Oamenii de rand sunt suspiciosi fata de politica (si nu e de mirare, daca ne gandim modul in care se practica in ultimii 10-20 de ani) asa ca privesc cu retinere atunci cand cineva nou se arunca in batalie. Desi sunt nemultumiti de sistem, sunt sceptici cu privire la incercarea oricui de a-l schimba.
Cine face pasul catre politica activa, trebuie sa se astepte la doua reactii: pe de o parte sa isi piarda din prieteni (deci “audienta” sa primara va scadea), pe de alta sa castige adepti (adica o audienta secundara, bazata pe alinierea la o suma de interese). Audienta primara este de regula fidela si intelegatoare – cu prietenii te poti contra, poti avea puncte de vedere diferite – pe cand audienta secundara, formata din colegii de “cauza” este neiertatoare – oridecate ori spui ceva care nu e “pe linie”, te transformi imediat din idol in monstru.
Pericolul este ca novicele in ale politicii sa se lase fermecat de cresterea popularitatii sale, masurata prin cresterea numerica a audientei (pentru ca per total, numarul de urmaritori va fi in crestere, castigul in adepti depaseste de obicei pierderea de prieteni) si sa inceapa sa isi adapteze “mesajul” la ceea ce vrea sa auda multimea de adoratori, transformandu-se treptat dintr-un om autentic si bine intentionat intr-un prizonier al propriei gloate.
Nu mai poti sa critici liber pe cine vrei, pentru ca seful sau urmaritorii te pot abandona instantaneu. Fara sa iti dai seama, incepi sa te autocenzurezi. Disciplina de partid devine un valoare superioara libertatii individuale.
Dupa o vreme, te trezesti ca ai devenit de fapt altul – un robotel care vantura opiniile acceptate de “linia oficiala”. Si atunci, oamenii de rand, care erau oricum suspiciosi fata de politica si politicieni, te vor arata cu degetul, pentru ca tocmai le-ai confirmat prejudecatile: uite inca unul inghitit de sistem.
Daca esti constient de acest pericol, atunci poti face pasul catre politica, cu conditia de a iti planifica sa verifici cu regularitate pe unde mai esti. Acum este momentul sa te inconjori nu de yesmeni sau de lingusitori care iti dau dreptate in fata, dar te sapa in spate, ci de oameni autentici, care sa aiba curajul de a-ti spune adevarul, si a te trage de maneca atunci cand o iei razna.
Daca nu iti poti asuma asta si vrei totusi sa nu iti pierzi sufletul, mai bine stai deoparte. Lumea nu are nevoie de inca un robotel. Daca insa suporti critica din partea prietenilor si continui sa fii autentic, da-i inainte, poate reusesti sa schimbi ceva.
asa e, trebuie sa stai deoparte daca nu vrei sa iti pierzi sufletul. Probabil vor fi si cativa politicieni care se vot mantui pe ultimii metri prin pocainta inainte de moarte, dar foarte putini.