Prozatorul şi eseistul Marcel Petrişor s-a născut la 13 aprilie 1930, în localitatea Ocişor din judeţul Hunedoara. Provine dintr-o familie de învăţători, potrivit „Dicţionarului Scriitorilor Români” (Ed. Albatros, Bucureşti, 2001), scrie Agerpres.
După studiile liceale efectuate la Brad şi Deva, în 1952, pe când era student la “Filosofie”, este arestat pentru prima oară (îi împrumutase cartela sa de masă regretatului critic literar Ovidiu Cotruş – nepotul poetului Aron Cotruş, pe care noul regim îl socotea “duşman al poporului”). Smuls peste noapte din Clujul visurilor juvenile, Marcel Petrişor este târât prin mai multe închisori şi centre de detenţie: Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud, scrie site-ul www.crestinortodox.ro.
În 1956 are parte doar de câteva luni de libertate chinuită, după care este arestat, din nou, sub acuzaţia de a fi participat la un “complot studenţesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Încadrat într-un lot de potenţiali condamnaţi la moarte, Marcel Petrişor a stat sub teroarea sentinţei mereu amânate până în august 1957. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou periplu al groazei – Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud (amănunte ale biografiei sale de deţinut politic se află în volumele de memorii, unde autorul “s-a ascuns” iniţial sub numele personajului Mircea Petre).
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
După ieşirea definitivă din închisoare, Marcel Petrişor va urma “Literele” (specializarea franceză-spaniolă) la Bucureşti, unde se va şi stabili. În 1970, renunţând la un post universitar la Iaşi – ce i se cuvenea prin repartiţie, conform mediei de absolvire -, rămâne profesor de liceu în Capitală la “Iulia Hasdeu” (unde a ţinut ani de-a rândul şi un minunat cenaclu literar), apoi la “Spiru Haret”, de unde s-a pensionat.
Publică mai ales în “România literară”, “Luceafărul”, “Familia”, “Cronica”, “Contemporanul”, “Transilvania”, “Revista de filosofie”, dar şi în “Voprosî filosofii” (URSS) şi “Revue d’Esthetique” (Franţa).
A scris proză – “Serile-n sat la Ocişor” (povestiri), 1968; “Măreasa”, 1975; “Crişan”, 1977, toate la Ed. Albatros; un jurnal de călătorie în Extremul Orient – “Călătorie spre Soare-Răsare”, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1976; patru volume de eseuri pe teme de estetică, literatură şi istoria artei – “Curente estetice contemporane”, Ed. Univers, Bucureşti, 1972; “La Rochefoucauld. Aventura orgoliului”, Ed. Albatros (Col. “Contemporanul nostru”), Bucureşti, 1973; “Grünewald”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1972 (ed. a II-a: 1985).; “Vitralii” (eseuri), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1978.
Hrănește bine(le)!Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media.
Alte volume publicate: “Temeri” (roman), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1985 (reed. 2016); “Căruţa cu scânduri” (roman), Ed. Eminescu, 1990; “Fortul 13. Convorbiri din detenţie”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1991; “Secretul Fortului 13. Reeducări şi execuţii”, Ed. Timpul, Iaşi, 1995; “N. V. Gogol şi paradoxurile literaturii moderne”, Institutul European (Col. “Eseuri de ieri şi de azi”), Iaşi, 1996; “La capăt de drum”, Institutul European, Iaşi, 1997; “Drumuri întortocheate. Jurnal de călătorie în Asia, Europa şi America de Nord”, Ed. Junimea, Iaşi, 2001; “Cei din Aciua” (roman), Ed. Vremea XXI, Bucureşti, 2004; “Strigoii Ocişorului. Povestiri”, Ed. Vremea XXI, Bucureşti, 2005; “Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi”, Ed. Vremea, 2009; “Cumplite încercări, Doamne! Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste”, Ed. Christiana, Bucureşti, 2011 (reed. 2017); “Quelque part a l’Est”, Ed. Opera Magna, Iaşi, 2011; “Păţanii vrute şi nevrute”, Ed. Christiana, Bucureşti, 2015; “Cumplite încercări, Doamne! Din Casimca Jilavei în Zarca Aiudului”, Ed. Manuscris, Piteşti, 2017.
