ACTUALITATEEXCLUSIVITATE | Prof. Ioan-Aurel Pop: De ce-i urăsc românii pe (liderii) ruși

EXCLUSIVITATE | Prof. Ioan-Aurel Pop: De ce-i urăsc românii pe (liderii) ruși

În contextul războiului din Ucraina și discuțiilor aferente, publicăm în exclusivitate un eseu scris de profesorul Ioan-Aurel Pop despre relațiile româno-ruse (Redacția).

De ce-i urăsc românii pe (liderii) ruși

Au trecut câțiva ani de când un ambasador al Rusiei la București, venit ca oaspete la Universitatea din Cluj, perora de zor pe tema marilor „binefaceri” ale Rusiei față de români, încă din Evul Mediu, când Moscova devenise „a treia Romă”, până în contemporaneitate, când lumina sovietelor ne scosese din ignoranță și înapoiere. I-am precizat că toate aceste „binefaceri” – dacă există cu-adevărat – pălesc grav în fața marilor pagube, distrugeri și răpiri teritoriale pe care le practicase Rusia față de români. L-am oprit de la replică și i-am spus că întrevederea se terminase. La ieșire, mi-a întors vorba: nu-și dăduse seama de la început să știam „moldovenește”, fiindcă am fi putut abandona engleza și folosi limba vechilor „volohi”. I-am spus, tăios, că nu va mai fi primit în Universitate câtă vreme voi fi eu rector. M-a privit lung și a perorat că Rusia este eternă și că rămâne vecina și sora noastră orice-am face, cu „aripa sa protectoare” întinsă. Și iarăși mi-am amintit de o vorbă românească veche despre deosebirea dintre prieteni și frați: prietenii ți-i alegi singur, frații ți-i dă Dumnezeu; astfel încât noi nu putem fi cu rușii decât frați.

Nu demult, Rusia s-a dezlănțuit cu această „aripă protectoare” contra Ucrainei într-o manieră brutală. Evident, nu motivațiile contează aici, adică „dreptatea istorică”, identitatea slavă comună, deciziile din perioada comunistă etc., ci crimele contra civililor, bombardarea orașelor, convoaiele de tancuri distructive, înfometarea populației, alungarea oamenilor de la casele lor, ruinele negre. Categoric, ucrainenii și popoarele din vecinătatea lor, de la Marea Baltică la Marea Neagră, din jurul Mării Negre și din alte părți sunt speriate și caută aliați, caută scut, așteaptă garanții. Acestea vin din partea Statelor Unite ale Americii și, în general, din partea Occidentului, a NATO. Toată planeta democratică este, în general, de partea poporului ucrainean atacat la el acasă. Propaganda rusească ne atrage atenția din când în când, dar nu întotdeauna destul de subtil,  că și Ucraina a fost un stat rapace și că este necruțătoare față de minoritățile sale, inclusiv față de români. Așa va fi fiind, numai că acum chestiunile acestea nu au relevanță. Sunt unii observatori, unii „chibiți” de pe margine care întorc problema pe toate părțile și care ne atrag vigilent atenția că și America a făcut și face cam la fel cu Rusia în zonele sale de influență. Așa va fi fiind, numai că noi nu trăim în zona geografică de influență a SUA, nu suntem plasați în vecinătatea Americii, ci a Rusiei și timp de o întreagă istorie (din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea încoace) ne-am lovit de ea și am trăit cu frica ei. Urmează aici câteva exemple grăbite.

