Avem dubii nucleare?

Am fost foarte mult timp moderat, chiar dacă am păreri destul de ferme pe diverse subiecte: covid, noua ordine mondială, decăderea occidentului din cauza neomarxismului, vaccinuri impuse cu forța și câteva altele, în care îmi dădeam cu părerea așa cum își dau toți românii care știu să tasteze la laptop sau telefon. Am încercat chiar să păstrez un echilibru, încercând să nu fiu prea tranșant de o parte sau de alta, căci în păreri ne putem înșela, omul este supus greșelii, dar o prietenie odată ruptă, refacerea ei este foarte dificilă. Dar acum s-a terminat. Cine găsește justificări invaziei lui Putin, indiferent că sunt istorice, morale, politice, creștine sau de orice fel, greșește mult. Cum poți să ții partea unui scelerat care amenință cu folosirea bombei atomice?

Am să iau pe rând câteva din motivațiile celor ce relativizează atacul criminal ordonat de Putin. Trimiterea la pandemie. A văzut cineva că în Ucraina, prin legea marțială, se interzice ieșitul din casă după ora 6 seara și a observat, cu maximă perspicacitate, că și în timpul pandemiei a fost o perioadă când s-au interzis ieșirile seara, de aici descoperă o asemănare care îi spune lui, și celor care-l aplaudă, că au ceva în comun. Asemănarea e că nu aveai voie să ieși din casă, diferența, extrem de redusă, că în cazul pandemiei riscai o amendă, iar la război să fii împușcat. Dar asemănările sunt mai importante. În primul caz a fost o decizie arbitrară a autorităților, dar care știam că e temporară și că, dacă o încălcai, ori te înțelegeai cu polițistul care te prindea, ori luai o amendă. În al doilea, sunt bombardamente. Războiul se duce mai mult noaptea, ca să fie mai ușor de ucis. Militari ruși iau haine de militari ucrainieni și omoară civilii, creând haos. Nici ziua nu-i deosebești dacă sunt în uniformă, noaptea e evident imposibil. E normal să te temi, să-ți iei măsuri de siguranță, și să consideri că oricine umblă după o anumită oră e un posibil soldat inamic care vrea să ucidă. .

Am observat că mulți sunt atât de supărați pe autoritățile române și europene pentru modul cum au gestionat criza covid, încât acum sunt gata să susțină orice poziție, cu condiția să fie contrar cu ce zic autoritățile și vacciniștii. Aș dori să le amintesc acestor oameni că și Rusia a luat măsuri de lockdown, purtat măști, interdicții de circulație pe timp de noapte, vaccin (unul propriu, al lor), iar rata de vaccinare cred că e tot cam ca pe la noi. Așa că, dacă Occidentul a devenit un spațiu totalitar pe perioada pandemiei, să știe că și în Rusia a fost același tratament. Iar dacă în Occident au fost ample manifestații de protest prin multe orașe, pe care mass media oficială le-a cam ignorat, credeți că în Rusia toți au fost de acord cu toate măsurile impune? Diferența este că acolo, sub îndrumarea binevoitoare a poliției, nu au putut fi organizate proteste.

Problema este că mulți din cei care susțineau măsurile dure pentru combaterea covid, inclusiv vaccinarea obligatorie (de care personal am scăpat până acum și sper să scap și de acum încolo) îl numesc pe Putin un criminal setos de sânge care trebuie înfrânt. Întâmplător, la fel cred și eu despre conducătorul rus. Să nu-mi mai susțin părerea dacă văd că o au și oameni cu care înainte am fost în dezacord? Văd că sunt unii care fac asta și, sincer, sunt foarte mirat. Atâta cât mă duce capul gândesc fiecare situație cu mintea proprie, ținând cont de informațiile pe care le am și de o mulțime de oameni a căror părere contează pentru mine. Și atunci când ajung la o concluzie pot să o schimb dacă apar date noi, sau dacă îmi dau seama că am judecat greșit. Dar nu o schimb numai pentru că seamănă cu a unora cu care am avut anterior păreri diferite pe o altă problemă, numai  ca să nu zic la fel ca ei.

