De duminică, 7 februarie, suntem bucuroși să începem o nouă rubrică de interes pentru dvs: se numește „Moștenirea domnească. Conace și biserici din Oltenia” și are ca obiectiv să vă prezinte, săptămânal, câte-un monument istoric, din cele lăsate nouă de înaintași.
Începem cu Oltenia, grație doamnei Carina Tătăranu, președinta Asociației „Inima Olteniei”, care ne va face cunoștință, săptămânal, cu câte-o comoară uitată sau nu, din patrimoniul național. Pe viitor, sperăm să ajungem să inventariem „Moștenirea domnească” din întreaga Țară. (Redacția).
Vremurile apuse ale Argetoienilor
Am văzut pentru prima oară Conacul Argetoianu de la Breasta înainte să fie vândut… prin 1998, dacă îmi amintesc bine. Erau încă întregi conacul vechii familii boierești, crama și biserica. Cu pereții scorojiți, cu acoperișul rupt prin unele locuri, voia să ne arate încă ceva din măreția de odinioară. Conacul avea vreo 28 de încăperi. Mai erau încă sobele venețiene din teracotă verde sau pictată, câte un vitraliu pe ici pe colo, scăpat ca prin minune de trecerea timpului. Crama imensă adăpostise pe vremuri butoaie în care se găsea vinul făcut de pe cele 200 de hectare de vie din împrejurimi. Erau multe anexe ce fuseseră construite cu diverse scopuri. La fiecare dintre ele se ajungea pe câte o alee pietruită.
După redobândirea conacului, a parcului de zece hectare, a criptei familiale, în care se mai află oseminte ale străbunilor Argetoieni, toate bunurile aflate în incinta proprietăţii au fost scoase la vânzare de moştenitoare. Noul proprietar spunea că are gânduri mari cu moșia. Se purta de parcă era mare boier. N-a mai apucat să facă nimic pentru că s-a stins din viață câțiva ani mai târziu. Acum prin porțile metalice pe care atârnă greu un lacăt se mai zăresc cîteva ziduri care parcă se încăpățânează să reziste timpului.
Mai multe informații găsiți aici.
Cine Este proprietar acum?