La 1711, s-a încheiat tratatul de la Luțk, un acord secret între domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare, țarul Rusiei, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei. Motivul semnării acordului a fost dorința lui Cantemir de a scăpa de sub jugul Imperiului Otoman. Era ispititor să scapi de „păgân” și să te oblăduiască o putere creștină. Moldova, în granițele sale istorice, de la Carpați până la „Nistru, Cameneț, Bender cu tot teritoriul Poloniei, după delimitarea făcută”,  trebuia să recunoască puterea supremă a Moscovei, păstrându-și statutul de independență și tradițiile neamului. Privilegiile boierimii nu s-au schimbat. Moldovei urmau să i se retrocedeze teritoriile acaparate de turci și transformate în raiale. Acordul a fost salutat de majoritatea elitei Moldovei, deși unii boieri optau pentru rămânerea sub influența otomană. Prin tratat, Rusia se angajează să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova se obliga să se alăture cu oastea sa Rusiei, în lupta împotriva otomanilor. Acest tratat frumos nu a avut nicio urmare și nu s-a pus în practică niciodată. Cantemir și-a continuat viața în Rusia, ca prizonier de lux. S-a spus despre principele român că, prin alianța cu Rusia și venirea țarului Petru la Iași, a deschis pofta rușilor pentru Moldova. Probabil că, în situația unei victorii a coaliției ruso-moldovene la Stănilești, pe Prut, în 1711, istoria ar fi luat o altă întorsătură. Cantemir s-a adaptat repede traiului din Rusia, și-a naturalizat acolo familia (care s-a înrudit cu marea nobilime rusă) și a sperat – din câte se poate deduce – că împăratul va implanta în lumea rusă, începând cu noua capitală construită de la zero, civilizația occidentală, modelul de creștin de succes, capabil să pună stavilă expansiunii Imperiului Otoman, aflat în decadență. Această „civilizare” și „occidentalizare” dorită și de țar a eșuat în mare măsură, dar modernizarea societății ruse, stagnante și închistate până atunci, nu se poate nega. Treptat, programul (lăsat sau nu în formă scrisă de Petru cel Mare) de expansiune a Rusiei spre vest și spre sud s-a materializat vizibil. Teatrul de operațiuni în vederea împlinirii de către Rusia a acestui obiectiv a fost adesea teritoriul Țărilor Române. Șirul de războaie ruso-turce sau ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea demonstrează cum Rusia smulge pas cu pas câte un calup de pământ din nordul Mării Negre, până la Nistru (iar apoi, în secolul următor, mai desparte). După înfrângerea coaliției ruso-moldovene în Războiul din 1710-1713), urmează conflictele din 1735-1739, 1768-1774 și 1787-1792. Acestea, chiar și atunci când au marcat formal victorii ale otomanilor, au adus, într-o formă ori alta, avantaje Rusiei, neputând opri avansarea imperiului țarilor spre apus. De exemplu, în timpul Războiului ruso-austro-turc din 1735-1739, armata țarului a intrat în Iași (1739). Următoare prezență a trupelor ruse pe teritoriile românești se petrece în timpul confruntărilor din 1768-1774. În anul 1774, Imperiul Otoman a semnat pacea de la Kuciuk-Kainargi (Küçük Kaynarca, în sudul Dobrogei), prin care Hanatul Crimeii și-a pierdut statutul de domnie vasală față de Sublima Poartă și a devenit oficial un stat independent. Neoficial și de fapt, a intrat, însă, în orbita de influență a Rusiei. Rusia a primit, de asemenea, o mare despăgubire de război și două porturi strategice importante de pe Marea Neagră. Pacea de la Kuciuk-Kainargi a pus capăt războiului ruso-turc început în 1768. Acesta a fost doar un episod din lungul proces de expansiune a imperiului rus spre vest și sud, de pe parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Acest război se înscrie între cele douăsprezece războaie ruso-turce din această perioadă, primul în care marina rusă a jucat un rol important, remarcat acum de toate puterile occidentale. Următorul război, cu prezența armatelor rusești în Principate, a fost între 1787 și 1792, încheiat prin Tratatul de la Iași, din 1792. Otomanii au recunoscut acum oficial anexarea Hanatului Crimeii, ocupat de ruși în 1783. Regiunea Edisan (cu Odessa și Oceagul) a fost cedată și ea Rusiei, iar Nistrul a devenit frontiera rusă în Europa. Pentru prima oară în istorie Țările Române ajung la 1792 să aibă frontieră directă cu Rusia. Acestea, însă, numite de turci Dacia („Daçya”), în ciuda poftelor marii puteri de la răsărit, rămân deocamdată sub suzeranitatea sultanului.

