ACTUALITATE Cătălin Sturza scrie despre „botezul criminal” de la Suceava: Să interzicem oare...

Cătălin Sturza scrie despre „botezul criminal” de la Suceava: Să interzicem oare şi înotul subacvatic pentru bebeluşi?

Publicistul Cătălin Sturza analizează, într-un articol publicat pe pagina sa de facebook, despre modul în care o parte a opiniei publice a reacționat față de tragedia micuțului de la Suceava.

El deplânge faptul că nu se respectă prezumția de nevinovăție în cazul preotului și cum se transformă un caz rarisim în pretext pentru a cere desființarea unui ritual vechi de 1500 de ani pentru incriminarea Bisericii, in corpore.

„Biserica a fost acuzată, în urma tragediei de la Suceava, că este „troglodită”, „criminală” sau chiar „nazistă”. Unii au cerut chiar desființarea tainei şi a ritulalului Botezului. O dezlănțuire cu totul disproporționată de ură împotriva Bisericii, şi transformarea acestui incident de la Suceava în cea mai importantă problemă de pe agenda publică a României. Spun din capul locului că moartea oricărui copil este o tragedie, şi că pentru familia micuţului de la Suceava nimic nu poate înlocui pierderea acestui prunc. Nu avem încă toate datele despre ce s-a întâmplat acolo, şi din ce ştim pare că o serie de împrejurări nefericite a condus la această tragedie. Înţeleg că era vorba despre un copil născut prematur; care a fost alăptat în timpul botezului; şi scufundat imediat în apă pentru un timp foarte scurt şi cu nasul şi gura acoperite, însă cu faţa în sus (contrar sfaturilor şi practicilor unor părinţi)”, a scris Sturza.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Dacă Dumnezeu nu ar exista de G.K. Chesterton vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3Media.

El arată că bebelușii sunt aruncați în apă în mod curent, în practici la modă în high-life-ul Capitalei și nimeni nu se oripilează.

„Oare doar creştinii (ortodocşi şi nu numai) aruncă în mod „barbar” copilul în apă? O reclamă pe lângă care trec adesea, de lângă casa mea, mi-a amintit că această practică e mult mai răspândită decât credem. Şi nu se rezumă la cultele religioase. Iată ce spune site-ul desprecopii.com, care promovează cursuri de înot subacvatic pentru bebeluşi: „Inotul subacvatic este sigur pentru bebelusi? Absolut. Atunci cand un bebelus ajunge sub apa, bebelusului i se activeaza reflexul de scufundare. Aceeasi tip de reactie se produce atunci cand inghitim – epiglota se inchide si blocheaza gatul, astfel ca sa nu poata intra apa. Acesta este motivul pentru care vedeti adesea imagini cu bebelusii inotand pe sub apa cu gura deschisa! Reflexul dureaza pana la aproximativ 18 luni, deci, incepand de pe la 16 luni, copiii mici si cei mai mari sunt invatati sa inoate in alt mod decat bebelusii.” Nu putem suspecta site-ul desprecopii.com că ar fi vreun colţ de web partizan sau procreştin. Dimpotrivă, este un site care promovează o practică foarte la modă, în special printre cei din middle şi upper middle class. Cu care orice mămică din Centrul Vechi, din Bucureşti, Cluj sau Iaşi ar fi de acord”, a continuat Sturza.

Hrănește bine(le)!Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3Media.

Publicistul explică și dubla măsură a unora: sunt îngroziți de un posibil accident la botez, dar susțin avortul până în ultima zi a sarcinii.

„Culmea este că mulţi dintre cei care strigă acum împotriva Bisericii sunt aceiaşi care susţineau, explicit sau tacit, acum doi ani, legalizarea avortului până în ultima zi a sarcinii la New York şi în alte state americane. Ironia amară face că vorbim în acest caz despre moartea unui copil născut prematur, la şapte luni. Conform oripiliaţilor de serviciu contra Bisericii, dacă acest copil ar fi fost ucis în mod legal, la şapte luni, într-o clinică de avort, nu ar fi fost nici o problemă. Nu vorbeam despre o crimă sau despre o tragedie. Aş putea să descriu în detaliu mecanismele oribile prin care sunt ucişi copiii la şapte luni sau la nouă luni. Mă mulţumesc să spun că ei sunt traşi afară din burta mamei cu un forceps, în timp ce li se zdrobeşte capul şi li se aspiră creierul printr-un furtun, ca să faciliteze ieşirea din uter. Unii copii supravieţuiesc acestei operaţii monstruoase, caz în care sunt lăsaţi să moară în afara uterului. Aceşti copii nu primesc nici un fel de ajutor medical. Agonia unor astfel de micuţi poate dura şi până la 12 ore. Vorbeşte, cineva, vreodată despre asta? Dacă unii vor spune că nu se aplică nicăieri astfel de proceduri, îi invit să vizualizeze această caricatură postată de Jim Carrey pe Twitter, care descrie grafic procedura avortului în ultimul trimestru de sarcină. Se oripilează vreodată vreunul dintre orpilaţii de serviciu de aceste practici care amintesc cu adevărat de ororile nazismului?”, se întreabă Cătălin Sturza.

