-Bună, Florine!
-Să trăiți, domn primar!
-Cred că știi de ce te-am sunat.
-Bănuiesc.
-În legătură cu un copil problemă din școala ta.
-Eric?
-Da, Eric. O prietenă de-a mele are copilul în clasa aceea. Îmi tot spune că Eric e un factor perturbator pentru ceilalți. Nu mă interesează că are CES, vreau să dispară! Ai înțeles?
-Am înțeles. Mama sa, care e profesoară la noi, crede că nu e chiar așa. Oare nu exagerează unii părinți ai copiilor tipici? Nu cred că și-ar dori să mute copilul. Din ce știu eu, el doar reacționează la felul în care ceilalți îl necăjesc sau își bat joc de el.
-Vrea, nu vrea, să-l mute! Nu doresc să îmi pun în cap unii părinți de acolo. Sunt oameni influenți… La anul, nu uita că avem alegeri!
-Și cu incluziunea celor cu dizabilități cum rămîne? Copilul merită să fie în școala de masă.
-Incluziune? Lasă poveștile, Florine!
-Văd că nu există altă cale.
-Nu este, fă ce vrei, dar să rezolvi problema!
-Bine, Marinică. O zi bună!
-La revedere! Ne vedem la pescuit poimîine.
Peste o săptămînă, Eric era mutat la o altă clasă din școala aceea. (inspirat de realitate)
