Cum nu poate trece o Săptămână Mare fără o tulburare majoră, iată că negreșit a sosit și anul acesta. Dacă altădată ea venea din exterior, iată că acum a venit „intramuros”, cum s-ar zice, de unde și efectele mult mai puternice.
Piatra a fost aruncată de profesorul Papahagi, care s-a găsit să anunțe că va demara „o campanie”, deci nu o dezbatere, pentru schimbarea datei Paștilor, astfel încât coincidă cu cele ale statelor occidentale. Mesajul a fost preluat și de o serie de alte persoane cunoscute, inclusiv de către Mitropolitul Andrei al Clujului.
Ceea ce vreau să spun, de la bun început, că „problema” este una total artificială: nicăieri, de când mă știu, în Biserică, nimeni nu s-a plâns despre calendar și faptul că nu am serba Paștile odată cu catolicii. Sunt sute de probleme, unele chiar foarte grave, care se discută în Biserică, dar despre calendar n-am auzit pe nimeni. Și asta nu este doar impresia mea, ci a multora. Cu alte cuvinte, această „campanie” pleacă de la o problemă care nu există în credința noastră, dar se pare că unii vor s-o creeze.
Ideea e că de fapt, în spatele „campaniei” ar fi doar gândul creștinesc ca toți să sărbătorim Paștele în același timp, o singură dată, este mincinoasă și o perdea de fum. De ce?
Pentru că problema nu se pune în termenii unui dialog, unei căi comune, ci a unei schimbări unilaterale: noi să ne dăm după calendarul cultelor occidentale. Dar de ce să facem asta? De ce să ne schimbăm noi și nu ei?
Este creștinismul occidental într-o stare mai bună decât al nostru? Nici pomeneală. Acolo, numai de data Paștilor în Est nu le arde. Problemele sunt altele: pătrunderea ideologiei elgibiti în biserici, dacă rugăciunea „Tatăl nostru” este misogină, hirotonia femeilor, transgenderismul, absenteismul, etc. Chiar duminică, de Paștile catolice, arhiepiscopul Aurel Percă, spunea la București că „Europa de Vest a întors spatele creștinismului” și deplângea „umanismul ateu” de la vârful Europei. De la reprezentantul Papei Francisc în capitala României citire.
Condițiile obiective, realitatea de pe teren. ne arată că ortodoxia este cea care a procedat corect. Și-atunci, de ce să ne luăm după cei care au dat-o-n bară? Care au eșuat în multiculturalism secular?
Nu există niciun motiv duhovnicesc, creștinesc aici. Cum nu stă-n picioare nici „rigoarea științifică”. Adică, o mie de ani cu „calendarul neștiințific”, dar validat de toți sfinții, Biserica Ortodoxă a rezistat și a crescut și apoi, dintr-o dată, trebuie să schimbăm totul ca să nu rămânem „încremeniți în proiect”. Serios? Nu cumva, realitatea însăși ne arată că gândirea omenească este limitată și poate că „știința” lui Dumnezeu nu coincide cu calculele lui cutare și cutărescu?
Nu, în realitate nu există niciun motiv să schimbăm calendarul. Singura motivație din spatele „campaniei” (subliniez, că unii insistă că e „dialog”) este una politică. Este dorința unora de a se alinia „părții bune a istoriei” și a occidentaliza tot ce se poate în această țară, inclusiv Biserica.
De altfel, nu este întâmplător că demersul a pornit din gura unuia care disprețuiește profund tot ce e ortodox și originează din această zonă. Duhul de dispreț pentru popoarele ortodoxe se conturează clar atunci când dl Papahagi scrie „N-au decât să ne urmeze exemplul și grecii, bulgarii și ceilalți”. Nici nu merită numiți „ceilalți”. Nimic nou: domnia sa vedea, altădată, doar „glodul ancestral” din Grădina Maicii Domnului.
