Gândurile noastre pentru România sunt numai în zi de sărbătoare, ori asta ar trebui să fie în fiecare secundă, mărturisește maestrul Dorel Vișan într-un interviu pentru Radio Cluj.
Ne amintim doar în jurul zilei de 1 decembrie, iar apoi uităm până la anul. Aici este durerea mea și neîmpăcarea mea ca român și ca patriot, spune Dorel Vișan.
„Din păcate gândurile noastre pentru România sunt numai în zi de sărbătoare, ori asta ar trebui să fie în fiecare secundă. Aici este necazul; dacă am pune pe o scară sentimentul național la această oră în România se apropie de 0.
Românii au uitat două lucruri importante, l-au uitat pe Dumnezeu și și-au uitat țara și din nefericire ne conduc oameni care au uitat și ei de mult timp de țară. Sentimentul național și cel religios sunt la om de ordin divin, această putere pe care noi o numim Dumnezeu, în momentul în care ne naștem aprinde în noi o candelă, dragostea pentru neam și instinctul religios și anume dragostea pentru Dumnezeu.
Ei, această candelă din cauza încercărilor pe care omul le are cu viața se stinge și omul uită să o mai aprindă și noi am cam uitat să o mai aprindem, ne amintim doar în jurul zilei de 1 decembrie, iar apoi uităm până la anul. Aici este durerea mea și neîmpăcarea mea ca român și ca patriot. Acest lucru se vede, atâția români părăsesc țara și cum spunea marele Nicolae Iorga: vorbesc altă limbă și își angajează sufletul la sclavie.
Un neam care își uită istoria și obiceiurile, un neam care își batjocorește limba umplând-o cu fel de fel de cuvinte străine, își batjocorește valorile, averea, merită o soartă de sclavie, așa mi se pare mie că e momentul sărbătoririi Unirii Naționale la români.
Nu îmi mai doresc mare lucru pentru că aproape nu mai e nimic omenesc pe pământ. Așa cum spunea Adrian Păunescu, nici nu mai știu pentru ce să mă lupt, scopul și sensul vieții s-a blocat și l-a blocat și această escrocherie sanitară care se întâmplă acum în lume, această criză a covidului, care este de o subtilitate și de o organizare nemaipomenită.
Este cea mai mare formă de umilință și de dezumanizare a omului. Nu cred ca a mai fost vreodată așa ceva. Nu am crezut niciodată că voi ajunge să trăiesc această dezumanizare a omului. A murit educația, a murit cultura, a murit sentimentul național. Ne-am umplut limba cu tot felul de expresii care nu sunt ale noastre. Ne-am înlocuit obiceiurile și sărbătorile cu sărbătorile altora, care nu sunt mai frumoase decât ale noastre. Ce să îți mai dorești…”, a spus maestrul Dorel Vișan.