De-acum, sub pretextul „protejării” intereselor popoarelor și țărilor creștine ortodoxe de sub puterea Imperiului Otoman, înaintarea rușilor spre est și sud-est, până la Istanbul, nu mai cunoaște stavilă. În urma Războiului din 1806-1812 (în timpul căruia zeci de mii se soldați ruși au fost prezenți în Principate), prin pacea de la București, este răpită Basarabia, adică regiunea dintre Prut și Nistru. Se ceruse, de fapt, Moldova până la Siret. Intenția Rusiei era de anexare a întregii Moldove și chiar a ambelor principate dunărene, dar campania lui Napoleon l-a obligat pe generalul Kutuzov să cedeze în fața rezistenței boierilor români și să se grăbească spre Moscova. Un nou episod al prezenței militare ruse în Moldova și Țara Românească este consemnat în 1821, în urma rezistenței mișcării lui Tudor Vladimirescu și a Eteriei. Între anii 1828 și 1834, Principatele Române s-au aflat sub stăpânirea directă a Rusiei, fapt consemnat prin pacea de la Adrianopol, încheiată în urma războiului ruso-turc din 1828-1829. În timpul acestei ocupații, s-au elaborat de către două comisii de boieri munteni și moldoveni, prezidate de guvernatorul Pavel Kiseleff, Regulamentele Organice. La 1848, Revoluția Română este înfrântă de trupele otomane și țariste. Moldova a fost ocupată de fapt de trupele ruse, în vreme ce Convenția de la Balta-Liman restabilea suzeranitatea sultanului. În timpul Războiului Crimeii, Rusia a invadat din nou teritoriile românești, dar ar fost înfrântă, trebuind să restituie Moldovei (în 1856) sudul Basarabiei (ținuturile Cahul, Ismail și Bolgrad), care asigura controlul asupra Gurilor Dunării. Reparația aceasta parțială nu a durat decât până în 1878, când Congresul de la Berlin a îngăduit reanexarea de către ruși a acestor teritorii, motivând că România urma să primească în schimb Dobrogea. Pe bună dreptate, s-a spus că, la 1878, rușii „ne-au luat” ceea ce era al nostru (Bugeacul) și „ne-au dat” ceea ce nu era al lor (Dobrogea).

De-atunci încoace, lucrurile sunt mai cunoscute. Când Imperiul Țarist a fost la mare strâmtoare, în 1917-1918, noi am reușit să unim Basarabia cu Regatul României. Apoi, când România a fost la mare strâmtoare (în 1940) și Stalin era în plină glorie (după rușinosul Tratat Ribbentrop-Molotov), Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, partea de nord a Bucovinei și ținutul Herța. Între 1941 și 1944, aceste regiuni au fost recucerite și stăpânite de România, iar după Al Doilea Război Mondial au fost recunoscute ca aparținând URSS. În anii 1989-1991, când se destrăma Uniunea Sovietică, fosta entitate sovietică (numită oficial Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) devenea Republica Moldova și era pe punctul să se unească cu România. Nu a fost să fie! Azi, când „slava” imperială mascată de o „formă fără fond” de tip republican pare să reînvie la Moscova, sub sceptrul unui țar ad-hoc, România și Moldova (de fapt, entitatea artificială frântă din trupul vechii Moldove și întruchipată teritorial de comuniștii sovietici) se află în mare suferință. Singurul vecin rapace al românilor care mai stăpânește ori care domină pământuri românești, grupate în provincii istorice românești, este Rusia. Rusa s-a învrednicit să „strângă” mereu pământurile altora și să înainteze constant spre vest.

