Mircea Platon: Deșcolarizarea României a creat adulți români imaturi, incapabili să-și stăpânească țara și s-o lase moștenire, ca patrimoniu cultural și material, copiilor lor

Mircea Platon, redactor-șef al revistei „Convorbiri literare” și autorul unor volume precum „Cine ne scrie istoria?” (2007), „Conştiinţa naţională şi statul reprezentativ” (2011), „Ce-a mai rămas de apărat?” (2016), „Naţiune, modernizare şi elite româneşti” (2019), „Deşcolarizarea României” (2020), a explicat cum a fost destructurat învățământul românesc, după 90.

Într-un interviu acordat Ziarului „Lumina” al Patriarhiei Române, Mircea Platon a arătat că planul pus în aplicare după 90, a mai fost experimentat în SUA, Franța sau Marea Britanie, înainte.

„Deșcolarizarea României a fost procesul prin care elevii au fost deposedați de cunoaștere și de caracter. Procesul s-a desfă­șurat conform unor metode elaborate în Occident de către echipe de experți și puse apoi în aplicare de mari instituții internaționale care funcționează ca bănci de memorie instituțională a reformei. Nu s-a lucrat la întâmplare, ci metodic. Lucrul e dovedit de faptul că în România s-au parcurs exact aceiași pași ai deșcolarizării care s-au parcurs în, de exemplu, SUA sau Franța. În SUA s-a început din anii ‘50, în Franța, din anii ‘70. La noi, în anii ‘90. Sloganurile, manipularea mediatică, implicarea ONG-urilor, deprofesionalizarea cadrelor didactice, noua scolastică psiho-pedagogică, toate, ca să-l citez pe Creangă, cumplitele mește­șuguri de tâmpenie ale reformei educaționale au fost identice și au circulat între America din anii ‘50-’60, Franța din anii ‘70, America de Sud din anii ‘80, Europa de Est din anii ‘90, Asia Centrală și țările arabe în anii 2000”, a precizat domnia sa.

Mircea Platon a spus că distrugerea școlii românești are ca efect crearea de indivizi imaturi, incapabili să stăpânească țara.

„Practic, deșcola­ri­zarea României a dus la un viitor incert pentru România, la distrugerea școlii ca motor al ascensiunii sociale bazate pe muncă și merit, vorba lui Eminescu, și la certitudinea unui viitor dominat fie de adulți români imaturi, slab pre­gătiți și incapabili să-și stăpânească, adică să-și locuiască, gospodărească și lase moștenire copiilor lor, țara, fie de imigranți. Practic, deșcolarizarea a contribuit decisiv la împiedicarea transmiterii României, ca patrimoniu material și cultural, dinspre strămoși înspre urmași”, a continuat istoricul.

Autorul acuză faptul că slăbirea școlii și generalizarea analfabetismului sunt urmărite de cei care conduc țara.

„Cei aflați la cârma României își concep interesele strategice într-un fel care include deșcolarizarea României și generalizarea analfabetismului. Trusturile de presă sunt perfect aliniate acestui program”, a mai afirmat el.

Mircea Platon afirmă că trăim în plină inginerie socială, în care modul de viață al omului este atacat cu toată puterea.

„Școala nu își propune să învețe, ci să educe. Dar educă fără să se ocupe de caracter. Cu alte cuvinte, formatează. Infra­structura mentală e softul nostru, în viziunea acestor ingineri sociali care ne conduc. Societatea nu e inumană pentru că doar performanțele contează, societatea este inumană pentru că nu contează decât ce decid elitele administrativ-corporatiste că e cazul să conteze: ieri perfor­manțele, azi diversitatea și incluziunea. Atacurile la adresa performanței sunt atacuri la adresa vechiului neoliberalism venind dinspre noua stângă, preocupată chipurile de om. De fapt, orizonturile programatice ale Resetării Verzi sunt sinistre și antiumane. Transumanismul este o realitate avansată prin politici, prin imigrație în masă, prin tot ce ține de agenda DEI (diversitate, echitate, incluziune, n. red.). Omul este atacat și dislocat și de imigrația în masă, și de AI, și de politicile economice, financiare și energetice impuse de Resetarea Verde. Și aceste lucruri nu au nimic de-a face nici cu eficiența sau performanța – pentru că sunt masiv subvenționate din bugetul statului, din banii contribuabililor -, nici cu umanismul sau empatia, pentru că strivesc omul, cu viața lui de familie, sub imperative utopice așternute în asfaltul jargonului tehnocratic”, a mai afirmat redactorul șef al „Convorbirilor literare”.