Părintele Ciprian Grădinaru de la parohia „Toți Sfinții” din Huldenberg (Belgia) este dintre cei mai apreciați preoți români, atât de către credincioșii din țară, cât de cei din diaspora.
Într-un interviu acordat revistei „Familia Ortodoxă”, părintele Ciprian a spus că „multe idei care se vehiculează, mai ales legate de coronavirus, care fac parte din categoria „drobului de sare” al lui Creangă”.
El a mai declarat că „omul fără Dumnezeu intră în panică și devine irațional”.
„Unele lucruri sunt, într-adevăr, îngrijorătoare. Însă, chiar și dacă nu am privi duhovniceşte lucrurile, cred că sunt şi multe idei care se vehiculează, mai ales legate de coronavirus, care fac parte din categoria „drobului de sare” al lui Creangă. Mi se pare de neînţeles lipsa unei logici minimale la care au ajuns mulți din pricina fricii.
În mod limpede, diavolul a lucrat foarte bine pentru pregătirea terenului: îndepărtându-l pe om de Dumnezeu, a reușit să înlocuiască credința în El cu încrederea în tot felul de false instrumente de confort și siguranță socială (salarii, subzistență via magazine, asigurări, pensii, rețele de socializare etc.). Și astfel, printr-o criză oarecare ‒ creată sau apărută „accidental” ‒, în care propriile „asigurări” de fericire se spulberă, omul fără Dumnezeu intră în panică și devine irațional. Nu există ființă mai ușor de controlat decât cea cuprinsă de groază. Așa că, în aceste zile, cei care au de câștigat din criza mondială o fac speculând foarte mult efectele fricii.
Este exact opusul a ceea ce spune Hristos, că, dacă vom trăi după poruncile Lui, vom cunoaște Adevărul, şi Adevărul ne va face liberi cf. Ioan 8:31-32. Când omul trăieşte în minciună, va fi tot mai înfricoșat şi va alerga spre noi şi noi robii, de la sumedenia de asigurări și cedarea propriei libertăți în mâinile instrumentelor de control statale, până la cumpărarea oricărui vaccin care îi promite mai puţină suferință, indiferent de efectele secundare”, a declarat el pentru revista „Familia Ortodoxă”, conform Cuvântul Ortodox.
El a deplâns faptul că unii oameni din Biserică au contribuit la „răspândirea panicii şi a deznădejdii, la sacralizarea ştiinţei mincinoase, la înscăunarea farmacocraţiei la cârma lumii”.
„În primul rând, aş sublinia că opusul fricii nu este curajul, aşa cum găsim în dicţionarul de antonime, ci credinţa. Când ne clătinăm în credinţă este pentru că ne temem mai mult de circumstanţe decât de Dumnezeu.
Voinţa și inteligenţa nu sunt de ajuns ca să învingem frica. Numai credinţa şi dragostea o pot învinge. Iar pe acestea nu le putem dobândi decât în Biserică, trăind într-o parohie concretă, alături de oameni evlavioşi.
Starea din lume e jalnică, dar noi ştim motivul: ne-am îndepărtat cu toţii de Dumnezeu ‒ „toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut” cf. Psalmul 13:3: clerici, monahi şi mireni.
În loc ca noi, cei din Biserică, să fim „lumina lumii” Matei 5:14, să avem atitudini realiste, curajoase, din pricină că suntem virusaţi de duhul lumii, contribuim şi noi la răspândirea panicii şi a deznădejdii, la sacralizarea ştiinţei mincinoase, la înscăunarea farmacocraţiei la cârma lumii. Asta pentru că, pentru mulţi dintre noi, fricii de Dumnezeu i-au luat locul fricile de boală, de moarte, de lume, de ce va spune vecinul, mass media, guvernul, U.E. etc. Şi aceste frici ne robesc prin păcatul din noi, prin viaţa superficială pe care o ducem, prin ataşamentul de instrumentele de confort şi asigurare ale acestei lumi”, a continuat el.