Pe noi, rușii ne-au învrednicit mereu cu sudalme și cu un dispreț nemărginit. Când nu ne-au făcut slavi (ca să ne arate de ce trebuie să facem ca ei și să ținem cu ei), ne-au făcut „țiganii Romei”, ne-au falsificat în mod programatic istoria, contestându-ne originea, negându-ne latinitatea, creând etnii și popoare inexistente (volohii, moldovenii), obligându-ne să renunțăm la alfabetul latin, jefuindu-ne de bunurile noastre, intenționând să ne transforme în anexă agrară a CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, un fel de Piață Comună a „Lagărului Socialist”). De câteva ori, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, rușii au vrut să ne invadeze, ca să ne oblige să ne „cumințim”. După intrarea României în NATO și UE și după strângerea legăturilor noastre cu Republica Moldova, oficiali de rang înalt din conducerea Federației Ruse ne-au amenințat frecvent cu invadarea, au declarat că în mai puțin de 24 de ore ajung cu armata la București, că ei pot rade ușor România de pe hartă etc. Tot rușilor (sovieticilor) și slugilor lor create după 1944 le datorăm decapitarea societății românești de elita ei firească, de generația făuritoare a Marii Uniri și edificatoare a României interbelice, elită acuzată de trădare și exterminată la Canal, în închisorile de la Sighet, Gherla, Pitești, Aiud etc. În aceste condiții, cum să-i poată iubi românii pe conducătorii ruși ori sovietici care ne-au pricopsit cu asemenea „atenții” de-a lungul timpului? Faptele de mai sus vorbesc de la sine. Dar ce mai demonstrează toate aceste fapte: că atunci când i-a mers bine Rusiei, sub toate metamorfozările ei de la 1700 încoace, Principatelor Române și României le-a mers rău și invers, adică atunci când românii s-au bucurat de prosperitate, Rusia s-a aflat în declin. Evident, această formulare generală – cu aspect de maximă sau de axiomă – este relativă sau, altfel spus, este doar parțial adevărată. De exemplu, sub generalul Pavel Kiseleff, în timpul ocupației ruse din 1828-1834, s-au luat și o seamă de măsuri pozitive, de modernizare a Principatelor, măsuri care, în mare parte, erau de neimaginat în Rusia. Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, au jucat rolul unei constituții și au însemnat crearea și funcționarea unor instituții de model european, importante pentru progresul societății. Mai mult, fiind foarte asemănătoare sau chiar identice, aceste măsuri concomitente au pregătit unirea Principatelor sau măcar au ușurat-o. De asemenea, Rusia – chiar dacă nu din mare dragoste pentru români – a sprijinit unirea de la 1859, dornică să facă pe voia Franței, de la care aștepta grație după usturătoarea înfrângere din Războiul Crimeii. Pe de altă parte, mai ales în secolul al XIX-lea, când acțiunile expansioniste trebuiau oarecum justificate cumva, Rusia nu a exprimat vreodată pe față sentimente de ură față de români, dar nici nu a dat în vileag adevăratele motive ale înaintării hotarelor sale spre vest, în regiunile din sud-estul Europei. Ca să fim drepți, niciodată în istorie, nicio putere nu și-a motivat cuceririle prin dorința de cucerire, prin tendința de dominare a unor noi teritorii, prin setea de glorie, de resurse naturale, de facilități economice și financiare, de avuții jefuite. La fel și Rusia, văzând starea precară în care se afla „omul bolnav al Europei” (Imperiul Otoman) și avansarea puterilor occidentale în acapararea bunurilor din imperiul muribund al sultanilor, s-a înscris și ea în cursa aceasta. Motivația nu avea cum să fie cea reală. Niciun stat agresiv nu a pretins vreodată în istorie că are ca scop dominarea de teritorii sau controlul asupra unor țări. Astfel, nici Imperiul Țarist nu a recunoscut că vrea să domine sud-estul Europei, ci că urmărește un scop nobil, anume „protecția” popoarelor creștine răsăritene ajunse sub islamici. Nu era greu de pretins acest lucru, din moment ce unele dintre puterile vest-europene clamaseră și obținuseră dreptul de „protecție” asupra popoarelor și comunităților catolice. „Protecția” rusească, însă, acolo unde s-a exercitat, s-a dovedit mai cruntă decât cea otomană, iar popoarele creștine s-au săturat repede de ea. Soldații țarului se purtau departe de modelul unui stat civilizator, iar atitudinea aceasta a culminat în timpul ultimului război mondial, când mojicia mujicului rus și-a dat în petec în mai toate din aceste țări care aveau să devină pentru americani „Eastern Europe”.

