CTP, atac în plin post: Compară BOR cu o companie de „carbogazoase” și spune că ortodoxia este un „basm”

Fostul jurnalist Cristian Tudor Popescu a lansat un atac vitriolic la adresa Bisericii Ortodoxe, cu ocazia discuției de posibilitatea ca religia să fie materie opțională la Bacalaureat.

Într-o postare publicată pe o rețea socială, CTP susține că „religia se vâră în forță pe gâtul elevilor prin legile educației”, deși materia este opțională și se studiază doar la cererea părinților.

Acesta continuă afirmând că în spatele obligativității, care nu există, ar fi Guvernul, dar în realitate Ministerul Educației nici n-a menționat religia în proiectul de lege. 13 culte religioase au cerut, introducerea ca materie opțională la BAC, a materiei „religie”.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

„De ce se vâră în forță religia pe gâtul elevilor prin legile Educației? De ce s-a ivit ideea religiei ca materie de examen la bacalaureat? De ce guvernul, prin trimisa lui Iohannis la ministerul Educației, vrea ca tinerii să învețe nu despre religie, ci religia ca disciplină cu valoare de adevăr, cum e matematica, și care să fie pusă în practică?”, s-a întrebat CTP.

În opinia acestuia, de vină ar fi Biserica Ortodoxă, care acționează ca o corporație de carbogazoase. Din punctul său de vedere, ortodoxia ar fi un „basm”.

„De ce vor asta cultele religioase, în frunte cu BOR, e limpede dacă gândești rațional: ca să-și asigure noi generații de clienți, fără de care Godporația ar da faliment, ca orice companie de băuturi carbogazoase. Care este însă interesul puterii laice, reprezentată de guvern, președinte, și, în ultimă instanță, de stat, ca Biserica să-și mențină influența asupra populației?

Mai întâi, pentru că, aidoma religiei, politicul nu mizează pe rațiune pentru a manipula masele. Religia nu presupune nicio demonstrație, este o colecție de ziceri, de propoziții cocoțate deasupra logicii, care trebuie luate ca atare, fără posibilitatea de a le pune la îndoială. Este un basm, care, spre deosebire de Basmele Românilor, ale lui Petre Ispirescu, vrea statutul privilegiat de a fi luat drept real. Așa și politica: alegerile nu se câștigă prin raționamente, bazate pe date și fapte, susținute de dovezi, supuse unor teste și expuse ca atare votanților. Dacă încearcă așa ceva, un politician e mort din start. Ca să reziste și să câștige, el trebuie să spună o poveste, să găsească formulări scurte și memorabile, să aibă carismă și, mai ales, să identifice și să transmită cât mai multor oameni exact ce vor să audă. Adevărul poate fi și el folosit, dar cu măsură și numai atunci când dă bine în story.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Religia formează gândirea individului uman în a se lăsa ghidată de emoții, de impresii, de opiniile altora, de vocea și talentul celui care le emite. Dar și de propriile frustrări, în speranța că ar putea fi rezolvate. Sentimentul pe care atât predicatorul cât și politicianul urmăresc să-l creeze unei mulțimi cât mai mari este acela de apartenență la o sectă privilegiată – noi suntem ai lui Hristos, noi suntem ai lui Trump – situată deasupra celorlalți, care nu mai sunt decât niște pierzători, ființe inferioare. Să inspire omului teama de a nu rămâne pe dinafară, că altfel o să fie rău de el.”, a scris Popescu.

Cu mai puțin de o lună până la Paști, fostul gazetar nu se sfiește să scrie că nu-i consideră prea inteligenți pe credincioși.

„Iată de ce educația religioasă menită să producă credincioși este necesară puterii politice. Cei care fac cruci în serie când văd o biserică sunt votanții cei mai ușor de amăgit.”, scrie Cristian Tudor Popescu.

El consideră că Biserica este o structură dictatorială, iar credincioșii nu au voie nici măcar să discute despre textele religioase.

„În al doilea rând, Biserica e o structură dictatorială. Textele sfinte nu pot fi contestate, nici măcar discutate de niște simpli enoriași. Ele se dictează de către popi și sunt însușite ca atare. Supunerea e o calitate esențială a credinciosului.

Omul cu frica lui Dumnezeu este foarte probabil să fie docil și în fața autorităților, a statului. Mai ales că nicăieri creștinismul nu îndeamnă la revoluție împotriva strâmbătăților, ci la așteptarea evlavioasă a compensației ce se va oferi pe lumea cealaltă. Deși democrația garantează libertatea de expresie și de opoziție, chiar și într-un stat democratic puterea politică își dorește cetățeni care să aibă un respect dacă se poate orb față de ea și să țină capul la cutie.

Din aceste cauze, Biserica Ortodoxă a fost, dintotdeauna, în România, așezată lângă scaunul puterii lumești. Robii lui Dumnezeu sunt, la urma urmei, niște robi.”, mai scrie jurnalistul.