Sfântul Vlasie a trăit pe vremea împăraților romani Diocletian și Licinus, fiins cunoscuți ca aprigi prigonitori ai creștinilor. A fost Episcopul Sevastiei Capadociei și din cauza prigonirilor se retrage în munți.
Sfântul Vlasie căpătase o putere pentru că și fiarele ascultau de el și veneau la el pentru a fi binecuvântate. Prin mâinile sale se făceau multe tămăduiri. Vânătorii i-au găsit peștera și l-au luat pentru a-l duce în cetate.
În timpul Sfântului Vlasie, șapte femei care îl urmau au ales să se alăture mărturisirii acestuia.
Cele șapte femei au reușit să arunce în apă statuile. Femeile au fost torturate și apoi li s-au luat capetele. Cei doi copii ai uneia dintre ele au fost încredințați de aceasta Sfântului Vlasie pentru a avea grijă de ei.
Torționarul sfântului, Agricola, a spus ca Sfântul Vlasie să fie aruncat în iezer. După ce acesta a însemnat apa cu semnul sfintei cruci a mers ca apă ca și cum mergea pe uscat. Când au văzut această minune, 68 de bărbați au murit când încercau să imite puterea lui Iisus Hristos, invocându-i pe idolii lor. Sfântul Vlasie și cei doi copii pe care îi avea în grijă au fost uciși în afara orașului, prin tăierea capetelor, pe 11 februarie.
Sfânta Împărăteasă Teodora este cinstită pe 11 februarie. Împărăteasa Teodora și Împărăteasa Irina sunt cele care au stabilit în urma sinoadelor cinstirea icoanelor.