Firește, armata sovietică a ajutat masiv la înfrângerea Germaniei naziste, dar la  fel au făcut și armatele engleze, americane, franceze, române etc. Noi, însă, am fost lăsați sub zodia sovietelor care ne-au „fericit” câteva decenii, încât scăparea din 1989 a fost ca o salvare de la moarte. Prin urmare, aveam și noi nevoie de aliați, de proteguitori reali, de garanții de securitate. Pe noi ne interesează mai puțin ce probleme au Satele Unite cu vecinii lor din America Latină, pe noi ne interesează protecția și apărarea noastră față de agresorul rus. Noi nu suntem o mare putere și nu vom putea avea niciodată o atitudine de mare putere. Niciodată, în ciuda unor reglementări teoretice generoase din secolul al XX-lea și din acești primi ani ai secolului nostru, statele nu au fost egale între ele, cei mari dictând asupra mersului lumii, iar cei mici adaptându-se ca să supraviețuiască. Adaptarea noastră pentru supraviețuire înseamnă protejarea față de Rusia, care-și pregătește acum o nouă epocă de glorie.

Articol scris de prof. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți.Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

14 COMENTARII

  1. (Aprobati va rog pe acesta, nu pe primul, este revizuit , celalalt are multe greseli, l-a, corectat !!!)

    Aurel Pop dovedeste ca este u bun istoric, dar nu are viziune geopolitica.

    Are o conceptie foarte periculoasa, de inchinare a tarii neconditionat in fara puternilor nordatlantice, doar de frica rusilor. Este delirant ceea ce afirma dumnealui in interviu.
    Foarte bun ca istoric, dar nu are viziune geopolitica.

    Nu ar fi bun de presedinte, asta m-am convins acuma, dupa interviu.
    Europa trebuie sa de destrame ca si concept de Uniune Europeana, iar NATO trebuie sa plece acasa la ei.

    Armata romana trebuie organizata dupa cum era inainte, si echipata modern. Avem nevoie de mici blocuri de alianta cu polonezii, cu maghiarii,cu cehii, slovacii, ca in perioada dinainte de primul razboi, si din perioada interbelica !

    Romania a fost in interbelic foarte puternica, cu tot jaful facut de Carol si de masonerie, Romania statea foarte bine, in comparatie cu statele vecine. Eram putere de invidiat. Eram o economie prospera. Leul era printre cele mai puternice valute din Europa, depasea la un moment dat francul. Italienii veneau sa munceasca in Romania.

    Romania poate prin sie insasi. Trebuie sa vedem si costurile unei ocupatii NATO. Cate vieti pierdem inutil pe fronturi straine, ca in Afganistan, cate vechituri ne dau in locul unui echipament modern militar, cum capuseaza multinationalele statul, cum au cumparat fabrici romanesti, sa le inchida, sa le falimenteze si vanda la fier vechi.

    Cum in loc sa vina sa construim, sa repunem industria la loc, strainiii astia, americani si vesteuropeni, au venit sa o darame. Construiesc acum doar fabrici de armament, ne iau granele, floarea soarelui, petrolul, tot, si ni le vand la preturi incredibil de mari, tot noua.
    Nu spune nimeni sa inchinam tara la rusi, dar nici la americani. Putem fi o tara demna si independenta putem avea o aramta nationala, puternica, nu de mercenari. Fiecare roman trebuie sa devina soldat, chiar si femeile care doresc, ca in Elvetia.

    Avem resurse, nu le cedam gratis Vestului doar de frica de rusi. Paganii au fost si se duc. Dupa cum si vedem, stapanirile rusesti au oscilat, au luat ceva si s-au dus, cele austriece raman ca in Transilvania, permanent, pe secole.

    Domnule, si Iorga era geniu in istorie. Politic, a fost o catastrofa.
    Dumnealui ar fi bun la invatamant, la scrierea istoriei, la cercetarea cartilor de istorie, chiar ministru al educatiei. Dar viziune politica ,militara, geostrategica nu.

    La Putna se intreba , cum de am trimis tezaurul la Moscova. Dar nemtii furau tot, impreuna cu bulgarii. Au furat 20 000 de manuscrise bulgarii de la academia romana, in limba slavona. Cu greu am reusit sa convingem sa nu mai fure manuscrise.

