România este cunoscută în întreaga lume pentru resursele naturale vindecătoare pe care le are, de la ape minerale, la climă benefică, saline și nămoluri terapeutice.
Spre exemplu, potrivit datelor statistice, în țara noastră există peste 8.500 de izvoare minerale și termale. O adevărată comoară națională!
Deși aceste resurse se găsesc în peste o sută de localități, totuși doar 30 de stațiuni balneare sunt recunoscute, iar multe dintre acestea sunt uitate și lăsate în paragină, în absența unui program național care să vizeze investiții masive pentru modernizarea acestora.
Chiar și așa, stațiunile balneare sunt căutate încă de pacienți români sau din străinătate, care vin la tratament pentru cele mai diverse boli, precum afecțiuni reumatismale, digestive, cardiovasculare, respiratorii, etc.
Sunt oameni pentru care este o adevărată tradiție să meargă în fiecare an la Sovata, la Călimănești, Govora, Băile Herculane și în multe, mult alte stațiuni.
Astăzi, vă vom purta în istoria unor stațiuni balneare din țara noastră, însă înainte de a porni la drum, dorim să amintim de un medic român care și-a dedicat mulți ani din viață pentru dezvoltarea balneologiei românești.
General dr. Nicolae Vicol, părintele balneologiei românești
Nicolae Vicol a fost un medic militar român, de al cărui nume se leagă organizarea activității balneare din România interbelică.
În timpul Primului Război Mondial, generalul Vicol a condus serviciul sanitar. Începând din anul 1921, după ce a trecut în rezervă, gen.dr. Nicolae Vicol se implică în organizarea de balneo-climatologie din România. În 1922, gen. Vicol înființează Societatea de Hidrologie Medicală și Climatologie, al cărei președinte a fost timp de zece ani.
Potrivit informațiilor disponibile, gen.dr. Vicol s-a implicat în mod deosebit în organizarea tratamentului balnear din Băile Herculane. A făcut eforturi pentru aducerea de specialiști care să studieze îmbunatățirea procedeelor de folosire a apelor termale în tratamentul balnear. Mai mult, gen. dr. Vicol a făcut demersurile necesare pentru instalarea echipamentelor necesare, în vederea efectuării procedurilor de electroterapie.
În semn de recunoaștere a meritelor sale, au fost ridicate două busturi, unul fiind amplasat la Spitalul Militar din București, iar altul în stațiunea Băile Herculane, acolo unde o să ajungem în rândurile următoare.
Băile Herculane este o stațiune balneoclimaterică cu o istorie de aproape 2000 de ani, care a fost atestată în 153 și și-a cunoscut notorietatea datorită apelor sale termale cu puteri vindecătoare.
Bazele stațiunii au fost puse de romani, încă din anul 102, iar numele are legătură cu zeul Hercules. Impresionați fiind de puterea tămăduitoare a apelor, romanii au construit acolo băi, monumente și statui.
Peste ani, undeva în sec.al 18-lea, începe reconstrucția și modernizarea băilor. Se construiesc băile Neptun și Diana, se ridică hotelurile Traian și Decebal și superba gară din Băile Herculane. Atunci, stațiunea aparținea de Imperiul austriac, după Primul Război Mondial devenind parte din România.
Și în perioada comunistă, la Băile Herculane s-au construit hoteluri moderne, fiind asigurate mii de locuri de cazare pentru turiști din întreaga țară și din străinătate.
După ’89, stațiunea Băile Herculane întră în cea mai grea perioadă din istoria de 2000 de ani. Multe clădiri sunt dezafectate, multe hoteluri închise, din stațiunea văzută de împărați ca „cea mai frumoasă de pe continent” rămânând astăzi o fantomă, o stațiune care a fost distrusă de nepăsare.
Govora este o stațiune situată în județul Vâlcea, cu o istorie care datează de undeva de la sfârșitul sec. al 19-lea. Totul a început cu o descoperire făcută de Gheorghe Ciurea, un țăran care săpa un puț, descoperind astfel o apă sărată, care nu putea să fie folosită ca apă de băut. Peste câțiva ani, în 1885, Ion C. Brătianu a descoperit puțul respective și izvoarele de la Govora, marele om de stat fiind considerat întemeietorul stațiunii.
Săpăturile ulterioare au scos la iveală apă sărată și nămol sapropelic, pe care medicii încep să le recomande pentru tratamente reumatismale.
În 1879 începe exploatarea izvoarelor, iar 1887 este construit stabiliment pentru tratament balnear. Recunoașterea oficială a stațiunii are loc în 1910, atunci când este inaugurat și hotelul Palace. Peste ani, în 1950, Govora devine oraș.
Puterea vindecătoare a apelor de la Govora este dată de faptul că apele conțin iod, pucioasă și sare. În plus, apele mai conțin și „govorină”, ceea ce nu se mai găsește în alte stațiuni.
Toate aceste elemente ar fi trebuit să constituie motive suficiente pentru o strategie națională care să salveze stațiunea Govora, alături de alte stațiunile balneare din România, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat încă.
Sovata este situată în județul Mureș și este o stațiune unică în toată lumea datorită lacurilor cu cea mai mare concentrație salină din lume.
Aici se găsește Lacul Ursu, care deţine cea mai mare concentraţie salină de pe planetă, are o temperatură de 29°C la suprafaţă şi poate ajunge chiar la 50°C la adâncimea de 1,5 metri.
