ACTUALITATECalendarul zilei 27 iunie: 109 ani de când România declara război Bulgariei....

Calendarul zilei 27 iunie: 109 ani de când România declara război Bulgariei. În urma conflictului, am obținut Cadrilaterul, dar ne-am ostilizat Bulgaria

Pe 27 iunie 1913, Regele Carol I declara oficial război Bulgariei și își instala cartierul general, în calitate de comandant suprem, la Corabia.

Dar războiul dintre cele două țări – atât de apropiate până atunci – a început prin cel al declarațiilor, după Primul Război Balcanic.

Nici România, nici Bulgaria, nu erau mulțumite cu granița de pe Dunăre, dar discuțiile de la București sau Londra nu au dat niciun rezultat.

Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Astfel, opiniile publice din cele două țări au uitat relațiile frățești dintre cele două popoare, credința comună și sacrificiile făcute în războiul pentru independență și au început să agite norii războiului.

În ședința din 15 decembrie 1912 a Adunării Deputaților, deputatul C. Fortunescu susţinea că “fără compensaţiuni teritoriale”sau “fără rectificare de frontieră”era greu de înţeles cum “glasul României” ar fi fost ascultat de către marile puteri. În opinia lui, era evident că în concertul european existau şi voci care nu se auzeau sau glasuri care încântau după partiturile scrise de alţii, relatează Historia.

Concluziile acestui discurs, rostit chiar în pre­ziua deschiderii şedinţelor reuniunii londoneze, dovedesc faptul că, în probleme de politică externă, între vi­ziunea guvernului susţinută de către rege şi cea a unora dintre membrii forului legislativ existau deosebiri la fel de mari, ca acelea existente între politică şi politicianism. Cuvintele deputatului conservator spun de fapt totul:

„Şi ţinem să se ştie că dacă este posibil să se închidă porţile Palatului Saint James în calea plenipotenţiarilor noştri şi ca ambasadorii să ne oprească de a vorbi, nu este posibil ca cineva să stea în calea soldaţilor noştri şi nimic nu va opri pe leii satelor noastre ca să poarte oriunde vor călca vitejii îngrozitoare şi nobleţea de zeci de ori seculară a unui popor daco-roman”.

La rândul său, deputatul D.I. Grădișteanu a argumentat necesitatea schimbării frontierei dunărene. El a calculat că României i se cuvin cel puțin 13.000 de km din teritoriul Bulgariei, adică exact Cadrilaterul.

Discursul său este un exemplu pentru modul independent în care se raportau politicienii vremii la interesele naționale, indiferent de opiniile Europei.

„Nu mai voim să ni se spună mereu că suntem un element de ordine şi pace; toate lucrurile acestea, departe de a ne face plăcere, oricum mai mult ne amărăsc, căci de câte ori ni s-au spus acestea s-au nesocotit interesele noastre. Acum nu mai voim laude, voim să se ţină seama de interesele noastre”.

Reacțiile de la Sofia nu au încetat să apară. Se acredita ideea că în cadrul congresului de la Berlin, prin cedarea Dobrogei către România, s-ar fi comis o nedreptate istorică, pentru că acest teritoriu era locuit majoritar de către bulgari (!!!). Românii preţuiau foarte puţin amiciţia vecinilor lor şi aduceau în discuţie o problemă definitiv „îngropată” la 1878.

Dacă România, după Dobrogea, mai pretindea încă şi alte noi teritorii bulgăreşti, însemna că ea pretindea „taxă de mâncare”, după ce „se ospătase” vreme îndelungată la masa bulgarilor(!!!). În ziarul Bulgaria, numărul 62 din 5 ianuarie 1913, disputa româno-bulgară revenea în centrul atenţiei, de această dată printr-o interesantă asociere Silistra Adrianopol. Se considera că, din punct de vedere istoric şi etnografic, asupra celor două oraşe numai Bulgaria putea emite pretenţii. Silistra ar fi fost mereu un oraş populat numai de bulgari, istoriceşte aparţinea doar Bulgariei şi, în plus, oferise ţării două regimente de soldaţi, care luptaseră “precum leii” pe câmpiile Traciei, urmând a se întoarce victorioşi la casele lor.

Prin tratatul de la Berlin, Silistra ar fi fost privată de hinterlandul său, iar Bulgaria de o provincie bogată. Aşadar, în măsura în care pierderea Dobrogei la 1878 era o nedreptate în sine, cine ar mai fi tolerat ca Bulgaria să suporte o nouă umilinţă şi la 1912!?. Este cât se poate de evident că această atmosferă de încordare a creat o imensă presiune în jurul tratativelor româno-bulgare.

Primul război balcanic a luat sfârșit odată cu Tratatul de la Londra, semnat la 30 mai, 1913. Liga Balcanică a eliminat Imperiul Otoman din Europa cu excepția peninsulelor Chatalja și Gallipoli.

Totuși, învingătorii nu s-au înțeles asupra împărțirii teritoriilor pierdute de turcii otomani. Bulgaria credea că câștigurile teritoriale, în special în Macedonia erau insuficiente. Grecia și Serbia au răspuns prin încheierea unui pact militar, destinat evident împotriva expansiunii bulgare. Un alt conflict era cel dintre Bulgaria și România pentru fortăreața Silistra de pe Dunăre, cerută de români ca preț al neutralității lor în primul război balcanic.

Arbitrajul Rusiei progresa foarte încet. Rușii nu doreau să-și piardă niciunul din cei doi aliați din Balcani (Serbia și Bulgaria). În timpul negocierilor au avut loc anumite confruntări militare de mică intensitate în Macedonia, în special între trupele bulgare și cele sârbe. La 16 iunie, regele Ferdinand al Bulgariei a ordonat trupelor sale să atace pozițiile sârbe și grecești, declarând în același timp război.

Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie și de a domina Balcanii, în timp ce pentru Serbia și Grecia războiul însemna șansa de a împărți între ele Macedonia și de a împiedica hegemonia Bulgariei.

Pentru Bulgaria, războiul oferea ocazia de a ocupa întreaga Macedonie şi de a domina Balcanii, în timp ce pentru Serbia şi Grecia războiul însemna şansa de a împărţi între ele Macedonia şi de a împiedica hegemonia Bulgariei.

Ca urmare, la 16 iunie 1913, regele Ferdinand al Bulgariei ordona trupelor sale să atace poziţiile sârbe şi greceşti, declarând în acelaşi timp război acestor țări. Bulgarii au fost copleşiţi numeric pe frontul grecesc și totul a fost transformat într-o ofensivă grecească pe întreaga linie a frontului la 19 iunie.

Deşi victorioasă, armata română nu a întâmpinat nicio rezistenţă importantă din partea trupelor bulgare, concentrate cu precădere împotriva Serbiei şi Greciei. A contat mult impactul psihologic, pentru că, în faţa a trei adversari dezlănţuiţi, Bulgaria trebuia să capituleze. Trecerea Dunării de către armata română a fost decisivă pentru soarta războiului, întrucât, la vremea invaziei româneşti, Bulgaria reuşise să stabilizeze situaţia de pe fronturile grecesc şi sârbesc, pregătind o contraofensivă.

Evenimentul a semnificat o veritabilă demonstraţie de forţă, un bun prilej de etalare a imaginilor despre celălalt. A surprins, pe de o parte, la români, entuziasmul, folosit pe alocuri şi ca armă de propagandă, cum adesea se procedează în vremuri de război. Generalul Al. Hiottu a re­la­tat, într-o conferinţă ţinută în 1913 la Societatea Tinerimea Română, câte ceva din receptarea ”idilică” a acestui eveniment:

„Rareori s-a putut vedea în viaţa popoarelor, chiar dacă s-ar cerceta istoria cât de îndepărtat, un avânt mai puternic, o abnegaţiune mai mare, un dispreţ de moarte şi părăsirea familiilor după cum s-au ma­ni­festat în tot românul, şi mai ales, în stratul de jos. Priveliştea era înălţătoare şi se părea că însăşi natura se cutremura în faţa dorinţii poporului de a arăta că suntem în stare oricând a ne apăra ţara şi a o ridica acolo, unde un neam întreg conştient de puterea lui trebuie să onoreze pământul ce-l stăpâneşte. Nimeni nu se gândea dacă mâine mai era fiinţă sau pulbere. Nimeni nu socotea ce vor deveni urmaşii. Nimeni nu drămuia bucăţica de pâine, dacă aveau sau nu, cei rămaşi la căminele lor. Toţi aveau în suflet dorinţa:De a pleca, de a lupta şi de a învinge”.

Deznodământul războiului a devenit limpede din chiar primele zile. Bulgaria era condamnată să ceară pacea, iar România pregătită să îşi savureze victoria. Dacă la Bucureşti, înainte şi după deschiderea Conferinţei, pacea s-a bucurat de manifestări triumfaliste, în Bulgaria se plătise un preţ considerabil şi toată lumea aştepta momentul potrivit pentru revanşă. La Sud de Dunăre s-a acreditat tot mai mult ideea că războiul din vara anului 1913 a fost pierdut datorită implicării României şi Turciei.

Războiul, deși a adus o anumită sporire de teritoriu, „cea dintâi după veacuri în care se tot smulseseră părţi din trupul nostru”, a transformat Bulgaria într-o țară ostilă României.

Până şi copiii bulgari erau învăţaţi să adauge la rugăciunea „Tatăl nostru” citatul „Şi dă-ne nouă Doamne Dobrogea îndărăt”. Nimic mai reprezentativ am spune pentru istoria unui popor, în al cărui folclor găsim până în zilele noastre povestirea Balkan, o alegorie a patriotismului şi demnităţii umane, ce oferă imaginea unui câine militar apărător al frontierei, pe unde la 1913 trecuseră, nimeni alţii decât „năvălitorii” români.

Iar ocazia revanșei a venit peste doar trei ani, în Primul Război Mondial. Până la urmă, bulgarii au reocupat Cadrilaterul în dezastruosul an 1940.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu ne „editează” ideile și materialele publicate. Suntem oameni liberi. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumim!

Redacția R3media

Dacă dorești să fii alături de noi, urmărește-ne pe Google News, Telegram, Facebook sau Twitter. Sau poți să te abonezi, gratuit, la Newsletter.

Înscrie-te la newsletterul R3Media

Te rog așteaptă puțin

Mulțumim! Bine-ai venit în comunitatea noastră

4 COMENTARII

  1. Românii nu au fost niciodată majoritari în Cadrilater. La recensământul din 1930, deci după 17 ani de stăpânire românească, în Cadrilater abia erau 20,5%.
    https://ro.wikipedia.org/wiki/Cadrilater
    Deci nu au rost regretele, mai bine că l-am pierdut că mai apoi Bulgaria a devenit vecinul cu care am avut cele mai puține neînțelegeri dintre toți vecinii (situație la care a contribuit și schimbul de populație din 40).

  2. Dupà cativa ani ocupau Bucureştiul impreunà cu aliații lor… Actuala construcție politicà europeanà este cel mai bun lucru posibil pentru țàrile mici. Inseamnà pace.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

[gs-fb-comments]

Articole populaR3 în ultimele 24 h

Articole R3laționate