    Furau soldatii germani obiecte de arta, vase foarte rare, in care puneau untura si le trimiteau in Germania in primul razboi mondial. Pusesera ceapa in Cismigiu, au interzis sa pui flori in fata casei, sa pui cartofi, si nu aveai voie sa-i scoti cand erau mici, trebuiau niste dimensiuni, etc. Plus multe altele, asa ca hai sa-i vedem si pe aia, sa vedem lucrurile istoric din toate perspectivele. Sa fim lucizi, nu asa , sa te ia valul.

    Si lui Ferdinand, care era neamt, veneau filogermani, cum erau Carp, Maghiolan, sa-i zica ca vor cu orice pret razboi cu Rusia, ca sa lupte alaturi de nemti, etc. Ferdinand, desi neamt, le spunea ca vorbesc mai mult din entuziasm, fara sa gandeasca.

    Hai ca nu inchinam tara la Vest cu orice conditii umilitoare, nici nu acceptam federalizarea Romaniei intr-o uniune federala Europeana, cu parchet European care sa vina de la centru , sa iti bata cu pumnul in masa, si sa acceptam tot ce ni se spune, asa doar de frica invaziilor rusesti.
    Dumnealui nu are viziune, nu stie ce spune, in pofida vastei culturi istorice pe care o are.

  2. Argumentele istorice sunt solide, dar în fond arhicunoscute și de prisos pentru oricine nu face voit pe prostul. Înțeleg că genetica e totuși un subiect spinos, mai ales prin prisma implicațiilor, dar cu siguranță nu e nici construct social artificial. Deci să nu ne batem joc numindu-i frați. Mongoli au fost, mongoli sunt, mongoli vor rămâne. Ca după Țuțea: “Rușii nu sunt europeni. A spus-o Blaga și trebuie să-l credem. A spus-o și Eminescu și trebuie să-i credem pe amândoi. Rușii n-au decât să încalece pe cai și să treacă Uralii în Asia. Acolo e locul lor, în Siberia. Între ghețurile polare, unde iși pot potoli nesfârșita lor foame de spațiu.”
    E tragic, dar să nu ne prefacem totodată nici că atâta amar de vreme de eradicare prin gulaguri a tot ce era măcar semi-inteligent și dornic de împotrivire, precum și continua corcire cu tot soiul de alte popoare “eliberate”, nu și-au pus simțitor amprenta asupra fondului genetic. Se vede cu ochiul liber și în calitatea absolut precară a postacilor, aceiași pseudo-intelectuali scremuți care în continuare bat câmpii fără vreun simț al penibilului cu aceleași câteva plăci obsesive, mai nou și fâcându-și grețos curte reciproc. Efectiv atât se poate. La orice caz concret sau problemă actuală se începe negreșit bălmăjeala cu “Dar și ceilalți, dar și alții…”. Efectiv atât pot. Și indiferent să fii, văzându-i cât sunt de alunecoși, deflexivi și pururi inocenți, ajung să-ți displacă.
    De caracterele muierești care se pun instinctiv în patru labe în fața celui perceput pe moment drept masculul alfa nici nu mai merită amintit. La primul semn se vor da și cu chinezii motivând că măcar ăia n-au parade gay.

    Cinste lui Pop pentru fermitatea și verticalitatea bărbătească în fața crâncenei nesimțiri muscale. Obligatoriu la fel trebuia procedat însă și în fața celei jidovești, când s-a pus pe veșnica-i smiorcăială împotriva omagierii formale a lui Paulescu.

  3. “Din punct de vedere politic, statul ucrainean n-a existat până în 1922. Poporul și națiunea ucraineană n-au existat. El au fost o invenție a serviciilor secrete germane și austro-ungare, preluată de ruși și consacrată de sovietici. Vom urmări, în acest articol, numai „traseul” rusesc al populației care avea să se constituie (să fie constituită, de fapt), după 1791, în națiunea ucraineană…”
    https://www.certitudinea.com/certitudinea-print/cine-sunt-de-fapt-ucrainenii/

    • Articolul se refera la slavii de la est, numiti generic “rusi”. Ucrainienii au fost mereu un fel de rusi de mana a doua, iar atitudinea lor fata de noi romanii a fost aceeasi

  4. Cu tot respectul, nu pot fi de acord cu concluziile domnului academician. Problema are două componente, una morală și una de securitate.