Pe baza unor cercetări efectuate de istoricul Jozsa Andras s-a stabilit că Lacul Ursu s-a format în anul 1875, pe locul unei păşuni pe care curgeau două pârâiaşe, care dispăreau într-o gaură săpată în muntele de sare.
Potrivit însemnărilor profesorului Jozsa, după formarea Lacului Ursu din Sovata, în anul 1875, în zonă s-a dus vestea că această apă tămăduieşte diferite boli de tip reumatismal, iar după mai bine de o jumătate de secol acolo a fost înfiinţată prima bază de tratament.
După Primul Război Mondial, Sovata a cunoscut o perioadă de prosperitate, devenind în perioada interbelică cea mai cunoscută staţiune cu băi sărate din România. În 1926 s-a introdus lumina electrică în staţiune, iar în 1925 datorită solicitărilor de tratamente reumatologice şi ginecologice, au fost construite baze de tratament lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru.
În 1952, Sovata a fost declarată oraș. Între anii 1960-1980 staţiunea a beneficiat de dotări investiţionale majore, fiind construite 5 hoteluri şi o nouă bază de tratament, care i-au permis dezvoltarea capacităţii turistice la cote maxime, creându-se astfel numeroase locuri de muncă în sectorul serviciilor. După ’89, Sovata a intrat în perioada de tranziție, la fel cu toate stațiunile din țara noastră.
În loc de concluzie:
Timpul este prea scurt pentru a trece în revistă bogăția inestimabilă pe care țara noastră o are în ceea ce privește resursele naturale vindecătoare. Din păcate, doar în ultimii 30 de ani, s-a distrus mare din ce s-a construit în sute de ani, fără a pune ceva în loc.
Și, totuși, nu este târziu, aceste resurse încă există, ele nu sunt pierdute. E nevoie doar de implicarea oamenilor aflați în funcții cu putere de decizie, de finanțare și de dorința de a reda activității balneare din România strălucirea de altădată.
🙂
„Bazele stațiunii au fost puse de romani, încă din anul 102, iar numele are legătură cu zeul Hercules.”
Al. Mitru (poate sub presiunea dictaturii comuniste) ne mințea cum că Heracles era semizeu (tatăl-zeu suprem, Zeus; mama-Alcmena, soție de ceva rege elin, deci muritoare; deci doar semizeu pentru băiet). Să-l fi avansat romanii la rangul de „zeu” (după ce i-au pocit numele drept „Hercules”) ?
P.S.
„După ’89, stațiunea Băile Herculane intră în cea mai grea perioadă din istoria de 2000 de ani. Multe clădiri sunt dezafectate, multe hoteluri închise, din stațiunea văzută de împărați ca „cea mai frumoasă de pe continent” rămânând astăzi o fantomă, o stațiune care a fost distrusă de nepăsare.”
„distrusă de nepăsare” ? O fi nevoie să se mai întețească o țâră „vântul schimbării” ?
„Toate aceste elemente ar fi trebuit să constituie motive suficiente pentru o strategie națională care să salveze stațiunea Govora, alături de alte stațiunile balneare din România, ceea ce din păcate nu s-a întâmplat încă.”
„să salveze” ?
Păi nu fusese salvată iremediabil în decembrie 1989 !? O fi nevoie să se mai întețească o țâră „vântul schimbării” ?
„După ’89, Sovata a intrat în perioada de tranziție, la fel cu toate stațiunile din țara noastră.”
Hopa! „toate” ?! Care „toate” ? Toate astea trei ? Ori „toate, nu doar astea trei” ? O fi nevoie să se mai întețească o țâră „vântul schimbării” ?
„În loc de concluzie:
Timpul este prea scurt pentru a trece în revistă bogăția inestimabilă pe care țara noastră o are în ceea ce privește resursele naturale vindecătoare. Din păcate, doar în ultimii 30 de ani, s-a distrus mare din ce s-a construit în sute de ani, fără a pune ceva în loc.”
„Din păcate, doar în ultimii 30 de ani, s-a distrus mare din ce s-a construit în sute de ani, fără a pune ceva în loc.” Say … what ?!
„În loc de concluzie:” – Jos comunismul, tovarăși! S-a dat învins la ’89, dar doar s-a dat la fund (forma „Crypto”), și a … distrus una și cealaltă!
Când îi veți culege pe toți revoluționarii apăruți la TVRL în Decembrie, să-i întrebați de sănătate ? (Știți, „Ce ați știut și când ?”). Așa, pentru eternitate – adică mai ales pentru generațiile ce vor să vie …
Începeți cu actorul cu sulul de hârtie ALBĂ higienică. Florin Negruțiu a scris de curând că îl iubește și apreciază în continuare. La vârsta sa, cred că s-ar bucura să interpreteze, în fine, rolul vieții sale (povestind tot ce știe).
Apoi treceți la următorii, că sunt enorm de mulți. Inclusiv poetul cu mâneci suflecate și vorba repezită, cunoscut publicului pentru „Am învins, fraților!”
Actorul care juca (principial!) roluri de om negru în filmele lui Sergiu Nicolaescu ne-o lăsat și s-o dus, el nu ne mai poate povesti nimic. Dacă nu cumva avem noroc și nu i-o fi povestit ceva lui Andrei. Întrebați.
CE AU ȘTIUT ȘI CÂND ?