Paul Kingsnorth, unul dintre cei mai importanți scriitori britanici contemporani, a scris că apariția pandemiei a fost pretextul pentru instalarea unui „tehno-autoritarism” la nivel global.
El a scris un eseu pe pagina sa de Substack, în care vorbește despre narațiunea oficială privind boala despre care se discută atât în ultimii doi ani. Kingsnorth consideră că oricum ai privi-o, narațiunea oficială nu se potrivește cu realitatea.
„De șase luni trăim cu apartheid-ul vaccinului, cu cei „nevaxați” excluși din marea parte a societăţii, dar nu a funcționat. Ratele de infecție cresc odată cu sosirea iernii – așa cum v-ați putea aștepta de la un virus respirator. Recent, ni s-a spus tuturor să lucrăm de acasă, iar un alt lockdown e în cărţi. Recent, s-a impus un orar de închidere la miezul nopţii pub-urilor și cluburilor de noapte. Acest lucru este ciudat, deoarece doar persoanele vaccinate au fost lăsate să intre în ele în ultimele luni de zile și am fost asiguraţi în mod repetat că e sigur să te afli în preajma persoanelor vaccinate.
Într-o societate onestă, toate acestea ar fi făcut obiectul unei dezbateri publice intense. Am fi văzut oameni de știință de toate orientările dezbătând deschis la TV, la radio și în presă; filmuleţe de toate felurile difuzate pe rețelele de socializare; jurnalişti investigând riguros rapoartele atât despre succesele vaccinurilor, cât şi despre pericolele lor; explorări serioase ale tratamentelor alternative; dezbateri publice despre echilibrul dintre libertățile civile și sănătatea publică și chiar ce înseamnă „sănătate publică”. Dar nu am văzut asta și nici nu o vom vedea, pentru că dezbaterea, ca și opoziţia, sunt demodate. Mass-media de aici, din Irlanda, nu a pus o întrebare critică nimănui aflat în funcţiile de autoritate de cel puțin 18 luni. Algoritmii Google sunt ocupați să îngroape date incomode, în timp ce canalele de social media de la care majoritatea oamenilor își primesc viziunea asupra lumii elimină sau suprimă opiniile critice, chiar dacă acestea provin de la virusologi sau editori ai British Medical Journal.
Zi de zi m-am trezit întrebându-mă: ce se întâmplă?
Internare. Medicaţie forţată. Segregarea unor secțiuni întregi ale societății. Demiteri în masă. Un consens mediatic la semn. Cenzurarea sistematică a opoziţiei. Crearea deliberată de către stat și presă a unui climat de teamă și suspiciune. Ce ar putea justifica acest lucru? Poate combinația dintre o pandemie teribilă care a ucis sau mutilat procente mari dintre cei pe care i-a infectat și existența unui medicament sigur și de încredere, care s-a dovedit că previne răspândirea acestuia. Aceasta, desigur, este ceea ce se spune că trăim. Aceasta este Narațiunea.
Dar este suficient de clar până acum că Narațiunea nu este adevărată. Covid-19 este o boală urâtă care ar trebui luată în serios, în special de către cei care sunt deosebit de vulnerabili la ea. Dar nu este nici pe departe suficient de periculoasă – dacă ar putea fi ceva vreodată – pentru a justifica crearea unui stat polițienesc global. Cât despre vaccinuri – ei bine, să recunoaștem doar că vaccinarea a devenit un subiect despre care este practic imposibil de discutat cu calm sau claritate, cel puțin în public. Ca în aproape orice altă problemă importantă din Occident de astăzi, opinia este împărțită de-a lungul liniilor tribale și filtrată prin mlaștina fetidă a rețelelor anti-sociale, pentru a se ivi monstruoasă și scurgându-se în lumină”, scrie Kingsnorth, în eseul tradus de Cuvântul Ortodox.
Kingsnorth notează că povestea din ultimii doi ani este despre controlul societății. Mai mult, scriitorul afirmă că pandemia a fost pretextul ideal pentru acesta, având în vedere că tehnologia folosită acum – inclusiv certificatele digitale – era pregătită de ani de zile
„Pandemia covid s-a dovedit a fi experimentul controlat perfect pentru lansarea următoarei etape a evoluției Mașinii. Aceasta este piesa lipsă din puzzle fără de care restul nu poate fi descifrat. Narațiunea nu are sens până când nu înțelegem că privim o nouă formă radicală de tehno-autoritarism care se desfășoară în fața ochilor noștri. Nu este un accident și nu este temporar. În UE, permisele de vaccin pe smartphone-uri sunt disponibile cel puțin din 2018. Întregul scenariu de pandemie a fost exersat cu mai puțin de un an înainte de a se întâmpla. Tehnologia era gata, iar strângerea rotiţelor era de mult anticipată. Era nevoie doar de un eveniment declanșator. Așa cum am scris în ultimul meu eseu aici, viitorul într-o societate care se prăbușește este o combinație atât de dezmembrare, cât și de restricționare. Si asa incepe.
