Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, Biserica Ortodoxă sărbătorește Soborul Maicii Domnului.
Soborul Maicii Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători în cinstea Fecioarei Maria care datează încă din sec. al V-lea. Cuvântul sobor înseamnă adunare de oameni, iar în cadrul liturgic el exprimă chemarea spre slujbă cât și adunarea în jurul sfântului prăznuit pentru ca aceasta prin rugăciunile sale să mijlocească în fața lui Dumnezeu pentru noi.
Soborul are loc în general după o mare sărbătoare și este pomenit sfântul sau sfânta care s-a făcut unealta lui Dumnezeu pentru împlinirea planului Dumnezeiesc. Soborul Maicii Domnului a devenit model de sărbătoare și pentru alți Sfinți precum Soborul Sf. Ioachim și Ana, Soborul Sf. Ioan Botezătorul sau Soborul Sf. Arhangheli.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Povestiri rusești de Crăciun – Antologie și vei contribui la susținerea libertății ideilor și a editurii Contra Mundum
Biserica a rânduit ca astăzi, a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Cinstirea deosebită pe care o aducem Macii Domnului este foarte importantă deoarece Maica Domnului reprezintă iubirea milostivă, smerită, ocrotitoare și a devenit icoană vie a Bisericii. Fecioara Maria este Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ocrotitoarea tuturor creștinilor, precum și a familiei creștine.Astăzi, adunarea cea cerească se unește cu adunarea pământească în jurul Maicii Domnului pentru a cinsti sfințeia Sa. Pruncul pe care L-a născut Fecioara Maria este cu adevărat Dumnezeu. Fecioara Maria reprezintă astfel omenirea în fața lui Dumnezeu, se face templu curat al Lui Hristos, primindu-L și născându-L pe Mesia, devenind astfel mijlocitoare pentru noi în fața Domnului, Eva cea nouă, mama noastră a tuturor.
Soborul Macii Domnului este unul din cele cinci mari praznice din anul bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria.
Sf. Nicodim de la Tismana
Tot pe 26 decembrie, Biserica îl prăznuiește pe Sf. Nicodim de la Tismana, unul dintre ocrotitorii Olteniei.
Cuviosul Nicodim s-a născut în satul Prilep, a învățat de mic citirea Sfintelor Scripturi și tot de atunci a decis să I se dedice lui Hristos, scrie crestinortodox.ro. De mic copil, a ales să se lepede de averea părintească și de toată slava lumii. A îmbrăcat haine sărăcăcioase şi a fugit de acasă, îndreptându-se către Sfântul Munte. După trei ani de ucenicie, a devenit călugăr.
Bun cunoscător al învăţăturii lui Dumnezeu, smerit și evlavios, Sfântul Nicodim a ajuns rapid diacon, apoi egumen și stareț al acelei mănăstiri. Nicodim a mijlocit împăcarea între scaunul patriarhal din Constantinopol și Biserica sârbească, apoi a părăsit Sfântul Munte și a venit în țara sa. Datorită evlaviei sale, preoții și credincioșii l-au vrut patriarh al Bisericii sârbești, dar Sfântul a considerat că este nevrednic de asemenea cinste.
n timpul domniei voievodului român Vlaicu, Sfântul Nicodim a venit în Țara Românească, unde a zidit mănăstirea Vodita. După o vreme, Sfântul a părăsit mănăstirea și a plecat spre munți întemeind Mănăstirea Tismana. Pe lângă această mănăstire, de la Sfântul Nicodim ne-a rămas și o Evanghelie, numită Tetravanghelul lui Nicodim de la Tismana, scrisă în limba slavonă.
S-a înălţat la cele veşnice în 1406, pe 26 decembrie. A fost îngropat în mormântul pe care singur și-l pregătise în mănăstirea Tismana. Trupul său nu a putrezit, însă, aşa că a fost scos din mormânt și așezat într-o raclă din biserica mănăstirii. Din pricina tulburărilor acelor vremuri, moaștele au fost ascunse, locul unde se află acestea rămânând necunoscut până azi.