În final, acesta scrie despre faptul cum atenția publică s-a mutat de pe ce era mai important – starea spitalelor românești – pe un caz tragic, dar singular.

„Nu putem, apoi, să discutăm despre tragedia botezului de la Suceava în afara contextului mai larg al acestor zile. Acest caz a devenit problema numărul 1 pe agenda mass-media în timp ce 11 oameni au murit arşi în incendiul de la spitalul Matei Balş, acesta fiind al şaselea incendiu (dacă am numărat eu bine) din spitalele româneşti, în doar trei luni. Preferăm să ne uităm în altă parte şi să nu recunoaştem că tragedia de la Matei Balş, la fel ca tragedia din noiembrie 2020 de la ATI Piatra Neamţ reprezintă un semnal de alarmă extrem de grav şi este cu adevărat o chestiune de interes public şi naţional. Încercăm oare să nu vorbim despre răspunderea unor politicieni care sunt deja de un an şi jumătate la guvernare? Să evităm să discutăm despre cine ar trebui să îşi asume răspunderea morală, politică şi chiar penală în cazul acestor tragedii? Se întreabă cineva dacă nu există şi nişte interese materiale de apărat acolo? Sau nişte conflicte de interese pe faţă în Ministerul Sănătăţii? Nu despre asta (sau şi despre asta) ar trebui să vorbească jurnaliştii şi influencerii, în aceste zile? Sigur, pare mult mai comod să schimbăm subiectul, să amplificăm la paroxism incidentul de la Suceava şi să trecem la atac împotriva calului de bătaie de serviciu, reprezentat de Biserică şi de creştinii asumaţi.

Să nu se înţeleagă că iau prin cele de mai sus apărarea, fără rezerve, a preotului de la Suceava. Dacă ancheta va arăta că preotul a greşit, omul va fi tras la răspundere. Trebuie asumat ceea ce este de asumat. Am toată compasiunea pentru familia micuţului şi sunt conştient că trece prin nişte momente extrem de dificile. Însă nu pot să nu am un strop de empatie şi pentru acel preot, văzând cum a fost transformat de mass-media într-o fiară umană, într-un monstru fără de chip. Şi în special pentru creştinii asumaţi, care sunt iarăşi demonizaţi, nazificaţi şi transformaţi în ţapii ispăşitori pentru orice merge rău în ţară. Se întreabă cineva, vreo secundă, oare cum percep aceşti oameni realitatea? Cum văd lucrurile unii din fraţii noştri, din părinţii noştri, din cetăţenii României, din cei care trăiesc zi de zi alături de noi? Nu pot să nu observ, dincolo de asta, că agenda publică din aceste zile este una dezechilibrată, şi că nişte probleme foarte arzătoare, care ţin de cel mai important subiect al acestor ani de pandemie – cel al sănătăţii populaţiei – sunt „băgate sub covor”. Mie unuia această campanie mediatică disproporţionată şi tendenţioasă despre „botezul criminal” îmi pare a fi o formă de disperare. Oare nu denotă această campanie disperarea de a muşamaliza răspunderea morală a unei părţi din clasa politică şi a vinovaţilor pentru ceea ce este o adevărată tragedie naţională: cea a spitalelor româneşti? Casa de vindecare a devenit casa morţii, locul care ar trebui să fie cel mai sigur de pe pământ a devenit locul în care oamenii ard de vii. Asta este ceea ce nu vor unii „influenceri”, jurnalişti şi politicieni să vedem. Şi asta este ceea ce ar trebui strigat în aceste zile de pe toate acoperişurile”, a conchis Cătălin Sturza.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3Media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3Media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 11.305 de lei din 34.620...

Dragi prieteni, de azi începem o nouă colectă pentru a asigura finanțarea siteului R3Media, dar de data asta pentru următoarele șase luni. Grație vouă, dragi prieteni,...

Articole relaționate

Cele mai citite