Judecătoarea Adriana Stoicescu a comentat cazul ambasadorului Parlamentului European pentru mișcarea LGBT, care s-a pozat drept Maica Domnului cu pruncul Iisus într-un pictorial lansat chiar în postul Crăciunului.
Omul legii a spus că nu trebuie simțit decât milă pentru astfel de personaje, pentru că viitorul nu le aparține, iar Dumnezeu va pune capăt acestei situații.
„Apariția tânărului cu barbă în postura Sfintei Fecioare nu poate trezi decât milă. Nici revoltă, nici silă. Doar o imensă milă pentru o formă de degenerare a oamenilor ce se consideră ”noi”.
Cât de singur să te simți într-o lume colorată în exces, plină de minciuni frumos ambalate ca să ajungi să maimuțărești ce are creștinul mai sfânt?
Au așteptat reacții de revoltă ca să se victimizeze. Au așteptat să fie potopiți cu înjurături și o ploaie de măscări, ca apoi să se plângă la Înaltele Porți că sunt discriminați. Întoarceți-le obrazul. Nu se așteaptă la asta. Sunt mici la suflet și plini de ură. Se simt superiori și aproape divini, în comparație cu noi, ăștia care credem într-o poveste ușurică și lipsită de logică.
Doar milă trebuie să simțim. Nu vor accepta niciodată că, dincolo de ei și bucuriile lor mărunte, există Bucuria noastră. Ne vor persifla și vor râde de noi. Ne vor scuipa.Dar nu vor înțelege că nu pot răsturna lumea noastră.
Oricât de siguri sunt că viitorul le aparține, va veni momentul în care, în ciuda imensei Lui Mile, va pune punct mizeriei. Ne va reaminti că lumea e a Lui, nu a noastră și sigur nu a lor.
Nu vă supărați pe ei. Nu îi urâți. Fie-vă milă de ei și faceți exact ce nu se așteaptă: rugați-vă pentru ei. Pe unii îi va întoarce din drum. Iar pentru ceilalți nu mai putem face nimic. E Post. Întoarceți obrazul și amintiți-vă că noi nu suntem singuri.Ei sunt”, a comentat judecătoarea timișoreană.
Eu știu? Sună frumos teoretic, dar de fapt poate tocmai de la prea multă milă au și ajuns să-și permită atâția atâtea. Și de turci ne-o fi fost milă, dar nu mai existam ca popor doar cu întorsul obrazului și cu rugăciune.
Ne întrecem cu ei în hipioțenii, mai nou? Să le arătăm iar că de fapt noi suntem adevărații toleranți și să le-o tolerăm și pe-asta? Sigur va fi ultima, nu?
Tare mi-e teamă că vom fi și noi trași la răspundere drept complici când se va pune punct mizeriei – c-am răbdat și i-am încurajat să ridice ștacheta, că n-am făcut mai mult și ne-am complăcut drept victime, închipuindu-ne chiar martiri, ba că i-am îndemnat și pe alții la pasivitate deghizând-o în virtute.