Povara necazurilor provocate de o criză este suportată de populația cu cea mai redusă influență publică, scrie economistul și jurnalistul Florin Rusu.
El afirmă, însă, că în cazul Covid „ s-a ajuns însă la un nivel abject de aplicare a acestor „politici publice”, dat fiind că aceia pe umerii vor cădea urmările deciziilor luate în cazul Covid vor fi copiii, adică cei mai nevinovați, dar și cei mai puțin afectați de boală.
„În primul rând, închiderea școlilor le compromite viitorul. Similar, de pe urma lockdown-urilor, cel mai mult au suferit tot ei, sănătatea lor fizică, dar mai ales psihică, fiind grav afectate.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
În al doilea rând, relația invers proporțională dintre efectele bolii și cele ale vaccinurilor asupra copiilor nu este o noutate pentru nimeni. Tinerii fac parte din categoria de vârstă cea mai puțin afectată de boală, dar cu efecte secundare ale vaccinurilor cel mai des întâlnite. Există studii care susțin că riscul vaccinării asupra copiilor este superior celui al trecerii prin boală. Dacă adăugăm și probabilitatea de a se infecta, este evident că vaccinarea lor este o decizie irațională (nu mai vorbesc de faptul că nici măcar argumentul reducerii transmisibilității nu ține, dată fiind evoluția pandemiei în state cu rate ridicată de vaccinare).
Cu toate astea, se invocă „aspecte” morale („să nu-ți ucizi bunicii”, cu efecte psihice terifiante asupra copiilor). Ce instanță morală poate fi invocată pentru a obliga o categorie care mai are de trăit decenii să-și asume niște riscuri superioare (și necunoscute pe termen lung) pentru a „proteja” o categorie care mai are de trăit câțiva ani și care are la îndemână și vaccinul pentru a se „auto-proteja”?! Dar cum politicienii fac parte din ultima categorie sau din categorii de vârstă mult mai apropiate de aceasta, și nu de cea a copiilor, totul poate fi justificat.
În al treilea rând, costurile economice ale măsurilor anti-Covid adoptate în acești ani vor fi suportate majoritar tot de ei. Potrivit unui raport al Parlamentului britanic, perioada pe care se va întinde „amortizarea” acestor costuri este de minim 30 de ani.
Nu în ultimul rând, principiile societății moștenite de viitoarea generație de la actuala vor fi unele profund alterate: drepturile omului vor fi un moft nu numai pentru dictatori, ci și pentru „democrații” care până mai ieri ieșeau cu pieptul gol în stradă în apărarea „statului de drept”. Siguranța și sănătatea publică vor avea un ascendent asupra libertății și vieții private, iar viața va fi probabil lungă, dar „mizeră și supusă în permanență unor diverse primejdii”, a scris Florin Rusu pe Mises.ro.
Bun, dar oare chiar ale politicienilor sunt deciziile sau ale celor care le permit, de fapt? Nu cred că cineva în sinea sa chiar mai crede în politică. Ba chiar le e extrem de silă și par că refuză și să se mai adune la proteste pentru că totul aduce doar a artă performativă, tricouri asortate, discursuri, poze, scandări, pancarte, dezbateri, deci politică. Asta apropo și de aiuriții care cred că problema e că ne lipsește “cultura politică”.
Ne mai ridică inima câte un îndemn la scosul sabiei, dar apoi inevitabil totul se fâsâie. Sau ne așteptam la puști să dea cu pietre în tancuri? Cine are cheița de la rastel, cine ar putea rezolva scurt problema? Dar sigur, aici apar imediat intelectualii, de care nu ne putem atinge, și ne ceartă indignați că nici n-ar trebui să ne gândim la așa ceva în anul curent, într-o țară cu valori europene, într-o societate democratică. Să căutam neapărat un compromis civilizat. Ce, vrem să fim și noi la fel de răi ca ăilalți? La foc nu răspunzi cu foc, războiul îl câștigi doar dacă ești mai pacifist ca celălalt. Ce mare tragedie că stau copiii cu masca pe față la școală? Zi mersi că măcar e deschisă școala!