Nu este necesară nicio „teorie a conspirației” pentru ca acest lucru să fie adevărat. Nu înseamnă că virusul nu este real sau că Bill Gates vrea să vă injecteze microcipuri (ei bine, ar putea, dar asta-i altă discuţie…) Nu e nevoie ca vreo cabală ocultă să dețină controlul. Oamenii care dețin controlul – sau cel puțin, care tind spre asta – sunt la vedere și au fost de ani de zile, iar majoritatea dintre noi fie nu observă, fie nu le pasă. Suntem prea ocupați să ne jucăm cu jucăriile pe care le fac pentru noi.
Ceea ce vedem este că Mașina face ceea ce a făcut mereu; ceea ce am urmărit prin istoria sa în ultimele șase luni. Profită de evenimente pentru a-și consolida dominația. Ne colonizează societățile, corpurile și mințile. Înlocuiește natura cu tehnologie și cultura cu comerț. Ne face parte din matricea sa operațională și se folosește de frica noastră pentru a justifica încleştarea. Când ne este frică, primim controlul, salutăm autoritarismul, întâmpinăm cu braţele deschise lideri puternici care ne vor salva pe Noi excluzându-i pe Ceilalţi. Renunțăm de bună voie la libertatea noastră pentru siguranță și nu ajungem la niciuna. Frica noastră ne conduce de mână către următoarea etapă a lungii noastre călătorii departe de Pământ și între artificii; departe de libertatea umană și în rețeaua digitală.
Poate crezi că asta sună exagerat. Isteric, chiar. Cu doar câteva luni în urmă s-ar putea să fi fost şi eu de acord. Cu un an în urmă, aproape sigur aș fi făcut-o. Dar acum un an nu văzusem ce am văzut acum. Nu văzusem pașapoartele smartphone-urilor, scanerele QR, conformarea publicului, ridicarea deliberată a fricii și a urii de către liderii politici. Nu văzusem ordinele de vaccinare obligatorie. Nu văzusem taberele”, a mai scris englezul.
Kingsnorth, despre convertirea căruia la ortodoxie R3media a scris în premieră, a spus că se va opune din răsputeri noilor tendințe.
„Săptămâna viitoare voi scrie mai multe despre ceea ce văd că se întâmplă și încotro se îndreaptă. Dar, deocamdată, este suficient să spun că Momentul meu personal de vaccinare a sosit. Acolo unde eram cândva pe gard, acum sunt ferm în afara lui. Chiar dacă ar fi să fiu convins că aceste vaccinuri funcționează în siguranță, nu aș putea niciodată să-mi obțin un pașaport pentru vaccin și să accept segregarea tehnologică a societății. Nu mi-aș putea scana codul fără să tremur. Nu pot să particip la asta.
Cu toții avem un punct de rupere, și cu toții ar trebui să-l avem, pentru că acesta este mijlocul prin care intuiția noastră umană ne strigă că ceva nu este în regulă. Acesta este al meu. Nu voi fi de acord cu ceea ce se întâmplă. Nu voi valida ceea ce iese la iveală. O să-i rezist. Mă voi opune cu hotărâre.
Ceea ce a fost interesant în ultimele zile doar, cât m-am luptat căutând modul în care să mă exprim aici, este că un număr mare de oameni au ieșit în stradă pentru a spune același lucru: Destul! Pe măsură ce presiunea crește, încep exploziile. În urma revoltelor și a grevelor larg răspândite în SUA în ultimele săptămâni, sute de mii de oameni din întreaga Europă au început să iasă în stradă pentru a se opune supunerii realizate prin tehnologie. Puține dintre aceste demonstrații vaste au fost raportate în mass-media – un altul dintre acele fapte care, dacă lumea ar fi ceea ce pretinde a fi, ar declanşa alarma, dar cu care ne-am obișnuit în epoca Spectacolului.
Ceva se întâmplă acolo, însă. Este ca și cum Momentul Vaccinului ar fi un fel de gândire ce are formă, plutind prin aer, așezându-se asupra a milioane dintre de noi deodată ca o ploaie blândă. Sau poate e mai degrabă o ceață care s-a ridicat brusc. Poate că tot mai mulți oameni vin să vadă că ceea ce se întâmplă acum este Rubiconul epocii noastre. Nimic nu va mai fi la fel după aceasta și nu se dorește să fie la fel. Dacă nu vrem ca viitorul să arate ca un cod QR care pâlpâie pe chipul uman pentru totdeauna, va trebui să facem ceva în privința asta”, a încheiat el.
Eseul integral poate fi citit aici.
