabili să se ridice la înălțimea onoarei și a fidelității, a adevărului și dreptății. O adunătură de oameni ce n-au făcut niciodată nimic concret, productiv, pentru țară, o adunătură de oameni incapabili de sentimentul onoarei, al fidelității și al respectului față de sfântul adevăr, o astfel de adunătură, oricât ar fi de disciplinată și aparent prestigioasă, nu poate fi decât o bandă de mercenari. Ar trebui să ne dea de gândit că se discută, deja, despre modul cum banda de mercenari și ucigași, numită ”armată” și chiar ”română”, ar putea sugruma poporul român.
    ION PĂLMAȘUL

  4. Legea întruneşte multe contradictorialităţi : pe de o parte este clar făcută pentru a susţine o lovitură de stat militară, dar cine a avut o idee atât de năstruşnică : cum să legiferezi o lovitură de stat ? Sau de când are lovitura de stat nevoie de o lege ? Ceva este extrem de ciudat atât în rău cum s-a tot arătat, dar şi în bine : se pregăteşte o lovitură de stat ??? Attention ! În urmă cu câţiva ani, pe vremea lui Băsescu, la emisiunea dedicată regelui (Ora regelui) dl.Radu Duda se indigna că nu se mai găsesc bărbaţi de stat care să dea o lovitură de stat şi să instaureze monarhia? (cum au mai fost ) Dacă mai vedem că. dl.Andrei Muraru , autorul cărţii despre “Monarhia în democraţie ” (titlul nu este exact, dar asta e ideea) a ajuns ambasadorul României în SUA – unde probabil va face lobby monarhic, ei bine, atunci nu rămâne decăt să aşteptăm ZIUA Z . Cum poporul nu e prea monarhist, atunci e nevoie de armată. Iată o posibilă dezlegare a enigmei .

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...