A tradus din Jean-Paul Sartre, Galienne şi Pierre Francastel, Jean Coue, Rene Berger, J. Baltrusaitis, Ciabua Amiredjibi, etc. şi a scris diverse prefaţe la volume traduse chiar de el sau de alţii, precum “Antologia poeziei gruzine” (1974), “Romanţa samovarului” (proză umoristică sovietică, 1976), “Drama antică, drama modernă” de E. Faguet (1971) sau “Memorii” de Adele de Boigne (1982). A colaborat la volumul “Scriitori francezi. Mic dicţionar” (1978).
Din 1991, a fost redactor al revistei “Puncte cardinale” din Sibiu. A fost deţinut politic între 1952 şi 1964. Membru al Uniunii Scriitorilor şi lider Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. Preşedinte al Senatului Asociaţiei “Rost” (pe care a susţinut-o încă de la înfiinţare, alături de marele său prieten de o viaţă, regretatul părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa).
Cu ocazia împlinirii a 91 de ani, publicistul Iulian Capsali l-a numit „unul dintre Patriarhii Demnității Românești”.
„În viață ai parte de câteva întâlniri exemplare. Una dintre ele este cu un erou, iar ca orice erou autentic, un om de o mare modestie, plin de umor, care se predă prietenilor și comunității fără rest. Îl cheamă simplu: Marcel Petrișor. Sau “Dom’ Profesor” (a fost profesor de limba franceză la liceul “Iulia Hașdeu”), cei foarte intimi spunându-i Nea Marcel – chestiune care arată lipsa lui completă de mofturi.
A făcut aproape 13 ani de pușcărie, în două etape, cea de-a doua cuprinzând odioasa Casimca din Jilava, unde am avut privilegiul să-l filmez.
Ca să vă dați seama de puterea lui, intra în această hrubă monstruoasă scobită în pământ, o închisoare în închisoare – “Corabia morții”, cum a denumit-o colegul de celulă și bunul său prieten Pr. Gheorghe Calciu – din care este un miracol că ar fi scăpat cineva viu. După doi ani, din 16 oameni tineri, au ieșit vii doar 5.
I-am mărturisit uluit, în după ce am ieșit din celulele ermetice, fără geamuri, fără aer: “Dom’ Profesor, cred că aici m-aș fi curățat în câteva luni…” La care dumnealui ce-mi spune, cu haz: “Măi Capsali, cu atâția copii câți ai tu acasă, eu aș fi rezistat și mai puțin!” Sigur că am zâmbit: “Haideți, Dom’ Profesor…” La care Marcel Petrișor, mă repede pe un ton serios: “Ascultă-mă ce-ți spun!”
Așa este Marcel Petrișor, omul care pe la 85 de ani se plângea că nu mai poate să care un sac de ciment, la casa lui din Ocișor, urcând povârnișul, fără să mai ia pauze, cum se întâmpla până atunci.
La întrebarea dintr-un interviu, “De ce a fost comunismul mult mai al dracului în România decât în alte zone ale lumii?” Marcel Petrișor a replicat:
“Răspunsul e simplu: pentru că şi noi, opozanţii comuniştilor, am fost foarte ai dracu’! Nicăieri în lume, comunismul nu a întâmpinat o rezistenţă mai puternică. Gândiţi-vă doar că România a fost singura ţară care a avut rezistenţă anticomunistă în munţi, deşi se afla sub ocupaţia armatei sovietice. Asta spune foarte multe”.
Marcel Petrișor a trecut lunile trecute printr-o formă gravă a coronavirusului. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut și peste acest obstacol, peste care nu trec alții cu mult mai tineri.
Iată-l ajuns astăzi la 91 de ani, vârstă de Patriarh. Și chiar asta este acum, unul dintre Patriarhii Demnității Românești, la care ar trebui să ne plecăm și să ne raportăm, ca să ne vedem măsura.
Doamne, ce oameni ne-ai lăsat să cunoaștem și ce nevrednici de ei suntem”, a scris Capsali.