Personal, eu am o părere bună despre greci, bulgari „și ceilalți”. Maturizându-mă, am trecut peste stereotipurile propagate ani de zile în spațiul românesc și am descoperit că noi avem foarte multe în comun cu „bulgarii”, „grecii” „și ceilalți”. Nu doar că avem multe asemănări, dar avem o istorie și o cultură comună, legături mult mai profunde decât cu occidentalii. Spre exemplu, numai un rău-voitor poate ignora contribuția bulgarilor și a Bisericii Bulgare la ortodoxia noastră. De ce am fi precum cei nouă leproși din evanghelie, care n-au fost recunoscători pentru ce-au primit?
A transforma tot ce înseamnă ortodoxie și trecut comun în ceva „rusesc” este demn de mintea creață a lui Andrei Caramitru sau George Buhnici, nu de un intelectual care se pretinde creștin și conservator. Numai și pentru faptul că rușii au venit mult mai târziu decât noi în Biserica Ortodoxă.
Mesajul și felul în care este formulat duce cu gândul cum se justifică azi, statul ucrainean, în „derusificarea” Bisericii Ortodoxe de-acolo. Nu are cum să fie o coincidență. Dar suntem pregătiți pentru efectele adverse? Violență, sectarism, schismă? Dacă tot invocăm rusismul, de ce-i dăm Rusiei, pe tavă, ocazia să se prezinte ca „apărătoarea adevăratei credințe”, aflată sub „asaltul” unor schimbări fără precedent? Nu mai vorbim de pierderea duhovnicească a Basarabiei, pe care abia, cu chiu, cu vai, o recuperăm după 30 de ani.
Iarăși, istoria și realitatea ne arată că implicarea politicului în Biserică duce la răni, unele dintre care nu se mai vindecă, pentru e cazul stilismului. Din păcate, pentru unii, aceste lucruri nu contează. Povestea Petre Țuțea că în interbelic, erau unii oameni politici care erau atât de pro-francezi încât spuneau: „Să piară România, dar să scape Franța”. Parafrazând, am spune că sunt unii, azi, care preferă să se spargă ortodoxia română, să crape, dar numai occidentală să fie.
Hristos a Înviat!
VAX!…
E un moment rău pentru trompetele rusești. Pierd pe toate fronturile.
BOR e cel mai mare partid politic!
Trebuie să-mi fi pierdut mințile, dacă mă apuc să comentez acest articol.
„Nu există niciun motiv duhovnicesc, creștinesc aici. Cum nu stă-n picioare nici „rigoarea științifică”. Adică, o mie de ani cu „calendarul neștiințific”, validat de toți sfinții, Biserica Ortodoxă a rezistat și a crescut și apoi, dintr-o dată, trebuie să schimbăm totul ca să nu rămânem „încremeniți în proiect”. Serios? Nu cumva, realitatea însăși ne arată că gândirea omenească este limitată și poate că „știința” lui Dumnezeu nu coincide cu calculele lui cutare și cutărescu?”
Care „mie de ani” ? (Nu de datarea cu Carbon 14 radioactiv întreb …) De la „facerea lumii” să tot fie vreo 7531 de ani. De la venirea Sf. Andrei, vreo 1600-1700. De la apariția poporului român ? (În versiunea modernă, susținută și de IAPop ?) Care „mie de ani” ? Abia în penultimul deceniu al secolului al XVI-lea, un anume papa Gregorius (așa ceva) a schimbat calendarul lumii catolice! Nici de jumătate de mileniu! Iar dacă ne restrângem atenția doar la România, s-ar putea să descoperim că anul viitor facem 100 (O SUTĂ) de ani (iar dacă greșesc, greșesc cu doar câțiva ani).
De ce nu le spuneți cititorilor dvs. care-i treaba cu „calendarul științific” ? (Spuneți-le că „anul” nu are nici FIX 365 zile, NICI FIX 365.25 zile!) Vestul s-o fi temut că veți ajunge să sărbătoriți Paștele în MAI! Ori poate că nu, erau suficient de inteligenți ca să înțeleagă că până atunci rămânea enorm de mult timp. dar … se eroda credința în mase! De ce nu le spuneți cititorilor, mai bine, de ce a așteptat România (ori BOR – mulțumită ȘI Otomanilor – etc.) până în sec. XX ? De ce au așteptat britanicii până pe la 1751 ? Spuneți-le că în zilele noastre, Știința scade ori adună câte o secundă, periodic – și nu doar ca să protejeze Credința!
