Sensul politicilor și „măsurilor” actuale este unul singur: jumulirea populației, până la stadiul de avarie – căci totuși trebuie să ai ce jumuli. Doar că nu va rămâne la acest stadiu, ci va spori sărăcia.
De vreme ce se taie (așa-zisele cheltuieli bugetare, de exemplu cu educația), dar se și ia (cresc taxele, TVA etc), deznodământul e recesiunea.
Chiar dacă oamenii vor căuta să-și restrângă cheltuielile, să nu mai meargă în vacanțe sau să nu mai planifice cheltuieli mai mari (renovări, achiziții mai importante), vor avea de gestionat scumpirile, facturile, noile taxe, încât nu se va simți restrângerea, care, însă, se va simți – negativ – în economie.
Vor avea de gestionat și alte efecte – în mediul rural mulți vor avea copii care vor merge la școli comasate, sau care nu vor mai avea, potrivit noilor condiții, transportul asigurat.
Vor fi membri ai familiei care nu vor mai beneficia de condiția de asigurat de sănătate, potrivit noilor condiții.
Vor plăti mai mult energia, benzina, taxa pe mașină, rovigneta, alimentele, costurile pentru școală etc. Și asta pentru ce? Pentru un deficit care nu e produs de ei, ci de obligațiile pe care statul român și le asumă, fără a fi delegat în acest sens.
Omul acesta care va plăti totul mai mult și care va avea viața mai grea nu a votat așa ceva și nici nu a fost întrebat dacă vrea înarmare intensă, sau dacă vrea să susțină, peste resursele proprii, statele vecine.
Deficitul nu e produs de el, dar îi suportă integral costul. Se vor reîntoarce exact acele vremuri ceaușiste – foamea și frigul – de care „forțele proeuropene” ne promiteau că vom avea parte dacă vor veni „suveraniștii.”
Pentru că austeritatea lui Ceaușescu nu avea nicio valență constructivă. Era strict o chestiune „strategică”, de obligație statală. Reducerea cheltuielilor nu se regăsea în îmbunătățiri corespondente în economie sau în alt sector.
Austeritatea de acum este identică: nu ajută pe absolut nimeni, privat, bugetar, antreprenor sau salariat.
Este o obligație „strategică”, prin care populația va suferi pentru a plăti angajamente neasumate democractic – prin urmare nelegitime.
Asa este, ca si in 89, se pregateste populatia pentru o schimbare abrupta de regim. Motorul este, ca si atunci, plata datoriei externe. Iliescu2 se pregateste sa intre in arena pe calul acela alb. Evident ca Ceausescu si ai lui isi meritau soarta, la fel ca si cei de acum.
„Omul acesta care va plăti totul mai mult și care va avea viața mai grea nu a votat așa ceva și nici nu a fost întrebat dacă vrea înarmare intensă, sau dacă vrea să susțină, peste resursele proprii, statele vecine.”
Dacă veți prinde și următoarea schimbare de regim, d-le Înger, veți fi întrebat de unde atâta superficialitate. Și veți înțelege și de unde a venit … Gulagul.
Austeritatea lui Ceaușescu ar fi avut valență constructivă ! Daca ar fi fost precedata de masuri adecvate dupa plata datoriei externe, din martie 1989 incolo.
Austeritatea de acum are si ea valente constructive…dar nu pentru Romani, ci pentru imbogatirea strainilor, multinationalelor si pentru planurile ((lor)) de ingenunchere a Rusiei
Si in plus, prin tradarea intereselor Romaniei de pace si prosperitate, Romania sustine razboiul din Ucraina cu cateva miliarde de euro anual, si va mari achizitia de tehnica de lupta depasita moral la nivelul de 5% din PIB.
Tot oamenii de rand sunt astfel pusi sa plateasca furaciunile pe care le-au facut potentatii si tradatorii tarii. Nu sunt trasi la raspundere: multinationalele care dosesc profitul ca sa nu mai plateasca impozite, firmele protejate pe linie de partid impotriva controalelor ANAF atunci cand nu restituie statului TVA-ul, cei care au dat resursele tarii pe nimic strainilor care acum le exploateaza si ne rad in nas, imbuibatii cu salarii grase la stat si cu pensii speciale – multi dintre ei nefacand mai nimic pentru acesti bani iar altii facand parte din aparatul opresiv al statului corupt si tradator impotriva cetatenilor care sunt exploatati pentru a le sustine lor privilegiile.
Cu tot respectul pentru dl Anghel Buturugă cu care sunt mereu de acord. Ceaușescu a făcut austeritate eliberându-ne macar de datorii. Europeniștii nu ne elibereaza de datorii ci reduc putin deficitul creat tot de ei, in care doar dobânzile platite la principalul datoriei publice echivaleaza cu banii ministerului educatiei. Altfel spus, după 8 ani de austeritate Ceaușescu a lasat zero datorii si 2 miliarde dolari cash (cam 8 miliarde minim in valoare actuală, adica suficient sa faci autostrdada Transilvaniei). Cu Ceaușescu durerea a avut parca un sens, dar cu astia vedem o datorie tot mai mare, nici un orizont sa scapi de cămătăria mondială