OPINII Postul şi înţelegerea vieţii ca dar

Postul şi înţelegerea vieţii ca dar

Într-o cugetare foarte profundă, Părintele Stephen Freeman nota: „Rolul unui preot este de a aduce jertfe lui Dumnezeu. O jertfă sau un dar sunt unul şi acelaşi lucru. Cea mai importantă jertfă pe care o facem este să dăruim totul lui Dumnezeu, prin Hristos. Este recunoașterea că tot ce avem şi tot ce suntem vine de la Dumnezeu şi aparţine lui Dumnezeu. Darul este însăși inima comuniunii noastre cu Dumnezeu. Această comuniune, această preoție a fost sfărâmată la căderea omului, atunci când am ales să considerăm ordinea creată drept scop în sine. Mâncarea fructului – ca scop în sine («era bun de mâncat») – a fost o coborâre de la nivelul de preoţie la nivelul de consumator. Am încetat să facem din lume un dar şi am ales în schimb să o devorăm. Astfel, ea a devenit moarte pentru noi. Preoția este însăşi esența existenței umane autentice.”

Aceste cuvinte ale părintelui Stephen Freeman mi-au inspirat câteva reflecții despre post, pe care mă bucur să le pot împărtăși cu cei care mă urmăresc:

Postul este o chemare către a ne depăși condiția de consumatori la care ne-a adus concepția potrivit căreia ordinea creată este scop în sine. Conducându-ne după această concepție, nu am mai privit viața şi ordinea creată ca pe un dar, ceea ce ne-ar fi menţinut în condiția nobilă de „homo adoratus” – „omul care mulțumește”, calitate care ţine de chipul lui Dumnezeu din noi. Le-am văzut pe acestea drept lucruri de consumat sau pe care trebuie să le stăpânim, ori asupra cărora dorim să avem un control deplin.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Am fost dominați de iluzia că „progresul” căruia ne-am închinat ne ajută să ne sporim tot mai mult puterea asupra lucrurilor din această lume. Însă este o iluzie a crede că putem avea lumea şi viața cu totul în propriile mâini şi, mai mult decât atât, că le putem modifica după propriul plac.

Această iluzie de putere nu ne-a făcut fiinţe mai puternice şi autonome, cum am tins să credem, ci mai singure şi mai stăpânite de angoasă şi teamă. Pentru a învinge această stare de angoasă, omul tinde să consume, să acapareze şi să stăpânească tot mai mult. Numai „omul care mulțumește”, care are conștiință vieţii şi lumii ca dar nu e tulburat de această ambiție, fiindcă îşi cunoaște măsura. Știe că viața sa este dar de la Dumnezeu, dar din care el, la rândul său, dăruiește şi jertfește.

Cum spunea foarte frumos poetul Wendell Berry într-un poem: „Viața este un dar pe care-l avem/ doar dăruindu-l iarăși înapoi.” Dăruind lui Dumnezeu tot ce avem, câștigăm totul. Ahtiați să consumăm cât mai mult şi să ne extindem nemăsurat controlul asupra a cât mai multor lucruri, inclusiv asupra vieții şi a morții, avem doar iluzia că dobândim totul, însă, în realitate, pierdem totul. Inclusiv acele însuşiri care ne fac oameni.

Darul fiind „însăși inima comuniunii noastre cu Dumnezeu”, ne păstrează în comuniune – cu Dumnezeu şi cu semenii –, iar comuniunea autentică este tocmai sfârșitul fricii şi al angoasei, ne restaurează în condiția noastră demnă de „homo adoratus”. O condiţie care este opusul stării de însingurare, de izolare cultivate de individualismul autonom, marcat de angoasă şi de ambiția de putere şi control. La baza acestei angoase şi ambiţii stă, de fapt, frica. Iar frica înseamnă distrugerea comuniunii.

Suntem cu adevărat liberi atunci când privim viata noastră ca dar. Acest mod de raportare la viaţă şi lume ne ridică mai presus de condiţia de consumatori, ale căror „aspiraţii” nu pot depăşi registrul simplei supravieţuiri biologice. O condiţie ce mutilează omul sufleteşte fiindcă îl condamnă la o existenţă marcată de frică şi lipsită de demnitate, oricât de mult ar încerca să „evadeze” din sine în „raiul” consumeristo-hedonist pentru a-şi anestezia frica.

Postul are menirea de a ne reaminti acest lucru, prin recunoaşterea faptului că „tot ce avem şi tot ce suntem vine de la Dumnezeu şi aparţine lui Dumnezeu”. Postul fiind, cum spune un sfânt părinte, „jertfă adusă lui Dumnezeu”, care Îi este bineplăcută, să ne încredinţăm astfel deplin Lui, făcând un dar din noi înşine şi din viaţa noastră către Dumnezeu şi către ceilalţi. În acest mod, „dăruind, vom dobândi”!

Postul ne aminteşte, astfel, că lumea şi viaţa sunt un dar. Cu alte cuvinte, este un îndemn către dăruire şi comuniune şi, mai ales în aceste vremuri, un îndemn de a nu ne lăsa înrobiţi de frică, laşitate şi nepăsare, ci de a înmulţi iubirea şi omenia. Postul ne readuce, astfel, în condiţia demnă a „omului care mulţumeşte”, într-un registru al nobleţii sufleteşti.

Să avem un post cu folos duhovnicesc!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3Media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3Media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 16.620 de lei din 34.620...

Dragi prieteni, de azi începem o nouă colectă pentru a asigura finanțarea siteului R3Media, dar de data asta pentru următoarele șase luni. Grație vouă, dragi prieteni,...

Articole relaționate

Cele mai citite