Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie este prăznuit la data de 31 martie în Calendarul ortodox.
Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie, episcop al cetății Gangrelor a fost unul din cei 318 sfinți părinți care au luat parte la Primul sinod Ecumenic adunat de Împăratul Constantin cel Mare, în anul 325 la Niceea, când sfinții părinți l-au mustrat pe Arie pentru erezia cu care-i tulbura pe credincioși și au aruncat anatema asupra lui. Sfântul Ipatie avea mare dar de la Dumnezeu vindeca neputințele și alunga diavoli, dar avea și putere de curățire asupra apelor.
Se zice că după moartea lui Constantin cel Mare când împărăția a fost luată de fiul lui, Constantie, vistieriile și cămările împărătești au fost luate în stăpânire de un balaur pe care nimeni nu putea să-l învingă. Constantie l-a chemat în ajutor pe Sfântul Ipatie, și acesta l-a luat pe balaur cu un toiag arhieresc și balaurul se plimba după toiag așa cum calul se ține de căpăstru. Apoi a ajuns la un foc mare și i-a poruncit balaurului în numele lui Iisus Hristos să se arunce în vâlvătaie iar acesta a făcut-o fără nici o ezitare. Toți cei care au fost de față au privit cu spaimă și au preamărit pe Dumnezeu.
Când mergea Sfântul Ipatie spre scaunul lui a fost prins de niște adepți ai ereziei novațiene care au năvălit asupra lui cu săbii și ciomege și l-au aruncat într-o râpă. Iar sfântul a ridicat ochi spre cer și precum odinioară sfântul Arhidiacon Ștefan se ruga la Dumnezeu să nu le socotească lor păcatul morții lui. O femeie care ținea de erezia lui Arie a luat o piatră și lovindu-l cu ea îndată l-a omorât, apoi au ascuns trupul în niște paie. Când a mers țăranul să-și hrănească animalele a auzit cântare îngerească și tare s-a minunat, iar când a luat din paie a recunoscut pe episcop și a chemat ajutor. S-au adunat creștinii au luat cinstitul trup și l-au înmormântat la loc de seamă cu respectul cuvenit. Iar femeia care-l lovise cu piatra mergea în urma cortegiului lovindu-se singură cu capul de piatră și mărturisea tuturor ce a făcut.
Ea era muncită de diavolli pentru păcatul ei, la fel cum erau îndrăciți toți cei care luaseră parte la ucidere. După înmormântare, toți și-au găsit vindecare la mormântul sfântului, pentru că sfântul și-a arătat bunătatea pentru vrășmașii săi rugându-se la Hristos Dumnezeu pentru vindecarea lor.
