Oaia bej

Erdogan este pentru NATO ceea ce Viktor Orban este pentru UE. Oaia neagră. Copilul îndărătnic. Gică Contra. Domnul Goe. Ăla care mereu găsește un motiv să spună NU la tot ce propun mamaia, mamița și tanti Mița .

Și uite că le merge. Ungaria primește atenție, fonduri, investiții, delegații speciale. Ungaria e pe prima pagină mai mereu. Primește și mustrări și amenințări, dar nimeni nu ia în serios ideea de a da Ungaria afară din UE. S-ar rupe Europa în două.

Turcia la fel. Au vrut ele, Finlanda și Suedia în NATO? Au vrut. Toți ceilalți s-au grăbit să aplaude sau să dea din umeri. Erdogan a zis NU. Până la urmă a cedat, dar cu siguranță a obținut ceva. Și acum, cine e vedetă la summit-ul NATO de la Madrid? Turcia!

Prin contrast, România (condusă de Iohannis și gașca lui) e oaia bej. Oaia de culoarea fondului. Invizibilă, inodoră, imposibil de deosebit față de restul turmei. Preșul de intrare pe care te ștergi când intri în casă. Nimeni nu o bagă în seama. Nimeni nu se așteaptă serios ca România să comenteze când se propune ceva de la centru. Noi suntem cu aplauzele și cu datul aprobator din cap. Noi suntem Gigi Pentru.

Consecință? Mai nimeni în Occident nu știe precis ce e cu România din punct de vedere politic. Da, se știe despre Halep sau Popovici. Dar despre domnul acela înalt, care a fost la Kiev alături de Draghi și Macron și Scholz, mai nimic. E probabil vreun bodyguard a lui Scholz, că are mutră de neamț. Sau al lui Zelensky, că e mai înalt că toți ceilalți. Nimic interesant. Să trecem mai departe.

Ce este România pentru occidental? O regiune undeva prin Est, o provincie de graniță, o zonă tampon, o baza militară. Atât.