Statele Unite ale Americii au pregătit bombardarea Iugoslaviei, cu cel puțin șase luni înainte, au relevat documente recent clasificate de către autoritățile americane și citate de B92.
Samuel Berger, fost consilier pe probleme de securitate națională al președintelui de-atunci, democratul Bill Clinton, l-a informat pe liderul de la Casa Albă de nevoia unei „amenințări credibile cu acțiuni militare NATO” pentru a opri „catastrofa umanitară din Kosovo și pentru a pregăti o soluție politică”.
„Asta înseamnă presiune pe NATO pentru a da un ultimatum lui Miloșevici, prin care să i se ceară acestuia să facă pași concreți pentru a rezolva criza umanitară și politică, în caz contrar urmând să primească un răspuns militar. Pentru ca ultimatumul să fie credibil, noi și aliații noștri trebuie să fim pregătiți pentru atacuri militare limitate. Dacă Miloșevici nu este de acord să se supună, dacă continuă , ar trebui să fim pregătiți de atacuri mai complexe pentru a preveni abilitatea acestuia de a conduce operații militare și de securitate în Kosovo”, a sunat recomandarea lui Berger.
Conform acelor documente, Berger și echipa de politică externă considerau că doar acțiunile umanitare și diplomatice nu aveau șanse de succes. Americanii credeau că nu există șanse pentru un proiect de pace atâta vreme cât violențele continuau în Kosovo „prin acțiunile brutale ale forțelor sârbe combinate cu atacuri sporadice ale KLA (Armata de Eliberare a Kosovo – n.r.)”.
Rezoluția Națiunilor Unite adoptată în cazul Kosovo crea o bază politică pentru utilizarea forței de către aliați, dar nu permitea, în mod explicit, folosirea forței, admiteau atunci americanii.
În aceste condiții, politica de forță împotriva Serbiei urma să pună numeroase riscuri și un preț ridicat, a fost avertizat președintele Clinton. Reacția Rusiei și cu aliați din cadrul NATO vor constitui o problemă, avertiza atunci Berger.
În final, pe 24 martie 1998, NATO a bombardat Republica Federală a Iugoslaviei timp de 78 de zile. La finalul conflictului, autoritățile sârbe au părăsit provincia Kosovo, care și-a declarat ulterior independența. Actul, nerecunoscut de către Belgrad, a fost recunoscut de Marile Puteri.
