PS Ignatie, Episcopul Hușilor, a explicat că Ortodoxia este despre experiență în detrimentul teoriei, pentru că „Hristos este Adevărul Persoană, nu un set de convingeri sau de reguli, care te legitimizează că faci parte din „clubul” credinței creștine”.
Într-un interviu acordat Syntopic, Episcopul Hușilor spune că Ortodoxia nu este „ o confesiune printre multe alte confesiuni” sau „o religie”, ci un mod de viață.
„Din capul locului, cred ar fi bine să ne delimităm de o abordare superficială asupra acesteia: Ortodoxia nu este o confesiune printre multe alte confesiuni creștine. Nici măcar o religie, pentru că aceasta ar coincide cu instituționalizarea credinței. Pentru a fi definită și înțeleasă nu are nevoie să fie tratată în comparație cu celelalte confesiuni creștine. Nici în competiție cu acestea. Nicidecum. Ortodoxia este un mod de viață ai cărei pandantivi sunt: libertatea, interiorizarea și frumusețea. Niciuna din aceste trăsături nu are nevoie să fie demonstrată. Când ne aventurăm în retorica euforică a unui discurs care își propune să-i convingă pe oameni că Ortodoxia înseamnă libertate, interiorizare și frumusețe, de fapt, confirmăm că acestea nu prezintă mare relevanță pentru noi. Când este nevoie să afirmăm libertatea, interiorizarea sau frumusețea, ca aspecte definitorii ale ființei umane, acest lucru coincide cu faptul că acestea sunt în pericol de extincție sau le declarăm decesul.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
În Ortodoxie este un primat al experienței în detrimentul teoriei, al ideologiei. Nu în zadar în prima Duminică a Postului Mare, numită și a Ortodoxiei, este lecturat la Sfânta Liturghie pasajul în care ni se vorbește despre chemarea la apostolat a ucenicilor lui Hristos. Apostolul Filip, fiind profund mișcat de întâlnirea cu Mesia, cu Hristos, îl invită și pe Natanael să devină ucenic al Acestuia. Natanael nu este pe deplin convins de această poftire, replicând: „Din Nazaret poate fi ceva bun?”, la care Filip îi răspunde foarte frust și sigur pe sine: „Vino și vezi”, fără niciun alt detaliu privind biografia sau mentalitatea lui Iisus.
Hrănește bine(le) ! Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media
Prin urmare, Ortodoxia este concentrată în acel „vino și vezi!”. Pentru a te convinge și a deveni un om liber, interiorizat și frumos, spiritual vorbind, este imperioasă dorința de a trăi aceste realități atât de intrinseci vieții tânărului.
Hristos este Adevărul Persoană, nu un set de convingeri sau de reguli, care te legitimizează că faci parte din „clubul” credinței creștine. Constatarea că unii se raportează încă precar la Ortodoxie este din cauza faptului că noi ca ortodocși nu am metabolizat, la modul propriu și deplin al acestui cuvânt, libertatea, interiorizarea și frumusețea ei, ca în felul acesta să fim niște dovezi clare, ca stare și trăire, nu ca amplitudine verbală, ale acestor trăsături”, a punctat ierarhul.
PS Ignatie spune că un „aggiornamento”-ul catolic sau protestant doctrinei Bisericii nu a adus mai mulți oameni către credință. Iată dialogul:
„Reporter: Atât confesiunea romano-catolică, cât și cele protestante au, în tradiția lor, un program special de integrare a tinerilor în viața eclezială, ce se încheie cu așa-numita confirmare. Astfel, tinerii botezați de mici sunt catehizați când ajung la o vârstă care le permite să înțeleagă în ce constă credința din care fac parte. Urmează apoi o ceremonie de primire a acestora în comunitate, în cadrul căreia are loc prima lor împărtășire. Ar fi o soluție instituirea a ceva similar în Biserica Ortodoxă, cu scopul creșterii gradului de asumare și a culturii generale teologice în rândul tinerilor?
PS Ignatie: Nicidecum. Cei care au trăit în diaspora ortodoxă occidentală pot confirma acest lucru. Să nu vă iluzionați că bisericile sunt pline ochi de tineri sau de credincioși, tocmai în virtutea acestui aggiornamento al catolicismului sau al protestantismului față de doctrina Bisericii. Întrebarea, în modul cum este formulată, încurajează formalismul. Soluția este alta: cateheze și întâlniri cât mai dese pentru aprofundarea credinței și a valorilor evanghelice, care să aibă drept finalitate înduhovnicirea minții și a inimii, instalarea unei bucurii și al unui simț rafinat pentru cele spirituale. Altfel, orice tentativă de a-i apropia de Dumnezeu rămâne doar o emoție și un motiv în plus de socializare, fără schimbări substanțiale în viața lor”.