Întâmplător, în felul în care văd acum situația din Ucraina, împărtășesc aceeași poziție cu Biserica Ortodoxă, ceea ce este un punct foarte important pentru mine. Într-un apel făcut de patriarhul Daniel se spune: „Biserica Ortodoxă Română, ca și celelalte instituții importante din România și Uniunea Europeană, a luat act cu maximă îngrijorare de începerea războiului din Ucraina, război declanșat de Rusia împotriva unui stat suveran şi independent.” Asta îmi întărește convingerea că singura poziție creștinește acceptabilă este condamnarea agresiunii. la care se adaugă, desigur, sprijinul umanitar acordat refugiaților care trec granița la noi.

Am văzut, cu surprindere și mâhnire, cum credincioși și preoți ortodocși, susțin și justifică atacurile criminale ordonate de Putin, și îi găsesc diverse scuze și îndreptățiri. Cum poate să nu le pese de crime care se produc în prezent? Cum poți să pui excesele în lupta cu covidul pe același plan cu uciderea printr-un război de agresiune? O fi Occidentul decăzut, și este, dar acum e vorba despre un război, chiar nu mai facem diferența? Acceptăm crimele lui Putin pentru că am fost obligați să purtăm o mască în spații publice? Ca amănunt, masca și vaccinul au fost obligatorii și în Rusia.

Am mai văzut o idee care, mie unul, mi s-a părut tare năstrușnică. Putin e înțeles cu Biden, cu Ursula, cu Klaus Schwab, cu Trudeau și cu toți mai marii lumii, ca să pornească un război prin care să deturneze atenția lumii de la excesele pandemiei.  Vă dați seama? Oamenii se omoară, Rusia cheltuie câteva miliarde pe zi ca să întrețină războiul, toate statele se întrec în sancțiuni economice ca să îngenuncheze Rusia, imaginile din Ucraina arată o țară în flăcări, dar totul este o înțelegere între ei, că după ce se uită câteva săptămâni la televizor, miliarde de oameni afectați de pandemie vor uita că a fost vreodată un virus numit covid, nimeni nu va mai întreba nimic, se va așterne tăcerea și uitarea peste afacerea covid. Și acești oameni postează reflecții, și sunt alții care îi iau în serios și le apreciază, și se formează un curent de opinie.

Mai sunt unii care, vorba filmului, „Moscova nu crede în lacrimi”, sunt convinși că totul e propagandă și nu au niciun fel de compasiune față de victime. Am văzut o poză la cineva cu o fetiță cu mama ei, vizibil subnutrite, cu explicația că sunt din Yemen și că nimănui nu le pasă de ele, cu toate că foametea e o problemă gravă. Ca să îl cred pe acel om că îl preocupă lipsa hranei în Yemen (de care sunt de vină occidentalii, ei au venit să le ia mâncarea, de aia și sunt atâția obezi, că le-au mâncat mâncarea săracilor), ar trebui să văd că el a mai postat imagini și texte legate de lipsa hranei în țările sărace, și că a militat cumva pentru această cauză. Dacă însă exact când avem zeci de mii de femei și copii din Ucraina trecând granița în România, speriați de un război care nu le aparține, cu soții și tații rămași să lupte, fără să știe dacă îi vor mai vedea vreodată, dacă exact în acest moment e singura lui poza despre foametea din Yemen, atunci cred că este o deturnare de la o solidaritate normală și frățească. Foametea în lume este o problemă gravă, dar nu poate să interzică sentimentul de solidaritate cu vecinii crunt loviți de soartă. Sigur că este și propagandă la mijloc, sigur că acum, la noi, este prevalentă propaganda pro ucraineană și anti rusă, sigur că există mijloace subtile de convingere ca să ne facă să fim alături de ucrainieni, dar războiul este real, suferințele sunt reale, refugiații, în special femei cu copii mici, sunt reali. Nu putem fi nepăsători față de de cel care suferă lângă noi pe motiv că există suferință și la mii de kilometri depărtare.

Mai vedeam că cineva spune că este un război comandat de lideri bătrâni și decrepiți, și că de aceea nu-i pasă de cei implicați în el. Bine, războiul e comandat de lideri bătrâni care nu luptă, dar cei care luptă o fac real, mor acolo, nu e vorba de ambiția unor senili cu putere multă, ci de uciderea a mii de tineri, de ambele părți. E bine să nu te duci după fentele propagandei, dar e extrem de dureros să nu-ți mai pese de suferințele reale ale oamenilor pe motiv că se amestecă și propaganda în ele.