    În ce privește problema morală, Ucraina este cea care deține teritorii românești și cea care încearcă să deznationalizeze românii din acele teritorii. În afară de raptul teritorial și de genocidul cultural, Ucraina a avut atitudini dușmănoase față de noi de câte ori a avut ocazia. A se vedea problema canalului Bastroe și cea a platoului continental al Mării Negre. Dușmănia Ucrainei nu este doar față de România, ci față de toate popoarele din jur. De la toate deține teritorii furate sub armele sovietelor, pe toate popoarele care au nefericirea să trăiască în Ucraina încearcă să le deznationalizeze după cele mai bune metode sovietice. Români, slovaci, polonezi, rusi. În timpul și după cel de-al doilea război mondial, extremiștii ucraineni au măcelărit peste 100 000 de civili polonezi.

    Nu ar fi de mirare să aflăm că executantii masacrului de la Fântâna Alba, unde au pierit foarte mulți români nevinovați, au fost de fapt ucraineni. Nu de alta, dar de câte ori am încercat să comemoram victimele, să punem creștinește niște cruci la căpătâiul celor uciși, să construim un monument sau să facem puțină lumină asupra acelor evenimente groaznice, autoritățile ucrainene s-au opus cu înverșunare.

    Aliatul nostru, SUA, a comis în ultimele decade atrocități mai mari decât au comis rușii.

    In ce privește componenta de siguranță, își imaginează cineva în deplinătatea facultăților mintale că Rusia va ataca NATO?

    In concluzie, Rusia și Ucraina sunt două țări dușmănoase, nu am cum să contest răutățile Rusiei menționate de domnul academician. E vorba de cele recente, altfel ar trebui puse la index și alte țări care ne-au atacat precum Austria, Germania, Turcia, SUA.

    Nu avem motive să iubim nici Rusia, nici Ucraina. Nu avem motiv să ajutăm nici Rusia nici Ucraina. Nu până nu ne cer scuze, ne retrocedeaza teritoriile și își schimbă comportamentul față de România.

    Singurele noastre idei și acțiuni ar trebui să fie în sprijinul reintregirii naționale, a apărării românilor a țării și pentru promovarea intereselor noastre.

    Victor Orban procedează excelent. Ungaria încerca să tragă ce foloase poate din situație. Noi de ce nu?

    In încheiere, l-aș ruga pe domnul academician să își rupă câteva clipe din programul încărcat și să asculte cântecul lui Grigore Lese, Cântă cucu-n Bucovina. Dacă nici asta nu i-ar putea misca vreo coardă în suflet, dacă nici asta nu i-ar putea atinge vreo fibră morală, mă tem că domnul academician este o cauză pierdută pentru România. Nu ar fi primul intelectual care să iubească mai mult străinii decât propriul popor.

    • În cazul dvs., n-aș prea ști ce să vă spun … Poate în primul rând să remarc apariția comentariilor serioase pe R3Media.

      Altminteri, de ce vă temeți că d-l Pop s-ar simți jignit ? Dvs. (și alții, care nu păreți să vă considerați la nivelul – intelectual/profesional – atins de d-l Pop) puteți vedea asemenea detalii ale situației, clar mai sofisticate decât ce abordează d-l Pop (conform articolului), puteți crede că el nu le vede și are nevoie de ajutorul nostru ? Eu am atâta încredere: VEDE, ÎNȚELEGE – dar NU POATE (spune).

      Eu a trebuit să merg până la TV SUD să aflu că și rușii au o poziție: NEAGĂ!

      „MFA Russia 🇷🇺
      @mfa_russia
      Russia government organization
      ⚡ Official Statement by @mod_russia ⚡

      All the photos and videos published by the Kiev regime in Bucha are just another provocation.