Înțelegeți, nu-i așa ? Pe termen scurt nu-i problemă (mai ales că masele vor continua să fie pe nicăieri). În ipoteza că nu s-ar fi întreprins nimic niciodată, s-ar fi ajuns cu Paștele în mai, în septembrie, în decembrie (fiecare din astea toate după mai multe mii de ani decât au trecut de la nașterea creștinismului). Și nu s-ar fi putut da vina pe „sfârșitul lumii și supărarea Domnului”, fiindcă cerul înstelat ar fi ținut isonul acestor schimbări: ați fi avut – „la un moment dat”, după mii și mii de ani – constelația Orion pe cer și ger complit afară, de Paști – și asta pentru niște mii de ani mai departe. Iar temerea că stricăciunile se vor agrava cu cât s-ar aștepta mai mult cresc și ele.
Astea toate lăsând deoparte că mulți alți factori, mult mai rapizi, ar fi deraiat oricum acest scenariu.
Credeți că a fost ofensat Dumnezeu de necorelarea mișcărilor de rotație și revoluție ale Terrei, și de incapacitatea oamenilor (inclusiv a unor sfinți) – sute de ani! – de a înțelege asta ?
Vina este în primul rând a mea. Războiul care vă așteaptă (cu Rusia) ar putea fi principalul motiv al propunerii, iar finalul articolului dvs. sugerează că știți asta (dar o bagatelizați). Bagatelizați (TACIT) faptul că Biserica FACE politică (deși aici e problemă de supraviețuire).
Mulțumesc.
P.S.
Nu se cade să întreb, dar tare aș fi vrut să știu ce știți dvs. face în viața reală. Fiindcă nu cred că ați studiat la Jurnalism.
Dacă ar argumenta toți ca dvs. („Catolicismul nu-i corect fiindcă uite unde au ajuns” – deși Democrația (adăugați ghilimelele, dacă simțiți nevoia – oricum masele n-au treabă cu fenomenul) i-a adus acolo, nu Biserica (Biserica doar a cooperat, strângând din dinți!), respectiv ”Ortodoxia nu-i corectă, fiindcă au trebuit secole să fie convinși – DOAR UNII DINTRE EI! – să-și ajusteze calendarul”) nu știu unde s-ar ajunge …
P.P.S.
Nici cu d-nul Alin nu pot fi de acord: Papahagi nu-i fără minte, ci înțelege mult mai mult decât poate declara. Sper să prindeți ziua în care chiar el să v-o spună. Și la fel stă treaba cu mulți oameni bine-văzuți astăzi.
dacă se găseau soluții*
Papahagi s-a dilit la cap, orgoliul il macină combinat cu frustrare și caută să slujească puternicii lumii doar doar o să fie ridicat la o funcție politică pe statura lui intelectuală inchipuită, căci he thinks too much of himself.
Așa se bagă dracu in oameni, le ia mințile mai ales in post și folosește viciile ca să isi bată joc de oameni căci Papahagi a ajuns o caricatură a ce era. Un politruc, un activist care după stagiul de formare la securistul Petrov a găsit acum, ca Radu Tudor, un nou stagiu pe langă puternicii lumii și se crede personaj planetar implicat in războiul planetar :))
In realitate domnul Papahagi nu se duce să lupte ci integrismul lui „etic” duce la moarte zilnică mii de bărbați ucraineni care ar fi trăit dacă nu se găseau solutii diplomatice. Iar Papahagi fanatizat nu intelege că americanii puteau avea pace dar NU au vrut. Pentru Papahagi rușii sunt demoni, americanii sunt ingeri. Nu ar putea crede că Blinken instrumentalizează cinic dosarul ucrainean.
Papahagi trăiește un film Hollywood. Iar toată porcăria cu schimbarea calendarului e parte din filmul acestui mankurtizat servil pe care orgoliul il face sluga celor puternici