Unul dintre cei mai importanți intelectuali români, profesorul Paul Dragoș Aligică, îl dedică purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, o lungă postare, în care îl critică pentru prestațiile din ultima vreme.
Fără să-l numească direct pe Bănescu, profesorul Aligică vorbește despre „ecouri ale isprăvilor greu de înțeles dar indubitabil adevărate ale purtătorului de cuvânt al unei venerabile si respectate instituții religioase, aflat in turneu, in postura de vivace comentator, prin subsolurile la varii pagini de Facebook”.
Profesorul Aligică spune că Bănescu face greșeli „cu entuziasmul, dăruirea si seriozitatea sanctimonioasă inadecvata a debutantului ce se ia in serios: Un spectacol”.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Profesorul universitar spune că „o situație mai absurdă și o lipsă de discernământ mai stupefiantă rar am întâlnit…”.
În finalul postării, Paul Dragoș Aligică îi sugerează lui Bănescu să „evalueze și alte opțiuni de carieră”.
Iată postarea integrală:
Cand esti purtator de cuvant al unei institutii, organizatii, entitati colective etc. treaba ta NU este sa creezi, alimentezi sau starnesti animozitati, conflicte sau polemici care se pot rasfrange negativ asupra institutiei pe care o reprezinti. Esti angajat NU ca -sa zicem, ca sa dam un exemplu- Polemist sau Moralist al Institutiei Religioase Cutare ci ca Purtator de Cuvant.
“Principalul” tau te-a mandatat ca “Agent” exact pentru inversul: sa domolesti polemici, sa temperezi si neutralizezi adversari, sa faci prieteni si sa castigi bunavointa publica. E elementar. E functia optima a oricarui purtator de cuvant.
Sau daca nu poti face cele de mai sus, cel mai bine e sa nu faci nimic: “Ah, Cutare, Purtator de Cuvant: Apa Sfintita! Cum n-ajuta nici nu strica!”. Aceasta e standardul aur in meserie, daca e sa intrebi profesionistii… Macar atat.
Din cauza asta sunt stupefiat sa aud de ceva vreme ecouri ale ispravilor greu de inteles dar indubitabil adevarate ale purtatorului de cuvant al unei venerabile si respectate institutii religioase, aflat in turneu, in postura de vivace comentator, prin subsolurile la varii pagini de Facebook. La inceput am crezut ca nu aud bine, apoi am zis ca isi ia masura erorii si se opreste… Dar nu.
E adevarat, are circumstante atenuante – e nou venit aici. Domnia sa abia acum experimenteza ceea ce cu totii am invatat greu, cu ani si ani in urma, facand aici, in Social Media, cele mai penibile greseli si expunandu-ne celor mai ridicole situatii -pana cand ne-a venit mintea la cap si am inteles, cat de cat, mediul si contextul.
O singura problema apare, dar mare. Si anume ca marea noastra majoritate nu ne-am expus opiniile necoapte si inepte, nici scriitura incompetenta, nici autismul social si informarea precara sau lipsa de intelegere a contextului si pretextului, din pozitia de purtatori de cuvant ai unei institutii respectabile. Ne-am exhibiat limitele intelectuale si morale, gongorismul si inadecvarile sociale din simpla calitate de cetateni cu cont de FB, pe cont individual, nu institutional.
Altfel spus si fara false pudori dar cu un zambet nostalgic la adresa trecutului: Am fost penibili si inadecvati si ne-am facut de ras aici, pe FB, pe contul nostru. Nu pe cel al acelor care ne-au dat increderea sa ii reprezentam public.
De asta spun: Daca mi-ar cere cineva aflat in situatia de mai sus sfatul, as sugera -si spun asta prieteneste dar si cu o nota de sfat profesional- inchidera urgenta a contului de FB si o pauza de reflectie. Tentatia si slabiciunea sunt prea mari.
Intentiile bune sunt de apreciat. Intensitatea pasiunii puse in lucrurile marunte, si ea – pana la un punct. Erorile de judecata sunt explicabile. Lipsa de delicatete si impertinenta aroganta sunt scuzabile.
Si pentru ce?!!! Si de ce?!! Sa fiu iertat, dar o situatie mai absurda si o lipsa de discernamant mai stupefianta rar am intalnit…