Mai văd că mulți români tind să ignore voința popoarelor în determinarea alianțelor pe care vor să le facă. Marile puteri ar avea dreptul să se opună și să-și impună decizia, luată la nivel de lideri, împotriva altor națiuni. Dacă am îndreptăți acest punct de vedere, atunci România n-ar fi existat. Să ne amintim că atât Unirea de la 1859 cât și cea din 1918 s-au făcut peste înțelegerile marilor puteri, care apoi au fost nevoite să o accepte. La un moment dat țara noastră era locul de întâlnire a trei imperii: Otoman, Rus și Austro-Ungar. Dacă am fi acceptat că alții decid pentru noi nu am fi avut un stat propriu acum, eram minorități răspândite prin alte state. Nu îmi dau seama cum poate cineva să considere legitimă dorința lui Putin de a avea state tampon, dacă era valabil principiul ăsta și mai devreme, noi acum nu eram în NATO, ci în bătaia puștilor și bombelor trimise de ruși, cu prietenie, ca să ne denazifice și pe noi.

Cred că putem să manifestăm solidaritate cu poporul ucrainean și dacă ne amintim de dominația rusească aici. Îmi aduc aminte de un fragment dintr-un roman al lui Milan Kundera și de o relatare redentă pe facebook a unui român. În ambele apărea ideea că rușii se percep pe ei înșiși ca un popor care aduce fericirea pe unde ajunge cu armele lor, și nu pricep de ce oamenii nu-și manifestă mai aprins iubirea față de ei. Se pare că lozinca „Stalin și poporul rus / libertate ne-au adus” era luată în serios de ruși. Numai că toți cei care au fost sub ocupația lor,  preferă acum alte metode de conducere. Nu că occidentul ar fi perfect, acum e într-o boală gravă, dar e totuși mai bine decât cu rușii. Alegem între ce e disponibil pe piață, nu modele ideale. Așa că putem înțelege că preferă UE și NATO fără să fie manipulați, mințiți sau altceva de genul acesta, ci pentru că li se pare mai bine. Putem să spunem că nu este o dorință legitimă, că nu merită sprijiniți?

Putin este într-o situație dificilă chiar dacă va câștiga războiul. Sancțiunile care vor fi impuse Rusiei vor fi atât de mari, încât vor avea de suferit întâi oligarhii din preajma lui, apoi și cetățenii de rând, iar cu asta, în ciuda conducerii lui dictatoriale, va fi greu să mai rămână la putere. Iar dacă va pierde războiul, atunci va fi și sfârșitul lui politic. Și îl va pierde dacă ucrainienii  vor rezista suficient de mult ca să-și facă efectul sancțiunile economice, să primească armament astfel încât să facă față invaziei.

Nu știu ce planuri are liderul rus. Foarte probabil nu s-a așteptat la o rezistență atât de mare a ucrainenilor, se baza pe un război scurt, în care să se predea după 2-3 zile de lupte, nici la amploarea sancțiunilor internaționale. Așa că acum se simte încolțit. Iar o fiară încolțită devine extrem de periculoasă. NATO nu a angajat un război direct cu Rusia, ci a susținut logistic și prin armament Ucraina, pentru a nu se ajunge la un război nuclear. Acum însă ne putem teme și de așa ceva. Dacă vede că oricum pierde, de ce i-ar mai păsa criminalului de la Kremlin de numărul de victime? Dacă și-a găsit susținători când a atacat un stat independent și suveran, își va găsi și când va da cu bomba nucleară. Să vedem însă cine mai rămâne în viață ca să asculte motivația „dreaptă” a folosirii bombei atomice.

De ce ar face asta? Sancțiunile impuse Rusiei sunt atât de mari, încât  e clar că, pe termen lung, va pierde. Iar atunci amenință.

Într-un scenariu apocaliptic, Putin chiar poate ajunge să dea cu bomba atomică. NATO va răspunde, iar un război atomic va ajunge la milioane de victime. Noi vom fi implicați ca țară membră NATO, iar atunci tot ce mai putem face este să ne rugăm să mai scăpăm cu viață.

Amenințarea cu bomba atomică ar trebui să clarifice treaba: cine mai poate susține un scelerat aflat în pragul disperării?