Locul 56 în ierarhia țărilor din Indexul Libertății Presei, publicat de organizația Reporteri fără Frontiere, după o cădere de opt locuri față de anul trecut- așa se vede presa românească de la distanță, în 2022.

De pe coclaurii ei, v-aș întreba: care presă? Aia miluită pretextual de stat cu zeci de milioane de euro, la vreme de pandemie, ca să „informeze oficial”? Asta intrată automat pe modul de propagandă de război?

Cea deținută de mari corporații străine, cu mecanisme și canale de informare gata formatate, în care nu prea se aude de cenzură doar fiindcă fomica a perfectat autocenzura? Cea cu patronaj de calibru mai mic, în care e lege că banul pune muzica, iar redacțiile sunt simple găști ce „dansează” pe ritm de caft informațional, ca orice mercenari de treabă? Cea mângâiată pe căpșor și la buzunare de ong-uri? Sau…cea de stat, în care „dulăii” libertății de exprimare sunt déjà de câțiva ani transformați în funcționari publici?

În mod ironic, mai putem vorbi cu toată gura despre independență și libertate în presă doar în cazul jurnaliștilor care au ajuns să facă…„anti-presă”. Ăștia mici, încăpățânați, care se refugiază pe câte un săituleț, de unde mitraliază contra curentului. Ăștia de-și iau flegme de la cetele „progresiste” de spălați pe creier, care înfruntă „shadow-banning”-ul sau suspendarea conturilor pe rețelele de socializare, care își numără și ultimul bănuț, dar tot nu se lasă.

Pe ăștia să-i iertați când or mai greși, dar să-i distribuiți când se iau de gât cu minciuna! Și să mai alunecați pe câte o reclamă pusă de google, iar când vă lasă inima, chiar să le picurați câte leuț prin paypal-urile cu care se chinuie să-și strângă de facturi și câte o pâine pe masă… Lor să le dați un gând bun astăzi și să le țineți pumnii, de Ziua Libertății Presei!