      Facts 👉 https://t.me/MFARussia/12230

      ❗ This confirms conclusively this is another #hoax by the Kiev regime for the Western media.
      Image
      11:59 AM · Apr 3, 2022
      4K
      Reply
      Copy link”

      Credeți că oamenii obișnuiți pot distinge cine are (AICI) dreptate ? Rămân instinctul, vederile, prejudecățile – pentru a crede care o fi adevărul. Ori … experiența istorică! Aici d-l Pop are a se îngrijora, nu dvs.)

      Oricum, în comentariul dvs. ați spus lucruri pe care acest președinte de academie națională (pare că) nu le-a spus niciodată (în presă).

    • Rusi sau ucrainieni = tot un draq. Slavi din est.
      PS: La Fantana Alba au fost cazaci si calmuci din trupele NKVD care au tras in romani

  5. Romanii ii urasc pe rusi fiindca nu ii cumpara cu bani ca americanii si toata sleahta sorosista ,dle Pop.Va cred,mancati si dvs. o paine alba.O rugaminte am,aveti grija ce spuneti acum fiindca pe urmasii mei si ai dvs. s-ar putea sa ii coste mult intr-un viitor.Poate chiar tara in care traiesc.

  6. ”Pe noi ne interesează mai puțin ce probleme au Satele Unite cu vecinii lor din America Latină, pe noi ne interesează protecția și apărarea noastră față de agresorul rus. Noi nu suntem o mare putere și nu vom putea avea niciodată o atitudine de mare putere”

    Nici Cuba nu-i mare putere, dar are măcar curajul de a spune adevărul (lor) – mult mai mult decât IAPop. În această relație. chiar și R2Media e mai catolică decât Pop.

    Cât l-ar costa adevărul, pe el personal ? Știu: ENORM.

  7. Ii urasc pentru ca asa le-au spus sa gandeasca politicienii si masmedia. Daca ar fi gandit cu inima ar fi fost mai rezervati. Acum era un moment istoric sa apropiem relatiile cu Rusia. Asemenea conjuncturi nu apar decat foarte rar. Am ratat momentul asa ca vom ramane cu un dusman in coasta. O atitudine de neutralitate ne-ar fi pozitionat foarte bine avand in vedere viitorul incețosat care se arata. Pacat ca am facut jocurile altora nu pe ale noastre. Cei care nu inteleg acest lucru il vor simtii in curand. Impacarea e o porunca in Biblie. Cine tine vrajba cu cineva , nu va putea fi mantuit! Cine incearca sa explice ca atitudine noastra agresiva fata de Rusia e una justificata, nu gandeste crestineste. Chiar daca cineva ti-gresit cu ceva, un moment de stingerea conflictului nu trebuie ratat. Daramite sa te angrenezi intr-un conflict care nu te priveste pe tine direct. Doamne ajuta!

    • Dvs. ați spus-o mult mai bine decât mine.

      Stânga americană spunea de ceva zile că se așteaptă un „steag fals”: ca la un semnal, un nou val de ură.

      D-l Pop, fiind totuși intelectual, știe să fie nuanțat: suntem prea mici! Dar prea mici ca să spunem adevărul TOT, „ca simpli cetățeni” ? Aici îl înțeleg: (l-)ar costa prea mult.

      P.S.

      Acum îl ascult pe Brian Hay, (invitat regulat) la emisiunea Zeldei Young, de la Mackenzie Institute. Ar trebui să auziți ce spune (repetat, dar și acum). Tipul are o voce răgușită, este greu de auzit. Chiar acum îi spune Zeldei: ”Cine a făcut-o ? Rușii ? Cecenii ? Ucrainenii „Banderiști” (pe principiul „Look over here, look at Russia!”) ?” Zice că nu știe. Așa că Zelda-i zice: „Ok, let’s move on”.

  8. “Ucraina a fost un stat rapace și că este necruțătoare față de minoritățile sale, inclusiv față de români. Așa va fi fiind, numai că acum chestiunile acestea nu au relevanță”

    Iese la iveala caracterul scarnav al acestei ‘elite’ intelectuale.
    Cum de lipsa cunostintelor istorice nu poate fi banuit, ramane valabila doar teza ticalosiei. Dupa aceste fraze chiar nu i-am mai putut urmari silogismele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate